ROMANIA

George Emil Palade, Nicoale Paulescu şi Justin Capra

Savanţii şi inventatorii români s-au remarcat de-a lungul secolelor, chiar şi în prezent, cu descoperiri care sunt folosite peste tot în lume. Bolnavii de diabet îi datorează insulina românului Nicolae Paulescu. Ion Cantacuzino este un alt savant român căruia lumea îi datorează descoperirea vaccinului antiholeric.

Nicolae Cornăţeanu, tulceanul care a condus agricultura în patru ministere, astăzi un nume pe un liceu de specialitate Născut în 1899 la Tulcea, Nicolae Cornăţeanu este tulceanul care a condus Ministerului Agriculturii în patru guverne, ca tehnician şi este considerat fondatorul economiei agrare şi al studiilor de contabilitate agricolă.

În 1935, a obţinut bursa Fundaţiei Rockefeller şi timp de un an a studiat organizarea agriculturii americane din marile regiuni agricole. Pentru România, el este cel a iniţiat cercetările de economie rurală, agroalimentară şi agrară, într-o formă instituţionalizată. Echipa condusă de el, creată în cadrul Secţiunii de Economie Rurală a Institutului de Cercetări Agronomice a României, a făcut primii paşi în domeniu, începând cu 1927.

A fost bursier al Ministerului Agriculturii la Viena – Hochschule für Bodenkultur, bursier la Politehnica din Zürich, apoi la Uniunea Plugarilor Elvetieni din Brugg. În 1935 obţine o bursă a  Fundaţiei Rockfeller (1935).

Ieşeanul George Emil Palade, primul român laureat cu premiul Nobel, pentru descoperiri epocale în medicină George Emil Palade, născut la Iaşi în 1912, a avut una dintre cele mai prestigioase cariere în Medicină ale unui român peste hotare, motiv pentru care a fost răsplătit cu cea mai importantă distincţie rezervată oamenilor de ştiinţă.

S-a născut la Iaşi în 1912, într-o familie de profesori, tatăl său fiind profesor de filosofie, iar mama sa profesoară de liceu. Mediul familial l-a încurajat în prodigioasa sa formaţie intelectuală. În 1930, este admis ca student la Facultatea de Medicină a Universităţii din Bucureşti, pe care o termină în 1940, obţinând titlul de Doctor în Medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri histologice.

De mic copil, s-a evidenţiat ca un geniu, iar profesori şi oameni de ştiinţă importanţi ai vremii, ţineau să-l cunoască în persoană pentru a se convinge că poveştile auzite despre el sunt adevărate. Avea o creativitate şi o putere de memorare ieşite din comun. La Facultatea de Medicină avea anvergura unei vedete. Studenţii din anul I de la Medicină îi cereau să reproducă subsolul cu litere mici al unor pagini aleatorii din tratatul de anatomie al lui Testut-Latarjet şi, când răspundea, izbucneau în urale, necrezând că există cineva care poate memora atâtea amănunte.

George Emil Palade a absolvit Medicina primul, cu 10. Din anul 1936, a mers la Catedra de Anatomie condusă de profesorul Francisc Rainer şi a devenit, pe rând, preparator, asistent şi şef de lucrări, dar, concomitent, a urmat formarea medicală, devenind extern şi intern prin concurs.

Justin Capră, inventatorul vizionar. „Timpul invenţiilor mele nu a venit, dar va veni“

La 25 de ani, Justin Capră a inventat rucsacul zburător, o idee preluată de NASA pentru deplasările intercapsulare ale cosmonauţilor. Vizionar, a anticipat maşina eco, prin numeroasele prototipuri de maşini concepute cu un consum redus. Mai mult decât orice însă, Justin Capră, „român, de meserie“ a încercat să dărâme bariere şi mentalităţi.

Dacă s-ar fi născut în altă ţară şi pe alt continent, altundeva decât în Prahova, la Măgureni, Justin Capră ar fi fost unul dintre inginerii şi fizicienii preţioşi ai unui laborator sofisticat în care se pun la cale cele mai noi invenţii ale lumii moderne.

