Aflat în Parcul Național Cheile Nerei — Beușnița, din județul Caraș-Severin, la limita Munților Aninei cu Munții Locvei, pe Valea Râului Beiu, crează un cadru de poveste alături de Cascada Beușnița și Cascada Bigăr, așa cum arată www.ghiduri-turistice.info.

Situat la o altitudine de 310 metri, lacul are forma unui crater oval, sau a unui ochi, cu un diametru de 15 metri și o adâncime maximă de 3,5 metri. Apa acestui lac nu îngheață niciodată, datorită izvorului carstic subteran care îl alimentează în permanență. Temperatura rămâne constantă tot timpul anului, între 4 și 8 grade Celsius, fapt ce a determinat ca lacul să devină un adăpost pentru păsări migratoare precum stârci cenușii ori rațe sălbatice.

De asemenea, apa sa este atât de curată, încât păstrăvii care înoată în el pot fi admirați în toată splendoarea lor. Transparența aparte a apei în care se oglindește peisajul sălbatic din zonă și culoarea sa turcoaz fac din acest loc unul magic, potrivit siteului www.turistderomania.ro. În zonă se spune că, dacă fiecare român ar trece măcar o dată pe an pe la Lacul Ochiul Beiului, ar fi mult mai sănătos, iar depresia, o boală tot mai la modă, ar rămâne o necunoscută.

În privința formării Lacului Beiului circulă și câteva legende. Conform DEX, termenul ”bei” înseamnă guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. Una dintre aceste legende spune că lacul s-ar fi format în urmă cu câteva sute de ani, după ce fiul unui renumit bei turc, pe nume Beg, ce domnea asupra ținutului, s-a îndrăgostit de fiica unui păstor, în timp ce se afla la vânătoare. A răpit-o și a închis-o în Turnul Mare din Cheile Nerei. În timpul nopții însă, cu ajutorul unei funii împletită din propria-i rochie, fata reușește să scape și să fugă, venind la baza stâncii, în Valea Nerei. Acest lucru nu a fost pe placul beiului, fapt pentru care a ordonat ca fata să fie omorâtă. De atâta amărăciune, fiul beiului a vărsat atâtea lacrimi, încât a umplut lacul ce astăzi îi poartă numele, dar și culoarea ochilor tânărului. Disperat că fata nu mai poate fi readusă la viață, fiul beiului și-a pus, în același loc, capăt zilelor. Se mai spune că fata s-a transformat în râu — Râul Beușnița, iar tânărul, în lac — Lacul Ochiul Beiului.

O altă legendă spune că în noaptea de Sânziene (24 iunie), în jurul lacului se strâng ielele, care sunt foarte frumoase și care îi vrăjesc pe bărbați prin farmecul lor. Ele sfârșesc jocul înainte de ultimul cântat al cocoșilor, din ograda pădurarului de la cantonul silvic Bei. Localnicii leagă dispariția celor plecați și pierduți prin pădurea virgină, de puterea amăgitoare a celor șapte iele.

Se mai spune că zona este bântuită de vrăjitoarele ce vin la cules de plante cu puteri miraculoase, între Sânziene (24 iunie) și Sfânta Maria Mare (15 august), buruieni și plante de leac crescute din… lacrimile beiului.

Lacul Ochiul Beiului rămâne unul dintre cele mai atractive obiective turistice din județul Caraș-Severin. Accesul spre acest monument al naturii se face pe traseul pentru Cascada Beușnița, din DN57 (Oravița — Moldova Nouă) spre Sasca Montană, prin localitatea Potoc, până la Podul Bei. De aici se poate urca cu mașina până la Păstrăvărie pe un drum forestier, de-a lungul Văii Bei.

AGERPRES (Documentare-Cerasela Bădiță, editor: Horia Plugaru)