AGERPRES: Sunt 35 de ani de când ați început să practicați canotajul. Ani de antrenamente, de competiții, de trofee și medalii câștigate, ani în care pe lângă toate aceste recompense ale efortului depus în sport, ați adunat și foarte multe amintiri. Vă propun să răsfoim împreună Albumul dumneavoastră cu amintiri uitându-ne la câteva fotografii făcute de-a lungul carierei sportive, în diverse etape, cu rugămintea de a ne împărtăși ce amintiri vă leagă de respectivele momente.
Elisabeta Lipă: Vă mulțumesc că v-ați gândit la mine, că am destule amintiri adunate în 35 de ani de activitate, sunt amintiri frumoase pe care le trăiesc în fiecare zi, doar dacă mă gândesc la o medalie, la o competiție, la un nume de oraș prin care am trecut, cu siguranță că aceste amintiri sunt vii în memoria mea.

AGERPRES: La doar patru ani după ce ați început să practicați canotajul ați participat la Olimpiada de la Los Angeles. Avem fotografii de la sosirea delegației pe aeroport. Aceasta este una dintre ele, iar aici este toată echipa.

Elisabeta Lipă: Aproape toată echipa, dacă mă uit bine văd numai echipa feminină, dar din acea echipă a României am avut și băieți care au ieșit campioni olimpici.

AGERPRES: Povestiți-ne cum a fost la prima olimpiadă la care ați participat.

Elisabeta Lipă: A fost olimpiada cea mai frumoasă pentru mine, cea mai dragă, din cele șase participări, mi s-a lipit de suflet. Probabil pentru că eram și foarte tânără, eram cea mai tânără canotoare din toată echipa canotajului românesc, era altă perioadă față de cea pe care o trăim, dar îmi aduc aminte parcă a fost ieri. În primul rând, am fost singura țară comunistă participantă la acea ediție și am avut parte de o atenție deosebită, am fost răsfățați la acea ediție. Nu mai spun că România a ocupat locul al doilea și cred că am învățat poporul american imnul României atunci, de câte ori s-a cântat. A fost un sentiment foarte frumos pe care l-am trăit și pe care mi-aș dori să-l mai trăiesc dar știu că nu se poate (râde).

AGERPRES: Asta se întâmpla în 1984. Patru ani mai târziu ați fost la Seul. Avem fotografii de la întoarcerea lotului olimpic de la Seul în 1988, sunteți alături de colegele canotoare.

Elisabeta Lipă: Da, sigur, sunt alături de cârmăcița bărcii de 4 vâsle, de colega mea de barcă Veronica Cochela, alte trei colege care au tras în barca de 8+1, medaliată cu argint, o văd și pe Lucica Toader, o sportivă care din nefericire nu mai este printre noi.

AGERPRES: Avem o poză cu un grup mai mare…

Elisabeta Lipă: Da, este o poză de la sosirea pe aeroport, suntem cu buchetele de flori, cu medaliile la gât, mă uit cât de tânără eram aici și nu-mi vine să cred…(râde). Și nu numai eu, toți cei care se regăsesc aici în poză. Au trecut anii peste noi și parcă au trecut prea repede. Costumația a fost foarte frumoasă, foarte elegantă, am arătat foarte bine, chiar dacă acea olimpiadă nu s-a ridicat la nivelul celei din 1984, amintirile sunt frumoase.

AGERPRES: O fotografie doar cu dumneavoastră, tot la Seul, dar îmbrăcată cu totul altfel.

Elisabeta Lipă: Da, pentru că aveam ținuta oficială, de prezentare, cea cu care eram în poza de pe aeroport, iar aici eram cu ținuta de sat olimpic, chiar dacă nu prea aveam timp s-o îmbrăcăm, pentru că de dimineața până seara eram la baza de antrenament. Amintiri frumoase cu siguranță că am. Țin minte că venise ziua plecării către țară, să ne îmbarcăm să mergem la aeroport, iar colegii de la box aveau finalele, trebuia să-i așteptăm să vină, să se îmbrace, să-și ia bagajul și să mergem la aeroport. Ei, de oboseală, de stres, dar și de bucurie în același timp, au urcat la etaj și au coborât spunând: Domnul general, noi nu mai avem nici bagaj, nu mai avem nimic în cameră, nici paturi nu mai sunt. Șeful delegației le-a spus: Măi băieți, eu cred că ați greșit etajul, v-ați dus cu un etaj mai sus, unde nu sunt paturi pentru că nu a stat nimeni niciodată. Bineînțeles că s-a rezolvat problema, dar cu întâmplări nostime.

