Sursa foto: youtube.com

Locuit din mileniul X î.Hr., Cipru datorează pecetea etnico-culturală definitorie invaziei aheilor, purtători ai culturii miceniene, refugiați aici din Pelopones la circa 1200 î.Hr. Populația de limbă greacă rămâne din antichitate, timp de trei milenii, elementul etnic majoritar al insulei. Datorită poziției sale favorabile între Europa, Asia Mică și Africa de Nord și zăcămintelor bogate de cupru exploatate din mileniul III î.Hr., (de unde și numele de Kypros), Cipru este un teritoriu, viu disputat, stăpânit succesiv de egipteni, hitiți, perși, macedoneni, seleucizi, lagizi, romani, bizantini, arabi.

Ocupat de Richard Inimă de Leu, în timpul celei de-a III-a cruciade (1191), Cipru devine un regat franc, de sine stătător, condus de familia de Lusignan (1192-1489), intrat apoi în stăpânirea Veneției (1489-1571). În tot acest timp, Cipru joacă rolul unui avanpost al lumii creștine în fața celei musulmane. În 1571 este cucerit de Imperiul Otoman, care aduce numeroși coloniști turci, schimbând astfel structura etnică a insulei.

În 1878, la Congresul de la Berlin, Imperiul Otoman cedează temporar Cipru Marii Britanii, care-l anexează în noiembrie 1914 și-l proclamă la 1 mai 1925 colonie a Coroanei.

Cipru a obținut independența de stat în cadrul Commonwealth-ului Britanic, la 16 august 1960. Primul președinte a fost Arhiepiscopul Makarios (1960-1974).

În contextul conflictului cipriot, Turcia a ocupat militar, în 1974, partea de nord a insulei. În 1983, partea ocupată de turci s-a autoproclamat ”Republica Turcă a Ciprului de Nord” (RTCN), care nu este recunoscută pe plan internațional decât de Turcia, potrivitwww.mae.ro.

Sursa foto: youtube.com

Republica Cipru este împărțită în 6 districte: Nicosia, Famagusta, Limassol, Pafos, Larnaca și Kyrenia.

Capitala este Nicosia cu o populație de 251.000 de locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov).

Capitala țării încă din secolul al XII-lea, Nicosia sau Lefkosia (în greacă), este un oraș cu o istorie bogată, ale cărei urme sunt vizibile și astăzi, potrivit infotour.ro, precum impresionanta Poartă Famagusta construită de venețieni, în 1567.

Atât în capitală, cât și în împrejurimi există un număr impresionant de muzee și galerii, de la cele de artă la cele de istorie și arheologie. Printre acestea se numără: Muzeul Arheologic — cu o bogată colecție de artefacte descoperite pe teritoriul insulei și nu numai, vechi mărturii ale culturii elene; Muzeul Bizantin situat în Palatul Arhiepiscopal, parte a Fundației Culturale Arhiepiscopul Makarios, are cele mai bogate colecții de artă bizantină de pe insulă; Muzeul Orașului Nicosia prezintă istoria acestui oraș de-a lungul vremii, prin intermediul operelor de artă, obiectelor și documentelor istorice originale, hărților și dioramelor; Muzeul Bijuteriilor din Cipru expune o istorie a artei bijuteriilor, atât de faimoasă în Antichitate.

Palatul Arhiepiscopal, reședința oficială și biroul Arhiepiscopului din Cipru, a fost construit între 1956 și 1960, în stil arhitectural neo-venețian. Chiar dacă nu este deschis publicului, se pot vizita Muzeul Bizantin, Biblioteca Arhiepiscopiei, Muzeul de Artă Populară și Muzeul Național, care se găsesc în același complex, potrivit www.navigator.ro; clădirea Buyuk Han, una dintre cele mai frumoase de pe insulă, a fost construită de otomani în 1572. Începând cu anii 1990, clădirea a fost restaurată, funcționând ca centru de artă, cu multe galerii și ateliere de lucru; Moscheea Selimiye, cunoscută și sub denumirea de Catedrala Agia Sofia, este un lăcaș de cult musulman, fiind situată în partea de nord a orașului. Este cea mai veche clădire gotică din Cipru, construcția sa începând în secolul al XII-lea și terminându-se 150 de ani mai târziu, nefiind însă finalizată.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)