Făcând referire la cei doi genitori ai Codanei, scriitorul și gastronomul Radu Anton Roman aprecia, în volumul “Bucate, vinuri și obiceiuri românești” (1998), că vinul de Codană “vine dintr-o glorioasă ascendență moldovenească, Băbeasca neagră și Feteasca neagră”.

La obținerea sa a colaborat un colectiv de cercetători condus de Gheorghe Popescu, soiul fiind omologat în anul 1975. În prezent, se cultivă în podgoriile din sudul Moldovei, Cotești, Odobești, Panciu, Dealurile Bujorului etc.

Strugurele de Codană este mijlociu ca mărime, are forma conică, cu primele ramificații mai bine dezvoltate, este compact, iar boabele au o formă sferică sau discoidală, cu pielița groasă, colorată roșu închis.

Soiul are o toleranță mare la gerurile de peste iarnă, de până la minus 24 de grade Celsius, un avantaj pentru viticultura noastră, având în vedere că vița-de-vie este deseori afectată iarna de temperaturile negative ce depășesc pragul de rezistență al plantelor. Pe de altă parte, are o bună rezistență la secetă, ceea ce constituie un alt avantaj pentru condițiile actuale ale încălzirii climatice, însoțite de secete prelungite de vară. De asemenea, soiul este rezistent și la boli.

Codana acumulează, la maturitatea deplină, o concentrație în zaharuri de 175-185 g/l, în condițiile unor producții constante de până la 20 t/ha.

Radu Anton Roman recomanda, în volumul menționat mai sus, asocierea acestui vin ”suav, dar cu nerv”, cu ”delicioasele sarmale”, dar și cu tochitura moldovenească cu mămăligă și cu ardei iute murat, “că așa se pupă tradiția cu progresul, adică o pomană a porcului veche de mii de ani, cu un vin recent creat de podgorenii vrânceni”.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)