ROMANIA

În realitate, chirurgii adevăraţi nu au apucături de măcelari, ci se gândesc, întotdeauna, cum se poate evita operaţia.

Am prezentat, aici, pe larg, cazul de la Câmpulung Muscel, al medicului specialist chirurg Mădălin Iordache, care s-a luptat, în pofida resurselor limitate (dar care s-au dovedit mai puţin limitate decât ale spitalelor de categorie net superioară din Bucureşti), să îşi vindece pacientul, evitând intervenţia chirurgicală. Şi a reuşit.

Azi, pacientul său este sănătos, a fost externat şi a povestit, pentru Jurnalul.ro, păţania sa.

Ivan Iosif-Ion este sudor la uzinele Dacia. Are o gospodărie în comuna argeşeană Boteni. „Cu o lună înainte să am probleme, am ridicat nişte lemne în pădure. De acolo cred că mi s-au tras durerile de mijloc. Am ajuns la farmacie să-mi dea ceva, să mă pot mişca. Şi după aia, am început să fiu anemic, obosit tot timpul. Am pus-o şi pe seama faptului că eu lucram în schimbul trei. În dimineaţa aia, am ieşit din schimb şi, când am ajuns acasă, în loc să mă odihnesc, m-am apucat de treabă”.

Urmarea a fost că Ivan aproape a leşinat. A fost dus la spital cu Ambulanţa, având o hemoragie internă (stomacală) din pricina analgezicelor prea puternice eliberate de farmacistă, fără reţetă.

Intră pe mâna medicului Iordache, care ştie foarte bine ce are de făcut. Îşi pune pe picioare pacientul cu medicaţie corespunzătoare (în parte, achitată de familia lui Ivan, din cauza deficitului intraspitalicesc) şi, în pre-ziua Ajunului de Crăciun, îl externează.

În general hemoragiile interne nu recidivează. Din păcate, Ivan Iosif face parte din procentul de 7-8% ghinionişti, aşa că tribulaţiile lui nu aveau să se oprească aici. El susţine că a urmat cu exactitate indicaţiile medicului la externare. Şi, totuşi… „În dimineaţa de 30 decembrie, când mă spălam pe ochi, m-a luat ameţeala. Am vomat sânge. M-am speriat şi m-am întors la spital”.

Şi bine a făcut. De data asta, situaţia era mai gravă, iar şansele de hemostază (oprire a hemoragiei), cu mijloacele de care dispunea spitalul din Câmpulung, se înjumătăţiseră.

De aceea, după stabilizare, s-a încercat transferul pacientului la un spital din Bucureşti care, teoretic, ar fi trebuit să fie mult mai bine dotat. S-a dovedit că situaţia era exact pe dos, astfel că cele mai bune şanse de vindecare fără operaţie erau cele de la faţa locului.

Cum spuneam, graţie eforturilor colectivului medical, Ivan Iosif este în afara pericolului şi azi a părăsit spitalul.

„A fost bine. Domnul doctor m-a ajutat. Şi-a dat interesul”, spune, cu simplitate, Ivan.

L-am întrebat cât l-a costat această aventură. „Nu pot spune exact. Vreo 3-4 milioane prima dată şi cam tot atât acum. Dar nu contează. Sănătatea e mai presus de toate!”. „Dar dacă nu aveaţi banii ăştia?”, insist. „E adevărat, nu ştiu ce făceam. Dar nu cred că domnul doctor m-ar fi lăsat”.

Sursa: http://www.jurnalul.ro