La vârsta de 2 ani știa literele, iar la 4 ani își citea singur poveștile. La 17 ani a devenit membru Mensa, calificându-se printre extrem de puținii oameni care reușesc să treacă de cele mai exigente teste de inteligență din lume.

Mensa este organizația din care fac parte oamenii cu un coeficient de inteligență IQ) de minimum 132, adică acel nivel în care se plasează doar 2% din populația planetei.

Vorbim de bârlădeanul Călin Pântea, de 21 de ani, singurul membru Mensa din județul Vaslui și printre cei mai tineri din țară. Diversele teste de inteligență pe care le-a făcut de-a lungul anilor i-au indicat un IQ cuprins între 140 și 160. În acest interval s-a plasat IQ-ul câtorva dintre cele mai de seamă personalități ale umanității: Albert Einstein, Bill Gates, Honore de Balzac, Napoleon Bonaparte Abraham Lincoln, Al Gore.

Sistemul românesc de Învățământ nu l-a lăsat nici să plece în străinătate, dar nici n-a fost în stare să-l păstreze

Călin a fost elev la Colegiul Național “Gh. R. Codreanu”, iar acum ar fi putut fi student în anul doi la o universitate din Danemarca, acolo unde a vrut să plece după ce a absolvit liceul. Însă statul român, prin Ministerul Educației, a avut grijă să-i pună bețe în roate. Genialul tânăr nu a putut pleca în străinătate din cauză că nu a intrat la timp în posesia diplomei de Bacalureat. Statul român s-a oferit să-i dea, până una-alta, o bucată oarecare de hârtie (“adeverință”) și nu diploma pe care băiatul o merita. Însă o țară exigentă precum Danemarca nu ia în serios bâlbele sistemului românesc de Învățământ.

Ca să nu piardă vremea, Călin s-a înscris la Facultatea de Biologie din cadrul Universității București, dar sistemul nu s-a lăsat până nu l-a alungat și de aici. E adevărat, în mod indirect. Anul pe care Călin l-a dedicat cursurilor de la noi ar fi putut fi pentru România șansa de a-l descoperi, de a ține cu dinții de el. Dar facultatea nu a fost capabilă nici măcar să-l deosebească de ceilalți. Călin s-a plictisit îngrozitor la cursuri și, după anul întâi (pe care l-a terminat între primii patru), s-a întors la Bârlad hotărât să plece la învățătură în străinătate.

“Nu mi-au plăcut profesorii. Sunt prea severi cu studenții slabi și mult prea indiferenți față de cei buni, față de cei cu potențial. Primilor le cer prea mult, iar pe noi nu ne ajută cu nimic. Există și excepții, dar cei mai mulți profesori nu sunt interesați să-i ajute pe studenți să învețe. Vin la cursuri, spun ce au de spus și pleacă. Nu m-am simți stimulat. Plus că se pune accent foarte mult pe teorie. Nejustificat de multă. Nu se lucrează aproape deloc în laborator. Iar puținul care se face nu are prea mare legătură cu subiectele predate la cursuri. Sunt foarte multe materii care nu folosesc pe viitor. În Danemarca, de exempu, se pune foarte mult preț pe tractică, pe munca în laborator, pe cercetare”.

Două universități din Anglia îl vor, deja

În momentul de față, Călin este admis la două universități din Marea Britanie, însă nu se gândește să plece deocamdată. Acum, că i s-a dat, într-un sfârșit, diploma de Bacalaureat, va putea aplica și în țara unde visează să studieze, însă va putea face acest lucru abia după 1 februarie, când se deschide sesiunea de aplicări pentru Danemarca.

În viitor, se vede cercetător. Nu în România, evident, căci la noi acest domeniu nu este susținut nicicum. Dar nici în Danemarca, ci în Elveția, țara lui de suflet

“Este o zonă splendidă. Elvețienii sunt oameni deosebiți, foarte deschiși la minte și îi acceptă pe străini, chiar dacă mai întâi așteaptă ca aceștia să confirme. Eu abia aștept să confirm”, mărturisește Călin.

Domeniul de cercetare va fi genetica, de care nu se simte doar atras, ci fascinat: “Vreau să merg pe genetică umană. Nu știu ce poate fi mai captivant decât să urmărești comportamentul anumitor gene”.

