ROMANIA

Iñaki Berroeta, şeful filialei din România a operatorului britanic de telecomunicaţii Vodafone, nu mai are de la începutul acestei luni un birou tradiţional de CEO. La fel şi restul executivilor din echipa de management. Toţi lucrează, asemenea celor peste 500 de angajaţi din sediul central din capitală al companiei, într-un spaţiu deschis, oriunde găsesc un loc disponibil, o mişcare nu doar îndrăzneaţă, dar neobişnuită şi poate chiar nemaiîntâlnită în rândul marilor companii româneşti sau multinaţionale unde organigrama foarte bine definită şi scara ierarhică se reflectă inclusiv în dimensiunea birourilor unde lucrează fiecare executiv.

ESTE ŞTIUT CĂ ELEMENTE PRECUM ATMOSFERA DIN BIROU SAU DESIGNUL SPAŢIULUI DE LUCRU SE REFLECTĂ ASUPRA PRODUCTIVITĂŢII ANGAJAŢILOR, lucru dovedit de-a lungul timpului prin numeroase studii. Ce determină însă o companie să schimbe complet modul de lucru, să decoreze birourile mai degrabă asemenea unei cafenele boeme unde merg doar oameni de afaceri sau să renunţe la birourile personale şi să lase angajaţii să lucreze de oriunde?

O posibilă explicaţie se găseşte în clădirea de birouri din piaţa Charles de Gaulle din Capitală, unde îşi are sediul central Vodafone România şi unde câteva etaje fac notă discordantă cu toate celelalte. Încă din lifturile din sticlă de unde pot fi observaţi majoritatea angajaţilor din întreaga clădire se disting petele de culoare dintre etajele 9 şi 12, care contrastează puternic monocromia şi banalul specific de obicei marilor companii.

Din afară nu seamănă prea mult cu un birou, ci mai degrabă cu o cafenea elegantă şi totodată boemă, cu mobilier modern şi colorat, dar laptopurile şi oamenii îmbrăcaţi destul de formal trădează adevărata utilitate a celor patru etaje. Dinăuntru nici atât – designul este inedit, atmosfera este curios de relaxată, iar câteva mese rotunde sunt ocupate de grupuri restrânse de oameni care discută deasupra vreunui laptop.

Un alt lucru care se remarcă încă de la bun început este absenţa pereţilor despărţitori, cu foarte mici excepţii, dar şi a birourilor ocupate în mod tradiţional de executivi. Singurele spaţii de lucru închise au rămas sălile de şedinţe, în medie câte cinci pe fiecare etaj, decorate şi personalizate în funcţie de o anumită tematică, aşa cum este sala România, pe pereţii căreia se află agăţate vase de lut şi care are în mijloc, în locul tradiţionalei mese rotunde, câţiva buşteni.

„Este una din componentele noului concept al modului de lucru pe care l-am pus în practică„, explică Iñaki Berroeta. Fiecare angajat are propriul dulăpior în care îşi păstrează laptopul de serviciu şi alte obiecte personale, iar în fiecare dimineaţă îşi poate alege un birou diferit faţă de cel din ziua precedentă şi chiar se poate muta pe parcursul zilei la un altul disponibil. Singura problemă ar fi că nu ştii niciodată unde anume în sediu se află un coleg cu care e nevoie să lucrezi.

Orice obiect rămas în sediu după terminarea programului este colectat şi încuiat într-o cutie specială la care posesorii capătă acces de-abia în după-amiaza zilei următoare.
România este a cincea ţară din grupul britanic Vodafone care a aplicat acest concept de lucru, după Olanda – promotorul ideii cândva în urmă cu aproximativ doi ani, Marea Britanie, Irlanda şi Malta, dar majoritatea ţărilor din grup vor trece în următoarea perioadă printr-o astfel de transformare. Există versiuni diferite ale conceptului în fiecare dintre aceste ţări, cu câteva elemente comune precum absenţa unui birou propriu sau definirea unei zone de întâlniri informale alăturate spaţiului deschis de birouri. „Relaxarea şi interactivitatea pot duce la o creştere a eficienţei şi a producţivităţii.

Comunicarea este astfel mai bună, iar lucrurile se pot întâmpla mult mai repede„, explică Iñaki Berroeta. Pe hârtie, proiectul a fost demarat în luna octombrie a anului trecut, însă la realizarea lui s-a trecut anul acesta, după o licitaţie pentru firma de design care să coordoneze reamenajarea. Investiţia s-a ridicat la aproximativ 100.000 de euro, sumă care a inclus de altfel şi achiziţionarea de laptopuri pentru cei 20% dintre angajaţi care încă lucrau pe PC, dar şi extinderea capacităţii de internet wireless sau crearea pe fiecare etaj a unui colţ cu rechizite sau a unei bucătării dotate cu toate cele necesare, aşa încât angajaţii să nu mai trebuiască, spre exemplu, să vină cu cana de acasă.

Până la finalul verii există planuri de aplicare a conceptului şi în sediul din Pipera al companiei. Pe termen mai lung, un asemenea mediu de lucru se poate simţi în operaţiuni, dar este deocamdată greu de cuantificat cu exactitate, apreciază Iñaki Berroeta. Pe termen scurt însă, „nu simt lipsa propriului meu birou.

De fapt, n-am reuşit niciodată să mă obişnuiesc cu unul, pentru că de acolo nu vezi exact cum se întâmplă lucrurile în compania pe care o conduci, iar comunicarea cu oamenii îţi este îngreunată„, spune directorul executiv al operatorului de telecomunicaţii. Chiar dacă şi înainte petrecea puţin timp în biroul său, odată cu noul stil de lucru, expresia „uşa mea este mereu deschisă„ capătă o cu totul altă însemnătate.

Autor: Anca Barbulescu