După 80 de ani de viaţă, pe care i-a împlinit anul acesta, Justin Capră nu este însă de acord cu acest scenariu.

„De meserie, eu sunt român, iar la asta eu nu voi renunţa niciodată, chiar dacă cei din jur te privesc ca pe un tataie ţicnit“, spune, de câte ori are ocazia, Justin Capră. Ar fi putut să lucreze în Germania sau Italia, dar a refuzat. Unul dintre cei mai prolifici inventatori ai României, inginer, profesor, fizician şi filosof, Justin Capră fascinează prin genialitatea invenţiilor, dar şi prin mesajele pe care le transmite ascultărilor, de câte ori are ocazia.

Hermann Oberth, sibianul care a lansat prima rachetă cu combustibil lichid, şi Friedrich Albert Bock, inventatorul fibrei textile sintetice

Hermann Oberth este considerat unul dintre părinţii astronauticii mondiale, fiind inventatorul conceptului de ardere în etape a combustibilului şi a „efectului Oberth” iar Friedrick Albert Bock a inventat fibra textilă sintetică. Hermann Oberth s-a născut la Sibiu în anul 1894, urmând studiile universitare în medicină la Munchen. A fost medic militar iar în 1917 a realizat un experiment bazat pe lansarea unei rachete, experiment la care a asistat şi ministrul german al războiului. A revenit ca şi cadru universitar la Munchen şi apoi la Gottingen şi şi-a definitivat lucrarea de doctorat despre ştiinţa rachetelor în 1923, la Universitatea din Cluj Napoca.

“Aceasta este respinsă de mediul ştiinţific fiind considerată utopică. Hermann Oberth îşi publică totuşi lucrarea cu eforturi financiare considerabile, născând astfel o dură polemică în presa de specialitate a acelor vremuri”, explică istoricul Răzvan Pop.

Savantul locuieşte la Berlin între 1928 şi 1929, fiind consultant ştiinţific al primului film SF din istorie, intitulat “Femeile de pe lună”. Oberth se mută definitiv din Sibiu în 1938, lucrează la Viena, la Colegiul Tehnic, apoi la Dresda, tot la Colegiul Tehnic, şi apoi la Peenemunde, în Germania, unde va fi implicat într-o serie de proiecte militare, primind chiar „Crucea de Merit” prima clasă.

Focşăneanul Mihai Panaitescu  a revoluţionat designul auto

În vârstă de 26 de ani, focşăneanul Mihai Panaitescu este cel mai titrat român în domeniul designului auto, el punându-şi amprenta asupra modelelor scoase de companii precum Peugeot, Maserati sau Lotus.

Mihai Panaitescu este un nume cunoscut în industria designului auto, în ciuda tinereţii sale, reuşind să uimească pe toată lumea, când a câştigat primul loc la Peugeot Design, una dintre cele mai importante competiţii din lume în domeniu.

Povestea de succes a lui Mihai a început în urmă cu 8 ani, când după ce a absolvit Liceul de Arte „Gh. Tattarescu” din Focşani a mers să studieze Design Industrial la Bucureşti.

„Eu sunt pasionat de designul auto încă de mic. Este meseria pe care am vrut să o fac pentru că îmi plăceau maşinile şi eram înebunit să desenez tot felul de modele. La Bucureşti, am studiat designul industrial timp de un an, dar mi-am dat seama că nu este ceea ce-mi doream şi am aplicat pentru burse în străinătate”, povesteşte designerul focşănean.

Academicianul Dan Mateescu, doar un nume pe un liceu. Inginerul a participat la ridicarea podului peste Prut

Personalitate marcantă a Universităţii „Politehnice“ şi a comunităţii ştiinţifice româneşti, Mateescu a trăit până la adolescenţă în oraşul de pe malul Borcei.

Dan Mateescu s-a născut la 15 noiembrie 1911, la Călăraşi, unde a urmat şcoala primară şi cursurile Liceului Ştirbei Vodă. Studiile superioare le-a făcut la Şcoala Politehnică din Berlin-Charlottenburg, devenind inginer în anul 1934.

