Poate să ne pară surprinzător sau neverosimil acest lucru, dar izvoarele istorice nu lasă loc de îndoială. În secolul V î. Chr., marele filozof grec Socrate a primit inițieri medicale și spirituale de la un TRACO-GET și a jurat să le respecte…

În condițiile în care nivelul de dezvoltare filozofică, științifică, artistică și socială a Greciei acelor vremuri este și astăzi un reper important al istoriei, a afla că traco-geții aveau cunoștiințe atât de avansate încât să fie apreciate de unul dintre cei mai mari gânditori ai Greciei antice (putem fi aproape siguri că nu doar Socrate a beneficiat de astfel de învățături Zalmoxiene), care a acceptat rolul de învățăcel, nu poate decât să ne surprindă în mod plăcut.

Astfel, un alt uriaș al Greciei antice, Platon, ne vorbește în Dialogul Carmides despre inițierile excepționale pe care Socrate le-a primit de la un medic traco-get și pe care a jurat să le urmeze întocmai. Ineditul acestor inițieri, viziunea holistică și înțelepciunea lor trebuie puse și în legătură cu anumite descoperiri arheologice făcute pe teritoriul României care confirmă, cu probe materiale, un nivel foarte avansat al practicii medicale la geto-daci, lucru despre care voi vorbi în partea a doua a acestui articol…

Să vedem însă ce spune Socrate, în dialogul Carmides, că l-a învățat Traco-Getul:

„Tot așa stau lucrurile, Carmide, și cu acest descântec. Eu [Socrate] l-am învățat acolo în oaste (Socrate a participa ca infanterist la trei războaie – n.m.), de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se zice că îi face pe oameni nemuritori. Spunea tracul acesta că [medicii] greci aveau dreptate să cuvânteze așa cum v-au arătat adineauri. Dar Zalmoxis, adăuga el, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără să ținem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit neținându-se seamă de corp, tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul și iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: [anume] pentru că ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el, toate lucrurile bune și rele – pentru corp și pentru om în întregul său – vin de la suflet și de acolo curg [ca dintr-un izvor] ca de la cap la ochi. Trebuie deci – mai ales și în primul rând – să tămăduim izvorul răului, ca să se poată bucura de sănătate capul și tot restul trupului. Prietene, zicea el, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflet înțelepciunea. Odată ivită aceasta și dacă stăruie, este ușor să se bucure de sănătate și capul și trupul. Când mă învăța leacul și descântecele, spunea: Să nu te înduplece nimeni să-i tămăduiești capul cu acest leac, dacă nu-ți încredințează mai întâi sufletul, ca să i-l tămăduiești cu ajutorul descântecului. Iar acum – zicea el – aceasta e cea mai mare greșeală a oamenilor: ca unii medici să caute în chip deosebit o vindecare sau cealaltă [a sufletului sau a trupului]. Și mă povățuia foarte stăruitor să nu mă las înduplecat de nimeni – oricât de bogat, dintr-un neam ales sau oricât de frumos ar fi – să fac altfel. Deci eu, pentru că i-am jurat și sunt nevoit să-i dau ascultare, îi voi da într-adevăr ascultare. Și dacă vrei – potrivit povețelor străinului – să-mi încredințezi mai întâi sufletul tău, pentru a-l vrăji cu descântecele tracului, îți voi da și leacul pentru cap. Dacă nu, nu-ți pot ajuta cu nimic, scumpe Carmide.”

Sursa traducerii: Izvoare privind Istoria României (Fontes ad Historiam Dacoromaniae pertinentes). vol. I. De la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus, București, 1964 (pe www.dacoromanica.ro) via https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/09/06/platon-despre-invataturile-unui-medic-trac/

Dincolo de înțelepciunea învățăturilor, trebuie remarcat următorul pasaj: “Deci eu, pentru că i-am jurat și sunt nevoit să-i dau ascultare, îi voi da într-adevăr ascultare”. Ei bine, acest tip de jurământ, în contextul acelei lumi, are legătură cu caracteristicile unei școlile de inițiere în misterele naturii și ale vieții,în misterele spirituale.

