- Anul acesta, se implinesc 55 de ani de la prima olimpiada internationala de matematica din istorie, organizata la Brasov
- HotNews.ro si The Group au lansat cu aceasta ocazie sectiunea Prima Olimpiada Internationala de Matematica, Romania, 1959, cu sprijinul Societatii de Stiinte Matematice din Romania
A absolvit Colegiul National “Traian” din Drobeta-Turnu Severin, dupa care a urmat cursurile Princeton University (2006-2010). In 2007 a obtinut Freshman First Honor Prize – premiu care se acorda cate unui student aflat in anul II, ca recunoastere pentru realizarile de exceptie din primul an de facultate – precum si Shapiro Prize pentru excelenta universitara (Sursa).
In 2007, Andrei Ungureanu alaturi de Andrei Negut a facut parte din echipa cu care Princeton a castigat locul doi la Concursul de matematica William Lowell Putnam. Ungureanu a participat la prestigioasa competitie nord-americana si in 2006, unde a avut unul dintre primele 25 de punctaje (Sursa). In 2010 a absolvit studiile in matematica la Princeton cu distinctia “Summa cum Laude”. Dupa terminarea studiilor, a lucrat ca analist la Morgan Stanley, iar in prezent lucreaza in domeniul financiar in New York.
Matematica “initial am perceput-o ca pe un joc si numai dupa un timp mi-am dat seama cat de atasat sunt de subiect”, a declarat pentru HotNews.ro Andrei Bogdan Ungureanu. Acesta a povestit ca isi aminteste “cu drag episoade repetate din copilarie, cand parintii sau un unchi, profesor de matematica, formulau probleme de care nu ma puteam detasa pana nu le rezolvam. Adesea ma intorceam rapid cu solutia si, spre uimirea tuturor si marea mea satisfactie, solicitam una mai dificila“.
“Cam la fel se intampla si in calatoriile cu masina – obisnuiam sa stau in spate, in picioare si sa-i pun o multime de intrebari tatalui meu, aflat la volan. Mama intervenea cu exercitii care contineau adunari si scaderi, cu trecere peste ordin si care asigurau linistea in masina pentru catva timp“, relateaza tanarul matematician.
Experienta olimpiadelor a venit, insa, la pachet cu emotiile pe care le presupune o competitie. “In fata unui concurs, emotiile sunt inerente si ele se intensifica cu cat rezultatul competitiei are o importanta deosebita. Pentru mine, si cred ca pentru multi elevi, sentimentul ca fiecare concurs este crucial a dominat importanta pe care concursul o are de fapt in mod real“, a povestit Ungureanu.
Potrivit acestuia, “odata ce ai vazut subiectele, o mare parte din emotii se risipeste. Cred ca emotiile sunt benefice intr-o oarecare masura pentru ca esti alert. In acelasi timp, prea multe emotii pot sa genereze un blocaj. Pentru mine, plimbarile si sportul au avut un efect pozitiv in a tempera starile de stres“.
“Sigur ca exista dragoste pentru matematica – atata munca pe parcursul anilor nu se realizeaza din constrangere. Bineinteles ca intervin si momente de furie, dar cu timpul am invatat sa le gestionez. Ca si in viata, intalnesti adesea obstacole, dar trebuie sa te mobilizezi si sa mergi mai departe“, a declarat Andrei Bogdan Ungureanu.
In ceea ce priveste dezvoltarea pasiunii pentru aceasta disciplina, olimpicul este de parere ca “primele intalniri cu matematica si cu persoana care le intermediaza sunt foarte importante. Copiii vor prefera sa se joace, deci introducerea unei activitati dificile si care implica efort trebuie facuta treptat. Daca elevii vor avea un profesor care sa le prezinte intr-un mod placut disciplina si familia va incuraja efortul depus de copil, cred ca ar fi mai multe rezultate pozitive“.
“Eu cred ca frumusetea matematicii vine in mare parte din puritatea ei. Este o stiinta foarte exacta, precisa, unde este o notiune clara a unui adevar absolut. Nu sunt sigur ca acelasi lucru se poate spune la fel de convingator despre alte stiinte“, a spus Ungureanu.
Acesta a povestit ca “initial ma motivau aprecierile si admiratia celor din jur. Cand am inceput activitatea competitionala, locul obtinut si rezultatele au fost principalul factor care m-a motivat. Pentru mine, dorinta de reusita a fost aceeasi indiferent de nivelul concursului (local, national, international)“.
Andrei Ungureanu catalogheaza modul in care aborda matematica la vremea la care participa la olimpiade drept una “inocenta”. “Imi facea mare placere sa petrec timpul rezolvand probleme in acest domeniu captivant si nu ma gandeam foarte mult de ce este folositor. Eram uimit la inceput ca parintii si profesorii erau foarte incurajatori si bucurosi; pentru mine, era un fel de joc care imi captiva toata atentia si timpul. Bineinteles ca mai tarziu am realizat cat de important si benefic este studiul acestei stiinte“, spune el.
“Cu timpul, abordarea a devenit mai pragmatica. Am constientizat cat de vast este domeniul si cum va trebui sa iau decizii care vor insemna ca parti ale acestui domeniu nu le voi studia niciodata. Imi este dor de visele din copilarie, cand matematica era ceva care poate fi cucerit in intregime. Dar realitate este ca un studiu profund necesita restrictionarea eforturilor intr-o directie precisa si limitata“, este de parere tanarul matematician.