Directorul liceului tehnologic “Dan Mateescu”, Olimpiu Moisescu, a avut onoarea să-l cunoscă personal pe academician. „Din anul 1999, şcoala nostră îi poartă numele. Am fost nevoiţi să ne alegem un nume şi ne-am gândit la dânsul, deoarece este şcoală de construcţii. În anul 2003 am mers la Timişoara şi l-am cunoscut personal“, a spus Olimpiu Moisescu, directorul şcolii.

În anul 2005, Dan Mateescu a fost numit cetăţean de onoare al oraşului, iar Moisescu a mers la Timişoara pentru a-i înmâna diploma. „A fost un om deosebit. Deşi era foarte bătrân şi suferea de diabet, academicianul încă era îndrumător pentru 20 de lucrări de doctorat”, a spus Olimpiu Moisescu. Tot atunci, aceasta i-a propus venerabilului academician să vină în vizită la Călăraşi, dar aceasta l-a refuzat.

„Nu a dorit pentru că se deplasa foarte greu şi era şi departe. A fost mulţumit că un liceu îi poartă numele. Ştiu că mai există un liceu în Caransebeş care se numeşte tot Dan Mateescu“, a mai precizat Moisescu.

Un inventator arădean a ajuns cunoscut la nivel internaţional după ce a înlocuit combustibilul cu apă

Gabriel Neculai este unul dintre arădenii care s-a făcut cunoscut atât în ţată, cât şi în afara ei. Este vorba despre arădeanul care a făcut posibil unul dintre visele şoferilor, acela de a înlocui combustibilul cu apă.

În urmă cu cinci ani, arădeanul a căutat modalitatea de a reduce consumul de energie, şi anume obţinerea gazului combustibil din apă. Invenţia a pornit din curtea casei sale, în momentul în care Gabriel a reuşit să transforme apa de la robinet în gaz combustibil, bun pentru motoarele maşinilor.

Abia în 2008, invenţia lui s-a finalizat, invenţie pe care arădeanul o filmat-o pas cu pas. Astfel, a reuşit să conceapă cel mai simplu dispozitiv cu apă, folosit pentru economisirea de combustibil.

„Recipientul se umple cu apă şi se adaugă o linguriţă de bicarbonat de sodiu la fiecare litru. Dispozitivul primeşte vacuum de la motor şi electricitate de la bateria maşinii şi produce gazul combustibil, prin descompunerea apei. Gazul este direcţionat către carburatorul sau injecţia maşinii, oferind aport de energie şi, automat, reducând consumul de carburant cu circa 50%”, a mai spus Gabriel Neculai.

Arădenul este cunoscut  acum şi în ţările vecine, dar şi în Republica Moldova, unde mii de şoferi din Republica Moldova care folosesc această metodă, consumă cu jumătate mai puţină benzină sau motorină. Inventatorul arădean afirmă că realizarea conexiunilor este simplă, iar instalaţia se plasează sub capotă, undeva lângă baterie.

Gheorghe Ţiţeica, unul dintre cei mai mari matematicieni ai lumii

Gheorghe Ţiţeica este primul matematician român care a publicat un mare număr de lucrări ştiinţifice, iar valoarea acestor lucrări, recunoscută în toată lumea constituie o cinste ce se răsfrânge asupra ţării noastre.

Gheorghe Ţiţeica s-a născut la Turnu-Severin, la 4 octombrie 1873. Tatăl său a fost fochist pe vapoarele dunărene şi a murit de timpuriu. Pentru meritele sale şi prin dorinţa puternică de a studia, manifestată încă din primii ani de şcoală, tânărul Ţiţeica reuşeşte să obţină o bursă.

El a urmat liceul din Craiova, unde s-a distins la toate obiectele. Cu mintea sa larg cuprinzătoare, el  se manifestă în toate activităţile culturale, îndemnându-şi colegii să colaboreze la  „Revista Şcoalei”.