AGERPRES: Jocurile Olimpice de la Barcelona, 1992. Sunteți aici alături de…
Elisabeta Lipă: Sunt alături de colega mea de dublu, Veronica Cochela, medaliate în această probă cu argintul olimpic. Eu am ieșit campioană olimpică și în proba de simplu. Păcat că nu sunt color aceste poze, pentru că se putea vedea și ținuta noastră, extraordinar de frumoasă, alcătuită din culorile drapelului național.

AGERPRES: Aici avem o fotografie în care sunteți chiar pe scara avionului, la sosire. Sunteți a doua…
Elisabeta Lipă: Da, prima cred că e tot Veronica Cochela, frumoase imagini, frumoase amintiri.

AGERPRES: Și aici un grup lărgit al lotului olimpic.
Elisabeta Lipă: Exact, aici este tot lotul olimpic de canotaj, mă uit și văd colegii mei care au alături familiile, copiii…

AGERPRES: Mai avem două fotografii tot din 1992. După ce v-ați întors de la Barcelona a fost o seară specială, o seară festivă, aici sunteți dumneavoastră, iar aici sunt mai mulți sportivi, îl văd și pe Leonard Doroftei. Despre ce a fost vorba? Sunteți foarte eleganți…
Elisabeta Lipă: Am avut o întâlnire toți medaliații olimpici, Comitetul Olimpic Român și Ministerul Tineretului și Sportului au organizat o recepție, o întâlnire de suflet cu familiile, cu prietenii, a fost o socializare într-un grup mai mare. Aici sunt primii sportivi ai anului. Lavinia Miloșovici, Mitică Popescu, Gică Popescu, Grigoraș (Ion — n.r.) de la lupte, Galina Astafei, Petre Cărare (tot de la lupte greco-romane — n.r.)… Da, au trecut mult anii peste noi.

AGERPRES: Trecem la anul 1996, după întoarcerea de la Atlanta ați fost primiți la Palatul Cotroceni. Este tot lotul acolo.
Elisabeta Lipă: Da, cu antrenorii mei de atunci, colegele mele din barcă, am fost medaliate cu aur, colegele de la dublu, domnul Voicu, antrenorul, domnul David și bineînțeles, domnul președinte Iliescu. Foarte frumos a fost.

AGERPRES: Fotografia de la întoarcerea din 2004 de la Atena îmi place foarte mult. Toate fetele aveați pe cap cunună de lauri.
Elisabeta Lipă: Aici deja apăruse Dragoș (fiul Elisabetei Lipă — n.r.), în acel an începea școala. Colegele mele Florea (Rodica — n.r.) și Papuc (Ioana — n.r.) din barca de 8+1 la această olimpiadă au avut jumătatea vârstei mele. Și Constanța Burcică, medaliată cu aur în proba de dublu categorie ușoară și care mi-a fost colegă de cameră mulți ani. Ce frumoasă e poza!

AGERPRES: Următoarea fotografie se leagă de Olimpiada din China.
Elisabeta Lipă: Sunt cu Violeta Beclea Szekely, Laura Badea și Mariana Bitang. Aici am avut invitație din partea Președinției României, am mers în delegația oficială cu domnul președinte Băsescu, la deschiderea JO de la Beijing, am făcut o vizită și la Casa Olimpică. Foarte frumoasă poza și foarte frumoase amintiri.

AGERPRES: Și în defilarea de la Londra, chiar la deschiderea JO, alături de…
Elisabeta Lipă: Dragoș Stoenescu, portarul naționalei de polo, membrii COSR…

AGERPRES: Alături de Lia Manoliu, sunteți sportiva cu cele mai multe prezențe la olimpiadă. Cum vă simțiți în această asociere cu Lia Manoliu?
Elisabeta Lipă: Mă simt foarte bine, am cunoscut-o pe doamna Lia și pot să spun că revenirea mea pentru JO din ’96, de la Atlanta, i se datorează. Eu cu un an înainte de JO am simțit nevoia să fac o pauză. După atâția ani de cantonament, să vezi zi de zi aceleași fețe, aceeași mâncare, aceeași casă, aceeași cameră, am simțit nevoia să fac și altceva. Și atunci m-am dus la serviciu, eram sportiva Clubului Dinamo, dar am vrut să văd ce înseamnă munca de polițist. Am lucrat la Poliția Capitalei. Atât de mult mi-a plăcut încât n-am mai vrut să revin în sportul de performanță. Și doamna Lia m-a chemat, era președintele Comitetului Olimpic, mi-a spus: Uța (prescurtare de la diminutivul Elisabetuța — n.r.), nu se poate, ai toată viața înainte să lucrezi, noi ne bazăm pe tine. I-am spus: Doamna Lia, eu aș veni dar nu mă lasă șeful. Mi-a spus: Cine e șeful tău, Uța? Uite, vin eu să vorbesc cu el. N-are cum să nu te lase. Bineînțeles că nu era adevărat, nu se punea problema să nu mă lase, dar eu încercam să găsesc o portiță ca să nu mai revin. Și nu s-a lăsat, eu mi-am anunțat șeful care a zis: Nu se poate, cum să vină doamna Lia? Mergem noi la dumneaei. Ne-am dus acolo, eu cu chestorul Vasile Popa, și el a spus: Are tot sprijinul meu, al nostru, de lucrat o să aibă timp, după ce se retrage o să muncească toată viața. Dar aici, la JO, noi o susținem dacă e nevoie. Și m-a convins, n-am mai avut ce să fac și am revenit. Și am ieșit campioană olimpică. Bineînțeles că am avut și eu în toată cariera momente în care am vrut să mă retrag, momente de nemulțumire, dar tot timpul doamna Lia a venit la noi la Snagov, s-a interesat ce facem, cum e antrenamentul, ce nevoi avem, cu ce poate să ne ajute.

AGERPRES: Apropo de retragere, dumneavoastră sunteți cel mai bun exemplu că la vârsta la care alții se gândesc la retragere, ați câștigat aurul olimpic, la 39 de ani…
Elisabeta Lipă: Da, dacă stau bine și mă gândesc, mai aveam două luni și făceam 40 (râde)… Am demonstrat că în sport nu există limite și că vârsta n-are nicio legătură cu performanța. Dacă organismul te ajută și sănătatea e de partea ta, dacă ai dorință și ambiție să reușești să faci ceva, cu siguranță că performanța n-are cum să nu apară, iar eu sunt singura canotoare care m-am retras de trei ori și de trei ori am revenit. Și vă spun din propria experiență că revenirea este mult mai greoaie decât atunci când te apuci de sport.

AGERPRES: Avem câteva fotografii de la diverse evenimente, nu din competiții, la care ați participat.

Elisabeta Lipă: Aici mă uit că sunt un pic plinuță și e clar că nu eram într-o competiție oficială, aveam și inele pe mână, deci era o cursă foarte scurtă. La Zilele Canotajului, când le organizăm, ne mai urcăm în barcă fostele sportive cu actualele, încercăm să dăm un imbold generațiilor tinere să facă și ele ceea ce am făcut noi și să ajungă unde am ajuns noi.

AGERPRES: Tot așa, o poză cu colegele…
Elisabeta Lipă: Da, pe lacul Herăstrău, la Zilele Canotajului, toate avem ”gabaritul” puțin depășit, se vede că ne-am retras de ceva timp, dar important e că avem voință și ambiție să mai urcăm în barcă și să simțim, cum ne spuneau antrenorii, barca sub noi.

AGERPRES: În 2004 ați fost înaintată la gradul de chestor de poliție. Avem două fotografii cu dumneavoastră în uniformă, prima cred că este chiar aici făcută, în sala în care ne aflăm acum.
Elisabeta Lipă: Da, este făcută aici, la inaugurarea acestui muzeu al sportului dinamovist, cum l-am numit noi. Gradul de chestor l-am obținut în 2004 și acest grad m-a făcut să revin pentru JO din 2004, să ies campioană olimpică, pentru că eu am fost sportiva clubului din 1986, până m-am retras din activitate. Am luat-o grad cu grad și gradele au venit odată cu performanțele și știam că pentru acest grad trebuia să am o performanță ieșită din comun. Asta a fost și motivația mea de a reveni la pregătire, pentru că deja aveam la JO anterioare toate medaliile, nu mai era nimic nou pentru mine și atunci trebuia să am altceva care să mă facă să plec de acasă și să revin în barcă.

AGERPRES: Aici sunteți tot în uniformă și chiar în acțiune. Pe stradă, împărțeați fluturași, era Ziua de luptă împotriva drogurilor.
Elisabeta Lipă: Da, în colaborare cu Agenția Națională de Luptă Antidrog. Particip la astfel de evenimente, pentru că populația trebuie să fie conștientizată, mai ales tinerii, că odată ce ajung să devină dependenți, viața lor este ratată și e păcat, pentru că viața e scurtă, e frumoasă și merită trăită altfel.

AGERPRES: Din 2009 sunteți președinte al Federației Române de Canotaj și președinte al Clubului Sportiv Dinamo București. În 2013 ați fost aleasă și vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român. Care dintre aceste funcții este mai greu de îndeplinit?

Elisabeta Lipă: Funcția de președinte al Federației de Canotaj a venit la două săptămâni după ce am fost numită președinte al Clubului Dinamo. Apoi în 2013 am devenit vicepreședinte al COSR și n-aș putea să spun că una este mai ușoară decât cealaltă. Toate sunt grele, dacă te dedici și vrei să faci ceva, îți consumă și timp și energie. Dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt sănătoasă, de muncă nu fug pentru că sportul m-a ajutat să am parte de rezistență fizică și psihică și să le pot duce așa, în grup, cum îmi doresc eu.

AGERPRES: Avem o fotografie cu dumneavoastră și cu lotul de tineri canotori. Sprijiniți tinerii…

Elisabeta Lipă: Da, dacă nu sprijinim tinerii nu avem viitor. Și noi am fost sprijiniți la rândul nostru, așa că și ei au nevoie de sprijin. Avem generații de copii buni, dar tot ce se întâmplă în jurul lor le distrage atenția, pentru că sunt multe lucruri, din punctul lor de vedere mult mai interesante decât sportul și meseria de a fi campion. Dar obligația noastră este să-i responsabilizăm și să-i facem să realizeze că a fi campion nu se poate compara cu nimic.

AGERPRES: În această fotografie se vede că foarte mulți sportivi v-au fost alături atunci când ați organizat crosul MAI. Nu contează că erau atleți, că erau scrimeri, halterofili, toți v-au fost alături, sunteți buni prieteni…
Elisabeta Lipă: Da, lumea sportului este mare, dar foarte mică în același timp. Și noi chiar reușim să fim alături, să ne sprijinim, nu contează că ești canotor, halterofil, luptător, gimnast, scrimer. Cine are nevoie sună și foarte rar nu au răspuns colegii la astfel de solicitări. Chiar și din afara Bucureștiului, dacă sunt evenimente, ne adunăm și ne susținem unii pe alții. Asta vedem noi în sport, nu poți să fii campion sau să reușești de unul singur, dacă n-ai și o echipă în spate care să te susțină și care să te împingă spre marea performanță.

AGERPRES: Am pregătit un set de fotografii în care apăreți alături de alți sportivi și vă rog să ne spuneți ce anume vă leagă de fiecare în parte. Aici sunteți cu Leonard Doroftei.
Elisabeta Lipă: În primul rând ne leagă prietenia de la JO. Fiecare disciplină se află în cantonament în cu totul alt loc. Dar olimpiada ne adună pe toți la un loc și normal, trei săptămâni în care te vezi în fiecare zi, fie la masă, fie seara la relaxare, fie la magazin în satul olimpic, fie la refacere, ne bucurăm pe rând, așa cum intrăm în competiție pe rând, de succesul fiecăruia dintre noi când suntem pe podiumul olimpic. Atunci normal că se leagă aceste prietenii care dăinuiesc în timp pentru că un sportiv participă la o ediție, la două, la trei, la șase, și astea sunt prieteniile care se leagă între noi. Iar acum, eu ca președinte de club și Moșu’ (Leonard Doroftei — n.r.) ca președinte al Federației Române de Box n-avem cum să nu ne intersectăm drumurile.

AGERPRES: Aici sunteți cu Andreea Răducan și cu Octavian Bellu.

Elisabeta Lipă: Canotajul are o legătură aparte cu gimnastica pentru că la fiecare ediție a JO noi stăm în aceeași vilă. Avem cam același program de antrenamente, de relaxare, de odihnă și stând acolo trei săptămâni zi de zi, normal că se leagă prietenii. Și cu Andreea, cu domnul Bellu, cu doamna Bitang am o legătură specială legată în șase ediții ale JO. Sunt niște oameni deosebiți pe care ești onorat că-i ai prieteni.

AGERPRES: Alături de un alt om al apelor, ca și dumneavoastră — Ivan Patzaichin.

Elisabeta Lipă: De Ivan atâtea lucruri mă leagă, asta e la aniversarea lui, Gala Ivan Patzaichin. Prima mea întâlnire cu Ivan a fost la jocurile preolimpice din 1983. Eu eram la început de drum în performanță, iar Ivan era la apusul carierei. Mă uitam la el ca la un zeu. Nu îndrăzneam nici gura s-o deschid. Dar așa cum l-am cunoscut pe Ivan atunci, așa este în prezent. Un om de o modestie rar întâlnită, un caracter extraordinar și un prieten pe care te poți baza oricând.

AGERPRES: Tot cu Andreea Răducan.
Elisabeta Lipă: Andreiuța, așa îi spun eu. Numai cuvinte de laudă, Andreea e o fată extraordinară și aici se vede legătura de prietenie între mine și ea.

AGERPRES: Prieteni și în lumea fotbalului — Gică Hagi, Gică Popescu.
Elisabeta Lipă: Oameni deosebiți, Gică Hagi e un băiat de excepție, ca și Gică Popescu, pot să-i pun pe același podium cu Ivan. Caractere deosebite.

AGERPRES: Cu două doamne din lumea atletismului, una este o legendă a sportului, Iolanda Balaș Soter, și Gabi Szabo.

Elisabeta Lipă: Nu știți, dar eu vă spun unde este făcută poza asta.

AGERPRES: Asta așteptăm, să ne spuneți.
Elisabeta Lipă: Este făcută în 2013, am avut ședința Comitetului Executiv al COSR, s-a întâmplat să fie ziua mea în acea zi și mi-au adus această floare foarte frumoasă. Ceea ce spun despre Andreea (Răducan — n.r.), același lucru pot să spun despre Gabi. Nu mai zic de doamna Iolanda, să-i dea Dumnezeu sănătate, să ne fie mulți ani alături, noi facem parte și din Fundația Casa Campionilor, ne vedem mai des, nu numai la evenimentele care sunt organizate de COSR, de MTS, ci avem întâlniri prietenești. Sunt două doamne deosebite, nici nu se putea altfel, având în vedere performanța lor. Ele știu că performanța nu se face ușor și că ai nevoie de sprijin și noi chiar ne putem sprijini unii pe alții.

AGERPRES: De foarte multe ori am observat că sportivii se implică în activități sociale, civice, umanitare. Aici sunteți alături de colegele canotoare la o astfel de acțiune.
Elisabeta Lipă: Poza asta e făcută la Timișoara unde am pedalat prin oraș pentru mișcare, pentru sănătate, am promovat mersul cu bicicleta. Să lăsăm mașinile cât mai mult acasă și să ne mai gândim și la noi, că mersul pe bicicletă te ajută foarte mult să te menții sănătos și asta am făcut și noi, o campanie de promovare a mersului pe bicicletă în beneficiul sănătății.

AGERPRES: Ce sfat ați da unui tânăr sportiv aflat la început de drum, dumneavoastră, cvintuplă campioană olimpică?
Elisabeta Lipă: Numai sfaturi bune. Un copil care ajunge în grădina performanței trebuie să realizeze că performanța nu vine foarte repede și că pentru a ajunge să faci marea performanță trebuie să sacrifici, să te sacrifici, să renunți la multe, la toate ispitele astea care ne înconjoară și să te axezi numai pe acest lucru. Performanța este atât de frumoasă, dar cere sacrificii, cere dăruire. Să-și asculte antrenorii, pentru că știu ce este cel mai bine pentru ei, să ne asculte și pe noi, cei care am ajuns să facem marea performanță, să ne întrebe dacă nu știu ce trebuie, cât trebuie să se sacrifice, că noi știm să le spunem, să le îndrumăm pașii către marea performanță și să ne creadă că performanța este frumoasă, dar și grea. Cea mai frumoasă performanță și cea mai mare împlinire o trăiești atunci când ești pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la competiția supremă care se numește Jocurile Olimpice.

AGERPRES: Vă mulțumesc frumos că v-ați găsit vreme să stați de vorbă cu noi, acest set de fotografii vi-l oferim.
Elisabeta Lipă: O, mulțumesc frumos, chiar că mi-ați făcut o surpriză!

AGERPRES: Și pentru că în octombrie este ziua dumneavoastră, vă oferim niște flori și vă spunem La mulți ani, să fiți sănătoasă și să aveți succes în tot ceea ce faceți!
Elisabeta Lipă: Vă mulțumesc frumos, același lucru vă doresc, să fiți sănătoși și să fiți alături de sportivii noștri și când le este bine, și când le este rău. Vă mulțumesc mult de tot.

AGERPRES: Vă mulțumim și noi.

AGERPRES/(autor: Marina Bădulescu, redactor arhiva foto: Vlad Rușeanu, editor: Horia Plugaru)