Cea de-a 49-a sesiune a Adunării Generale ONU, prin rezoluția nr. 49/114 din 1994, a proclamat ziua de 16 septembrie, zi aniversară a Protocolului de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (adoptat la 16 septembrie 1987), Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon.

Protocolul de la Montreal este recunoscut pe plan mondial ca cel mai eficient tratat multilateral asupra mediului, pus vreodată în aplicare, exemplu unic de colaborare și parteneriat internațional pentru a proteja patrimoniul comun al umanității și al comunității mondiale. La sfârșitul anului 2009, punerea în aplicare a Protocolului de la Montreal a făcut posibilă eliminarea a mai mult de 98% din nivelurile istorice de substanțe care distrug ozonul.

Prima idee despre impactul antropogen asupra epuizării stratului de ozon a fost formulată la începutul anului 1970, precum că un mare pericol pentru stratul de ozon îl constituie emanațiile vaporilor de apă și NOx din motoarele supersonice a avioanelor și rachetelor.

După descoperirea unei găuri în stratul de ozon de deasupra Antarcticii în 1985, guvernele a 120 de țări au înțeles că protejarea stratului de ozon este o urgență și au decis semnarea Protocolului de la Montreal pentru a se angaja în lupta împotriva tuturor produselor care îl distrug.

Principiile colaborării internaționale privind protecția stratului de ozon au fost elaborate în cadrul Convenției de la Viena pentru protecția stratului de ozon, din 1985, care a intrat în vigoare la 2 septembrie 1988. Un număr de 21 de articole ale Convenției obligă părțile semnatare să protejeze, în primul rând, sănătatea umană și mediul înconjurător de efectele epuizării stratului de ozon.

Protocolul de la Montreal cu privire la substanțele care distrug stratul de ozon, elaborat sub conducerea Programului Națiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (PNUMI), reglementează substanțele potențiale ce distrug stratul de ozon (SDO). Protocolul de la Montreal, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989, este un acord internațional care a stabilit o eșalonare a reducerii și eventual a eliminării SDO din folosința generală.

Fenomenul epuizării stratului de ozon duce la scăderea eficacității sistemului imunitar, cu apariția infecțiilor, cancerului de piele, cataractelor și orbirii, arsuri grave în zonele expuse la soare, reducerea culturilor și, implicit, a cantității de hrană, distrugerea vieții marine, a planctonului — plante și animale microscopice care trăiesc în suspensie aproape de suprafața apei, cu care se hrănesc animalele marine — reducându-se prin aceasta cantitatea de pește comestibil.

AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)