Imagine din Zagreb

Destrămarea Regatului Ungariei, în 1526, a dus la împărțirea Croației între Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman. În urma păcii de la Karlowitz (1699), nord-estul și centrul teritoriului croat revin Imperiului Habsburgic. Croația se reface, în 1822, în vechile sale frontiere, restabilind legăturile cu Ungaria.

După instaurarea monarhiei austro-ungare, în 1866, și pactul dualist din 1867, Croația, Slavonia și regiunea Rijeka sunt anexate Ungariei și supuse unei politici de maghiarizare forțată, în timp ce coasta dalmată și insulele rămân Austriei. În 1868, Parlamentul croat încheie un acord cu legislativul de la Budapesta, prin care Croația beneficia de o relativă autonomie în cadrul imperiului și de dreptul la folosirea limbii proprii.

La 28 noiembrie 1918, după destrămarea Imperiului Austro-Ungar, Dieta (Parlamentul croat) proclamă independența țării și aderarea la Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (din 1929, Regatul Iugoslaviei).

În aprilie 1941, după ocuparea Iugoslaviei de către trupele naziste, și dezmembrarea țării, Croația se proclamă stat independent, sub conducerea lui Ante Pavelici. Din 1945, devine una din cele șase republici componente ale Republicii Populare Federative Iugoslavia, proclamată prin Constituția din 31 ianuarie 1946.

La 25 iunie 1991, Parlamentul croat proclamă independența și suveranitatea Croației, care a intrat în vigoare la 8 octombrie în același an. Acest fapt a constituit începutul unei serii de atacuri ale armatei iugoslave împotriva Croației, care s-au încheiat în 1995. Prima țară care a recunoscut noul stat a fost Germania, în decembrie 1991. La 15 ianuarie 1992, Croația a fost recunoscută de membrii Comunității Economice Europene și, apoi, de ONU.

Zagreb, capitala Republicii Croația, este cel mai mare oraș, dar și cel mai important centru administrativ, guvernamental, cultural și economic al țării.

Orașul, cu o populație de 687.000 locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), este situat pe versantul sudic al muntelui Medvednica, pe malurile râului Sava, la o altitudine de 120 metri. Amplasarea favorabilă din punct de vedere geografic în partea de sud-vest a bazinului panonic, oferă cea mai bună conexiune de transport între Europa Centrală și coasta Mării Adriatice.

Istoria Zagrebului pornește de la 1094, când au fost întemeiate două așezări Kaptol și Gradec, distruse după aproape 200 de ani de mongoli, potrivit http://www.visit-croatia.co.uk/. Reconstruite, Kaptop și Gradec s-au unit, în cele din urmă, pentru a putea opri avansarea otomană.

Numele Zagreb a fost folosit pentru prima dată în secolul al XVI-lea, fiind atribuit celor cele două așezări unite. Același site menționează faptul că Zagrebului i-a fost atribuit titlul de capitală pentru prima dată, în 1557, iar în 1621 a devenit sediul viceregilor croați.

Orașul a avut de traversat o perioadă extrem de grea în secolele XVII și XVIII, fiind afectat de ciumă, dar și de numeroase incendii.

În secolul XIX au fost ridicate mai multe de clădiri și instituții de o mare importanță culturală, printre care Universitatea (1874) și Teatrul Național (1890). Zagrebul s-a extins și în prima parte a secolului XX, odată cu creșterea numărului de locuitori, cu 70% în 1920. O zonă industrială a fost înființată în 1949 și, în 1962, a fost deschis Pleso Airport Zagreb.

Zagreb, în timpul fostei Iugoslavii, era cel de-al doilea oraș important, după Belgrad, fiind considerat centrul economic al țării. În 1991, Zagreb a devenit capitala Croației.

Catedrala Sf. Ștefan din Zagreb

Toate perioadele din istoria orașului și-au lăsat amprenta asupra aspectului monumentelor, al străzilor, parcurilor și grădinilor. Edificiile în stil neo-baroc, precum Teatrul Național, Catedrala neo-gotică, Muzeul Mimara, Piața în aer liber Dolac sau Piața Ban Jelacic sunt doar câteva dintre punctele de reper ale Orașului de Jos. Urcând cu funicularul, se ivesc străzile înguste ale Orașului de Sus, cu Biserica San Marco și Poarta de Piatră. Aici se găsește și Turnul Lotrscak, ridicat în secolul al XIII-lea, din vârful căruia se poate vedea întreaga capitală croată.

Unul dintre simbolurile Zagrebului, dar și al Croației, este Biserica San Marco. Acoperișul său realizat din plăcuțe de teracotă dezvăluie stemele Croației, Dalmației și Slavoniei. Biserica a fost construită în secolul al XIII-lea.

În aceeași piață cu Biserica San Marco se află clădirea Parlamentului, care a fost construită în secolul al XX-lea, dar și Palatul Viceregelui, astăzi, Palatul Prezidențial.

Mai jos de Turnul Lotrscak se află o linie de funicular construită în 1888. Este, de fapt, cel mai vechi sistem de transport public din Zagreb, cu un an mai în vârstă decât tramvaiul tras de cai. Având o pistă de doar 66 de metri în lungime, este, de asemenea, cel mai scurt funicular din lume.

AGERPRES/(Documentare — Irina Andreea Cristea; editor: Mariana Zbora-Ciurel)