Călin și-a descoperit pasiunea pentru biologie în primul an de liceu. În egală măsură, îl atrăgea și fizica. În clasa a IX-a, a participat pentru prima dată la olimpiada de biologie. Fără să se străduiască prea mult și fără să ia lucrurile foarte în serios, a obținut locul trei la faza județeană: “Nu ar fi fost cine știe ce performanță pentru un om care a tras din greu, dar pentru unul ca mine, care a citit materia ca pe orice altă lectură, adică lejer și fără intenția de a memora, a fost o reușită. În clasele a X-a, a XI-a șI a XII-a am ajuns la faza națională”.

“Uneori, inteligența poate fi o povară”

O persoană cu un IQ de 160 este o raritate oriunde pe mapamond, nu doar la Bârlad, însă Călin a avut norocul, la liceu, să învețe într-un colectiv care nu l-a tratat ca pe un “ciudat”. Recunoaște, însă, că sunt puține cercurile în care se simte confortabil.

“Cu timpul, am ajuns la concluzia că oamenii inteligenți sunt mai nefericiți în viață. Cred că un om inteligent are tendința de a trece prin filtrul rațiunii absolut orice. Uneori poate fi o povară, pentru că te simți neînțeles. Tind să abordez subiecte în conversație pe care nu toată lumea le apreciază. Eu mă simt bine să discut despre ce vor ceilalți, dar când vreau și eu să discut despre ceva, nu prea am cu cine. Nu sunt mulți de vârsta mea care sâ discut, cu bucurie, de exemplu, despre încălzirea globală”, explică, sincer, Călin.

Conștient de toate aceste lucruri, el nu se crede, totuși o persoană supradotată: “Nu am abilități speciale, sunt obișnuit. Despre mine cred că am o memorie foarte bună și gândesc lucrurile din mai multe perspective, iau în calcul mai multe variante, analizez”.

Faptul că la 2 ani știa deja literele, îl pune tot pe seama memoriei sale ieșite din comun: “Eram curios. Tot timpul sunt curios. Vreau să aflu lucruri, să descopăr”.

Testele Mensa, acele teste pe care doar două procente din populația lumii reușește să le treacă, le-a rezolvat cu o asemenea ușurință încât a simțit dorința unui grad mai mare de dificultate. Așa că a căutat setul de teste Mensa în limba engleză, dar nici pe acelea nu i-a fost greu să le biruiască.

Programele TV nu sunt pe gustul său, dar n-ar schimba nimic

Călin preferă literatura științifică, dar citește și beletristică. În gimnaziu l-au atras nuvelele lui Slavici, însă marea lui slăbiciune rămâne dramaturgia, în special a lui Caragiale și a lui Moliere.

La televizor nu se mai uită demult. Motivul: “Nu am ce să văd. Nu mă interesează ce văd acolo”. Paradoxal însă, nu ar schimba nimic, considerând că asta ar fi o formă de egoism care nu-l caracterizează. Pur și simplu, acceptă că nu toți oamenii sunt la fel și că nu e obligatoriu ca emisiunile TV să fie realizate pe placul lui.

“Nu cred că e potrivit să fie schimbat ceva. Televiziunea e pentru divertisment. E pentru mase, pentru omul mai puțin preocupat de știință, de studiu. Dacă, totuși, aș avea puterea, atunci aș limita vulgaritatea, mahalaua, suburbanul, trivialitățile. Acestea nu sunt divertisment” – iată explicația lui Călin.

“Unii se supără pe nedrept pe generația tânără. Tinerii nu s-au crescut pe ei înșiși. Adulții sunt cei care i-au educat”

Despre lipsa masivă de bun-simț din rândul generațiilor tinere, Călin are o opinie care-l separă total de majoritate: nu ei sunt de vină.

“Nu poți fi făcut responsabil la această vârstă pentru ceea ce ești. Ei nu au avut niciun cuvânt de spus în propria lor educație. Adulții sunt cei care i-au educat, a fost treaba lor să vegheze, să găsească modalitatea cea mai bună pentru a-și supraveghea copiii. Nu cred că suntem înzestrați cu acea capacitate formidabilă de a ne controla singuri evoluția în timpul copilăriei și a adolescenței. Un adolescent este rezultatul felului în care a fost lăsat să evolueze de către părinții lui. Până la urmă, nu mă pot întoarce în timp ca să mă cresc singur. Familia este baza, acolo ne formăm. E greșit să avem așteptări mai mari de la alții decât de la noi înșine”.

Sursa: estnews.ro