Acesta povesteste ca, la fel “ca in orice demers de lunga durata si dificil, au existat impasuri, momente de descumpanire si dezamagiri. Cred ca acestea fac parte dintr-o evolutie si sunt experiente de invatare benefice. Secretul sta in modul in care sunt depasite“.
“Au fost probleme la care am lucrat si una sau doua saptamani. Bineinteles ca acest timp nu a fost continuu, au fost zile intregi in care nu m-am gandit la problema respectiva deloc. Ideile apar in minte si se concretizeaza uneori de-a lungul timpului. Daca ma intrebati cat timp in total am petrecut pe o problema, as zice probabil in jur de 4-5 ore“, a declarat Ungureanu.
In opinia lui, “secretul pentru o viata frumoasa este compromisul si solutia depinde de fiecare. Un copil care petrece tot timpul lucrand la matematica poate fi perceput ca un outsider. Unii copii nu sunt deranjati de acest lucru. Ei iubesc matematica mai presus de alte activitati si de parerile celor din jur. Cred ca daca cineva este in aceasta situatie trebuie sa depaseasca indoielile si tachinarile altora si sa faca ce-i place“.
“Pe langa pasiunea pentru matematica, alti copii au interese diverse. Cred ca acest drum, pe care si eu m-am aflat, este mai greu de navigat. Trebuie mentinut un echilibru si deciziile pot sa fie diferite depinzand de moment. Cu timpul, astfel de decizii vor deveni mai usoare datorita experientei. Foarte important pentru mine a fost sa constientizez imensele oportunitati pe care sacrificiile pentru matematica le ofera. Nu mi-a fost frica ca voi ramane captiv in matematica. Mereu am inteles ca ceea ce invat in matematica poate fi folosit in multe domenii si daca voi dori sa pornesc pe un alt drum, multe usi mi se vor deschide“, spune astazi fostul olimpic international.
Pentru matematicianul Andrei Ungureanu, o lume in care nu exista demonstratii ar fi un adevarat cosmar. In ceea ce priveste planurile pe care le proiecta in 2006, cand a urcat ultima oara pe podiumul Olimpiadei Internationale de Matematica, o parte dintre acestea “s-au implinit: am absolvit facultatea pe care mi-am dorit-o si m-am dezvoltat mult pe plan personal si intelectual“.
“O alta parte din planuri s-a schimbat. Eu cred ca acest fenomen se intampla adesea: avem o idee despre unde dorim sa ajungem in 5-10 ani, dar cu timpul invatam mai mult despre noi insine si depre ce se intampla in jur si ne schimbam planurile. Nu privesc planurile mele de la sfarsitul liceului ca fiind puerile. Le-as numi mai degraba un punct de pornire, iar timpul si experienta ulterioara mi-au aratat cum trebuie continuate”, a declarat Ungureanu.
Potrivit acestuia, “Romania are performante constante si foarte valoroase la olimpiadele internationale. Acest fapt este admirabil si se datoreaza pasiunii profesorilor care pregatesc lotul de matematica si, in egala masura, pasiunii si daruirii elevilor romani care doresc sa se afirme“.
Intrebat care ar fi sfatul pe care l-ar da parintilor care cauta solutii pentru a-si indruma copiii spre implinirea potentialului, Andrei Bogdan Ungureanu a declarat ca “este foarte important ca parintii sa-si iubeasca foarte mult copiii, sa petreaca mult timp cu ei si sa-i cunoasca. Incurajarile si suportul in momentele dificile ajuta copiii sa dezvolte incredere in fortele proprii si sa realizeze ca efortul este rasplatit. De asemenea este important pentru parinti sa realizeze ca au un control limitat. Copiii sunt influentati de prieteni, de ce invata la scoala, si vor incepe treptat sa ia decizii singuri, pe care uneori parintii trebuie sa le respecte si sustina chiar daca nu sunt de acord cu ele. Este un echilibru greu de mentinut pentru parinti“.
“Urmatorul experiment celebru (Stanford marshmallow experiment) s-ar putea sa fie elocvent. Unui copil ii sunt oferite doua posibilitati: sa manance un patratel de ciocolata acum sau doua patratele daca asteapta o vreme. Copiii care au asteptat au avut rezultate mai bune la invatatura si in viata. As sugera parintilor sa invete copiii ca succesul vine de obicei in urma unei munci sustinute si de lunga durata”, a explicat Ungureanu.
Iar cel mai important ingredient in studierea unei discipline este “prezenta unei curiozitati pentru domeniul ales. As mentiona si cateva trasaturi de caracter care ar conduce catre profesionalism: disciplina, munca, perseverenta, puterea de sacrificiu, echilibrul si o dorinta permanenta pentru autodepasire”. “‘Smart is the new cool’ este o expresie pe care o aud din ce in ce mai mult in cercurile mele de cunostinte si prieteni“, a precizat el.
In ceea ce priveste raspunsul pe care i l-ar da unui copil, la intrebarea: De ce sa invat eu matematica?, Andrei Bogdan Ungureanu a declarat urmatoarele: “invata matematica pentru ca iti organizeaza mintea, te ajuta sa faci conexiuni intre cunostinte, sa analizezi, sa compari, sa selectezi, sa sintetizezi, sa gasesti solutia optima in cel mai scurt timp. Aceste calitati sunt extrem de benefice in viata in general, indiferent de ce domeniu de lucru vei urma. Este mult mai bine sa depui un efort sustinut in scoala, decat sa regreti mai tarziu“.