Acesta este motivul pentru care istoricul Dan Oltean, în monumentala carte RELIGIA DACILOR (o găsiți aici: www.dacia-arat.ro), ne spune la pagina 81: „Adeptul get al lui Zalmoxis profesa medicina în cadrul armatelor grecești care luptau împotriva perșilor. Platon scrie cât se poate de explicit că respectivul medic era doar „UNUL dintre ucenicii lui Zalmoxis, despre care se spune că îi face pe oameni nemuritori.” Faptul că în Grecia erau mai mulți discipoli ai lui Zalmoxis reiese și din relatarea privind gruparea inițiatică în care a intrat pe bază de jurământ Socrate. Învățătura acestor medici geți, bazată pe practicarea descântecelor și apoi pe remedii naturiste, era secretă. Socrate nu a fost acceptat în interiorul acestei asociații medicale și religioase până nu a jurat că respectă secretul.”

Tot istoricul Dan Oltean ne explică contextul care a făcut ca mulți geți să trăiască în acea vreme în Grecia: “După invazia persană în Europa de Est, din anul 514 î. Chr, condusă de Darius I și după ce persanii i-au robit pe geții care s-au opus,unii dintre adepții lui Zalmoxis au reușit să scape și s-au refugiat în Grecia.” (Religia dacilor, pag.81)

Pentru a înțelege mai bine faptul că grecii îi admirau pe geți și că prezența lor ca învățători în Grecia nu este un lucru contra naturii, o exagerare, punctez două dintre lucrurile care se spuneau despre ei în acele vremuri:

1.Pitagora, despre geți (Legile morale și politice): “Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți câmpurile sunt nesfârșite, toate pământurile sunt comune, iar dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, ne spune Homer.”

2. Herodot, despre conflictul dintre Darius și geți (Istorii): „Înainte de a ajunge la Istru, (Darius) birui mai întâi pe geţi, care se cred nemuritori.” Alţi traci s-au supus şi s-au predat fără lupte. „Geţii însă, fiindcă s-au purtat nechibzuit (adică s-au opus, n.m.), au fost îndată robiţi, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci.”

Iată deci că Pitagora și Herodot ni-i prezintă pe geți ca fiind CEI MAI ÎNȚELEPȚI, CEI MAI VITEJI, CEI MAI DREPȚI… Ori, dacă aceasta era percepția lor despre strămoșii noștri, existența unei școli getice de inițiere medicală și religioasă, chiar în inima Greciei antice, poate fi o realitate. Rămâne ca timpul să ne aducă la lumină și alte dovezi.

Mai târziu, istoricul got Iordanes ne vorbește, la o distanță de 1.000 de ani după Socrate, despre învățăturile (inclusiv medicale) pe care marele preot Deceneu, urmaș al lui Zalmoxis, le-a oferit dacilor,  „făcîndu-i cu mintea superiori celorlalte popoare.” (Getica)

Așa cum spuneam la începutul articolului, nivelul avansat de cunoaștere medicală al traco-geților, despre care Platon ne scrie în dialogul dintre Socrate și Carmides, este confirmat de descoperirile arheologice din România…

În acest sens, arheologul Hadrian Daicoviciu nu lasă loc de întors: „Ion Horațiu Crişan a descoperit o adevărată trusă medicală conţinând un bisturiu, o pensetă, mai multe văscioare pentru păstrarea substanţelor medicamentoase şi o placă mică de cenuşă vulcanică, materie care, presărată pe o rană, avea proprietatea de a grăbi cicatrizarea. Analiza chimică a arătat că ea provine dintr-un vulcan mediteranean, poate Etna. Cu ajutorul instrumentelor chirurgicale, preoţii-medici daci ştiau să execute operaţii grele şi complicate: craniul unui schelet descoperit la Poiana prezintă urme clare ale unei trepanaţii cicatrizate. Numeroase cisterne şi conducte aduse la lumină în Munţii Orăştiei atestă existenţa unor preocupări de igienă publică…”

Prin urmare, toate aceste dovezi pun în evidență, și din această perspectivă, reauacredința sau incompetența istoricilor și arheologilor români care pretind că traco-geto-dacii erau primitivi, iar cultura lor era una nesemnificativă. În realitate,lucrurile sunt exact invers, iar faptul că cercetarea arheologică românescă este sabotată și subfinanțată, iar istoricii și arheologii care au vorbit “prea mult” despre geto-daci, după 89, au avut probleme cu șefii lor științifici, ne vorbește mai degrabă despre dorința de a menține istoria noastră străveche îngropată,pentru a sluji unor interese care ne sunt străine!

Daniel Roxin