La această publicaţie, elevul Ţiţeica redactează rubrica matematică. În timpul scurt cât a durat revista, el publică douăzeci de probleme, la care primeşte soluţii pe care tot el le redactează. Din punct de vedere al istoricului revistelor matematice, după revista „Recreaţii Ştiinţifice” din Iaşi, care a apărut între anii 1883 – 1889, aceasta este a doua publicaţie românească cuprinzând chestiuni de matematici. Totodată Ţiţeica colaborează la revistă prin studii literare şi filosofice. Aceste preocupări le-a avut Ţiţeica în tot cursul vieţii sale fiind totodată şi un iubitor de muzică.

Ionel Perlea, geniul muzical al Bărăganului care a vrăjit lumea

Bărăganul a oferit lumii muzicii o baghetă fermecată. Vorbim despre cea a marelui dirijor şi compozitor ialomiţean, născut în colbul satului Ograda, Ionel Perlea. Geniul său muzical a depăşit graniţele Europeni, ajungând până la Opera Metropolitană din New York.

Compozitorul şi dirijorul Ionel Perlea a fost născut la data de 13 decembrie 1990, în localitatea ialomiţeană Ograda. Neamţ la origine, după mamă, îşi petrece o parte din anii copilăriei la München, acolo unde ia şi primele lecţii de dirijat şi compoziţie muzicală.

La vârsta de 19 ani, susţine primul său concert, în calitate de interpret şi dirijor, la Ateneul Român din Bucureşti. Spectacolul a fost unul extrem de apreciat şi a reprezentat o rampă de lansare pentru geniul muzical al Bărăganului.

Bagheta dirijorului Ionel Perlea ajunge să fie apreciată de directorul celebrei Scala din Milano care, în anul 1945, i-a propus să rămână angajat cu normă întreagă.

Această propunere a însemnat consacrarea sa definitivă pe plan internaţional. Patru ani mai târziu, părăseşte Scala din Milano pentru a fi dirijor la Opera Metropolitană din New York. Cucereşte publicul american cu opera „Tristan şi Isolda” a lui Richard Wagner.

Periplul lui Ionel Perlea în Statele Unite ale Americii continuă, fiind numit director muzical al „Grand Opera Festival” din San Antonio, statul Texas. Muzica lui Ionel Perlea îl cucereşte chiar şi pe marele dirijor Arturo Toscanini, care îi dăruieşte propria lui baghetă. Anul 1970 este cel în care Ionel Perlea trece în nefiinţă, departe de Bărăganul natal, la New York.

Albert Einstein a călcat pe urmele unui matematician clujean în ceea ce priveşte teoria relativităţii

Unul dintre cei mai mari matematicieni ai lumii, János Bolyai, s-a născut la 15 decembrie 1802, în Cluj-Napoca. Lucrările lui în ceea ce priveşte geometria neeuclidiană fac din el un precursor al teoriei relativităţii descoperită de Einstein. Cunoscutul matematician Gauss spunea despre Bolyai că este „un geniu de primă mărime“.

Dorin Isoc, profesor în cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, a menţionat, pentru „Adevărul“, că „János Bolyai este printre puţinii oameni de ştiinţă clujeni de valoare mondială“.

Cea mai mare Universitate din Ardeal, Babeş-Bolyai, este numită după biologul Victor Babeş şi după matematicianul János Bolyai. „János Bolyai, (născut în 15 decembrie 1802, la Cluj, a murit în 27 ianuarie 1860, la Târgu-Mureş, este un matematician maghiar şi unul dintre fondatorii geometriei neeuclidiene – o geometrie care diferă de geometria euclidiană în ceea ce priveşte definiţia liniilor paralele. Descoperirea unei geometrii alternative consistente care ar putea corespunde structurii universului a ajutat la eliberarea gândirii matematicienilor în ceea ce priveşte studiul conceptelor abstracte fără a lua în seamă posibilele legături cu lumea fizică“, se arată în Encyclopaedia Britannica despre Bolyai.

Nicolae Paulescu, românul care merita Nobelul

Nicolae Paulescu şi Ion Cantacuzino sunt două nume sonore în medicina internaţională şi o mulţime de oameni le datorează chiar viaţa. Ce s-ar fi întâmplat cu bolnavii de diabet, dacă nu exista doza de insulină pe care şi-o administrează zilnic, sau bolnavii de holeră, dacă Cantacuzino nu ar fi descoperit vaccinul antiholeră? Cel mai probabil, mulţi ar fi pierit, sau ar fi trebuit să suporte chinuri îngrozitoare.

Nu s-au gândit niciodată să-şi părăsească ţara natală, deşi s-ar fi găsit ţări în lume care să-i găzduiască şi  să le ofere condiţii optime de cercetare. Cei doi savanţi au urmat studiile la cele mai bune şcoli din stăinătate, dar s-au întors în România imediat, pentru a face magie în laboratoarele din ţară.

În anul 1923, doi medici canadieni, Frederick G. Banting şi John Macleod, primesc premiul Nobel, pentru meritul care li se aduce ca urmare a descoperirii primului tratament eficace pentru diabetul la om.  Este vorba despre insulina de astăzi, pe care bolnavii de diabet o cunosc foarte bine, pentru că viaţa lor depinde de administrarea acestei substanţe, sau de pancreină, denumire dată de ilustrul Nicolae Paulescu, dinainte ca cei doi premianţi Nobel să primească toate aplauzele.

Anghel Saligny a garantat cu viaţa rezistenţa Podului de la Cernavodă

Anghel Saligny este reperul României în revoluţia construcţiilor, deoarece soluţiile tehnice ale faimosului inginer sunt viabile şi acum, la mai bine de un secol de la aplicare.

Saligny s-a născut la 19 aprilie 1854, Şerbăneşti, judeţul Galaţi, fiu al unui pedagog francez din Alsacia, stabilit în România. A studiat în Germania, contribuind la realizarea unei căi ferate, dar întreaga activitate şi-a dedicat-o ţării. Specializat în lucrări de anvergură, cum ar fi căi ferate, poduri şi silozuri, inginerul Anghel Saligny şi-a legat numele indestructibil – la propriu şi la figurat – de Constanţa. El a unit Dobrogea de restul ţării-mamă înainte de anii 1900, prin construcţia Podului de la Cernavodă, care acum îi poartă numele.

Cum negocierile cu Gustave Eiffel eşuaseră, Statul român i-a încredinţat lui Anghel Saligny măreţul proiect.

Ana Aslan a descoperit secretul “tinereţii fără bătrâneţe”

Medic geriatru, cercetător în domeniul fiziologiei, Ana Aslan a descoperit vitamina H3, gerovitalul de astăzi, a preparat poţiuni miraculoase anti-îmbătrânire care au fost promovate şi sunt folosite în peste 30 de ţări.

S-a născut la Brăila, însă a urmat Medicina în Bucureşti şi chiar a îngrijit soldaţi în timpul războiului. Mai multe instituţii din Brăila îi poartă astăzi numele.

Ana Aslan este geniul care a descoperit “tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte”. Astăzi, numele său este purtat de un colegiu sanitar, Colegiul Naţional “Ana Aslan” care încearcă să ducă mai departe, prin copiii formaţi aici, ştafeta promovată de Ana Aslan, respectiv lupta pentru îngrijirea vârstnicilor.

“Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei şi ai lui Mărgărit Aslan, o familie de intelectuali. Urmează cursurile colegiului Romaşcanu din Brăila. La 13 ani, îşi pierde tatăl. Familia Aslan părăseşte oraşul natal şi se mută la Bucureşti. În 1915, Ana absolvă Şcoala Centrală din Bucureşti. La 16 ani, visează să ajungă pilot şi chiar zboară cu un mic aparat, tip Bristol – Coandă. În cele din urmă se decide să devină medic. Declară greva foamei pentru a înfrânge împotrivirea mamei şi se înscrie la Facultatea de Medicină”, se arată în documentele vremii de la Arhivele Naţionale.

A urmat o activitate didactică şi spitalicească la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, Clinica Medicală din Timişoara, Spitalul CFR. Din 1949, iar mai apoi a devenit şeful Secţiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog.

