Facebook Twitter Email

Coarna albă, Coarna neagră, Coarna roșie și Coarna vânătă sunt soiuri pentru struguri de masă, care aparțin aceluiași sortogrup, respectiv Coarnă. Ele sunt, totuși, diferite din punct de vedere morfologic: primele trei au florile hermafrodite funcțional femele, iar cel de-al patrulea este singurul soi autofertil al sortogrupului. Toate cele patru soiuri au origine orientală, fiind aduse pe meleagurile noastre în urmă cu câteva secole. S-au adaptat atât de bine condițiilor de la noi, încât în prezent sunt considerate soiuri autohtone.

Soiul Coarna albă este întâlnit, răzleț, în majoritatea podgoriilor românești, dar cu precădere în cele din Oltenia și din sudul Moldovei. Este un soi autosteril, drept pentru care se cultivă alături de Razachie albă, care este un bun polenizator. Strugurii au formă cilindrică sau cilindro-conică, de până la 18 cm lungime, iar boabele sunt ovale, ușor ascuțite spre vârf, dese, de culoare alb-verzui. Datorită stratului de pruină, care acoperă boabele, ele prezintă un aspect cerat. Strugurii ajung la maturitate deplină la sfârșitul lunii septembrie, începutul lui octombrie, iar în cazul în care rămân pe butuc până spre sfârșitul lunii, capătă o culoare galben-auriu și acumulează o cantitate mai mare de zaharuri, de până la 170-180 g/l, notează I Pușcă, în volumul ”Vechi soiuri românești de viță-de-vie”.

Coarna neagră se cultivă în spațiul românesc încă dinainte de apariția filoxerei, o insectă parazită care distruge rădăcina și frunzele viței-de-vie, identificată pe teritoriul românesc la sfârșitul secolului al XIX-lea. Având, însă, o bună rezistență la acest parazit, Coarna neagră este unul dintre puținele soiuri care a supraviețuit atacului acesteia. Soiul este întâlnit cu precădere în podgoriile din Oltenia, din Muntenia și din sudul Moldovei. Este și el tot un soi autosteril, care necesită un polenizator, și de aceea este asociat în cultură îndeosebi cu soiul Băbească neagră, dar și cu Razachie roșie. Strugurii sunt de formă cilindrică sau cilindro-conică, de până la 20 cm lungime, iar boabele sunt mijlocii și omogene, de formă alungită, ovoidală, de culoare negru-roșiatic, dese pe ciorchine. Ajung la maturitate în luna septembrie, acumulând 190 g/l zaharuri. Fiind rezistent la ger, soiul Coarna neagră este folosit în curțile românești și în scopuri decorative, pentru bolți sau arcade. Este rezistent la transport și mai ales la păstrare peste iarnă.

Coarna roșie, cel de-al treilea soi ce aparține aceluiași sortogrup, se întâlnește, în prezent, foarte rar în cultură. Are strugurii uniaxiali, cilindrici sau cilindro-conici, ajungând tot până spre 20 cm lungime. Boabele sunt ovale, alungite, de culoare roșu deschis. Ca și celelalte două soiuri prezentate anterior, este și el un soi autosteril, fiind asociat în cultură cu Razachie roșie. Strugurii ajung la maturitate în cursul lunii septembrie, ajungând la o concentrație în zaharuri de 170-180 g/l.

Coarna vânătă este singurul soi autofertil ce aparține acestui sortogrup, prin urmare el poate fi plantat singur, pe suprafețe mari. Strugurii ajung și ei până la 20 cm lungime și au boabe ovoide, de culoare roșu-vinețiu.

Mai recent, în anul 1970, a fost omologat soiul Coarnă neagrăselecționată, obținut la Catedra de Viticultură a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, prin fecundare liberă a soiului Coarnă neagră, având ca autori pe academicianul Gherasim Constantinescu și pe Elena Negreanu, notează prof. Adriana Indreaș și Luminița Vișan în volumul ”Principalele soiuri de struguri de masă cultivate în România” (2000).

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Cerasela Bădiță)

Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva