Şi ea ştie! Mai ştie că are o zestre genetică specială! Interiorul gâtului său studiat demonstrează că sunetele venite de acolo se aşază, iau formă şi intensitate, strunite cu inima de către Angela. Vocea ei este o altă fiinţă! Angela face cu ea ce vrea… Uneori o ţine închisă zile întregi, într-o pauză absolută în care nu scoate nici măcar un… „psstt”…
O protejează, o iubeşte, o alintă, se joacă cu ea şi, atunci când nouă ne este dor, ne-o oferă ca pe un dar divin! Când am cunoscut-o pe Angela, mi-am dat seama că mi s-a făcut un dar! Ce făcusem eu să merit s-o cunosc pe ea, diva mondială? A venit firesc, cu un staff minim, dorindu-şi doar o stilistă care să-i aranjeze părul. Ne-am îmbrăţişat, ne-am complimentat şi ne-am plăcut! Angela are lipici, e naturală, caldă, vorbăreaţă şi foarte pretenţioasă cu propria imagine.
A ales pentru interviu să poarte culoarea roşie. Nu era însă sigură ce rochie să aleagă dintre cele trei ţinute, aşa că m-a chemat şi m-a pus să aleg. Hmmm… am ales-o pe cea mai scurtă. I-am spus că oamenii au rar ocazia să-i vadă picioarele pe scenă, aşa că măcar la interviu să se întâmple. Angelei îi plac provocările, i-am simţit nerăbdarea. Voia să dăm drumul la interviu, avea chef să vorbească şi să ne cânte „Sanie cu zurgalăi”, o piesă pe care a învăţat-o de la soprana Leontina Ciobanu Văduva. S-a bucurat să-mi fredoneze câteva versuri şi s-a emoţionat cu gândul la săniuţa pe care se urca cu sora sa în copilărie.
Tata era cel care trăgea săniuţa cu fetele sale dragi, dar, din păcate, asta n-o să se mai întâmple oricât şi-ar mai dori tata. De dorul Elenei, sora mai mică a Angelei, care s-a stins din viaţă la 29 de ani, tata s-a retras la o mănăstire la Muntele Athos. E o dorinţă pe care Angela o respectă, deşi ea, fiica, are nevoie de tata. Destinele mari au şi încercări pe măsură… În tot acest timp, Angela adună, atrage, ademeneşte, obţine atenţia, lumina, sunetul… captează până şi respiraţia celor din jur, pentru că toţi respiră după ritmul impus de ea. Angela are sânge fierbinte de moldoveancă, n-o să uite niciodată cum la internat plângea de foame, n-o să uite că aici în România a trăit prima dragoste şi n-o să uite niciodată să încheie fiecare recital pe care îl are cu o piesă românească. Indiferent pe ce meridian al globului ar cânta!
Sursa: jurnalul http://www.jurnalul.ro ,