Medicul care a descoperit leacul ce vindecă ulcerul şi care i-a tratat pe dictatorul cubanez Fidel Castro şi pe consilierul preşedintelui american John Fitzgerald Kennedy

O legendă în viaţă. Cam aşa ar putea fi descris, pe scurt, doctorul Ioan Puşcaş, cel care a revoluţionat medicina în anii `60 descoperind primul medicament care vindeca ulcerul gastric în numai câteva zile. Printre cei care i-au fost pacienţi se numără lideri importanţi ai lumii printre care dictatorul cubanez Fidel Castro.

Medicul Ioan Puşcaş s-a născut în localitatea sălăjeană martir Treznea, în 1932, şi este unul dintre supravieţuitorii masacrului hortist ce a avut loc acolo în 9 septembrie 1940. Opt ani mai târziu, viaţa i-a rezervat o altă capcană, în perioada 1948-1949 fiind deţinut politic,arestat pentru „uneltire contra ordinii sociale“. A absolvit Facultatea de Medicină la Timişoara, după care a fost o vreme medic de circumscripţie în satul Plopiş.

După examenul de medic primar, a devenit profesor universitar la Facultatea de Medicină din Timişoara, apoi a fost chemat la Oradea, unde a fost prorectorul Universităţii, apoi conducător de doctorate. Tot acolo a fost făcut Doctor Honoris Causa. De la Oradea s-a mutat la Şimleu, în 1964, pentru a fi aproape de familia sa. Un an mai târziu, a descoperit medicamentul care avea să îl facă celebru: Ulcosilvanilul.

Medicul povesteşte că a descoperit leacul pentru ulcer pur întâmplător. “Tratam bolnavi cărora trebuia să le elimin apa din organism cu nişte substanţe pe bază de sulfonamide, care erau cunoscute ca având efecte diuretice şi de eliminare a apei.

Cel mai cunoscut inventator al Banatului, Traian Vuia, omul care şi-a îndeplinit visul de a zbura

Traian Vuia a fost un pionier al aviaţiei mondiale şi este creditat cu realizarea primului zbor autopropulsat cu un aparat mai greu decât aerul, chiar dacă dezbaterea asupra definiţiei de “primul aeroplan” durează de mai bine de 100 de ani. Inventatorul s-a născut într-un sat din Banat, localitate care acum îi poartă numele.

Traian Vuia s-a născut în 1872, în satul Surducu Mic, parte din comuna Bujoru, numită acum Traian Vuia. Localitatea aflată la 85 de kilometri de Timişoara şi la 20 de Lugoj se afla atunci în comitatul Caraş-Severin, parte a Imperiuui Austro-Ungar. După ce a terminat liceul la Lugoj, în 1892, Vuia pleacă la Budapesta pentru a-şi urma visul, adică pentru a studia a Universitatea Politehnică.

Dificultăţile financiare îl obligă, însă, să se înscrie la Facultatea de Drept şi să lucreze la birouri de avocatură petru a se întreţine. În cele din urmă va deveni chiar şi doctor în drept, în 1901, însă nu renunţă a pasiunea lui: înţelegerea zborului. După ani de zile în care a studiat problema zborului uman, schiţează şi apoi construieşte, nu fără dificultăţi, primul aparat de zbor, pe care l-a numit “aeroplan-automobil”.

Pe 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris, Traian Vuia avea dă devină primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, dotat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare. De-a lungul timpului, Traian Vuia avea să breveteze mai multe invenţii, printre care un generator de aburi încă folosit în centralele termice sau două modele de elicopter.

La acest articol au colaborat: Claudia Petraru, Cezar Pădurariu, Dana Mihai, Ramona Găină, Ştefan Borcea, Ionela Stănilă, Claudia Untaru, Corina Macavei, Mădălin Sofronie, Remus Florescu, Mădălina Mihalache, Sînziana Ionescu, Nicoleta Butnaru, Olimpia Man, Victor Silaghi

Sursa: Adevarul

Comments are closed.