Foto: (c) Paul BUCIUTA / AGERPRES ARHIVĂ (1996)

Piatra de temelie a clădirii a fost pusă de regele Carol I al României personal, pe 7 octombrie 1890. A fost construită după planurile arhitectului Albert Ballu, cel care a proiectat Tribunalul din Paris și Palatul de Justiție din Bruxelles. După decesul arhitectului Ballu, arhitectul Ion Mincu s-a ocupat de finisări și de proiectarea interioarelor, a desenat și schițele decorațiunilor interioare, respectiv plafoane, pardoseli, balustrade, scări, mobilier.

Lucrările s-au finalizat cinci ani mai târziu, după reînvestirea ca ministru al justiției a lui E. Stătescu, cel prin grija căruia s-au făcut și primele demersuri în vederea începerii lucrărilor.

Foto: (c) Armand ROSENTHAL / AGERPRES ARHIVĂ (1994)

Inaugurarea a fost marcată și de întocmirea unui document oficial, pe pergament, prin care regele Carol I al României lăsa “corpurilor judecătorești din Capitală” acest palat “ca să le fie lor adăpost întru îndeplinirea misiunii lor și urmașilor dovadă ce au păstrat acestei înalte instituțiuni a țării”. Pergamentul a fost întocmit în 3 exemplare, unul fiind zidit în Palat, cel de-al doilea fiind depus la Arhivele Statului, iar cel de-al treilea fiind păstrat de Ministerul Justiției. Cu ocazia inaugurării Palatului de Justiție, a fost emisă și Medalia inaugurării Palatului de Justiție din București, sculptată de Louis Stelmans.

Exteriorul clădirii are influențe urbane, iar corpul central este construit în stilul Renașterii franceze. Fațada principală, orientată spre nord-est, se desfășoară de-a lungul cheiului Dâmboviței și prezintă o scară monumentală, lungă de 50 m, care se întinde pe jumătate din lungimea edificiului. Este bogat împodobită cu pilaștri și cu alte elemente specifice stilului acestui palat.

Sub bolțile construcției, deasupra intrării principale, sunt amplasate șase statui alegorice, simbolizând (de la stânga la dreapta): Atenția, Vigoarea, Legea, Justiția, Elocința și Adevărul. Alte două statui, construite de Karol Storck (fiul), care semnifică Forța și Prudența, încadrează orologiul Palatului de Justiție.

Printre elementele exterioare o relevanță deosebită prezintă coroana, inclusă în ornamente, și tablele cu legi (cu opt rânduri duble pe fiecare tablă); în spate se remarcă fascia, simbolul roman al autorității. 

Foto: (c) Ilie BUMBAC/ AGERPRES ARHIVĂ (1991)

Fațada principală mai prezintă și trei uși principale duble, care permit accesul în interiorul palatului. Două uși secundare duble permit accesul în “Sala pașilor pierduți”, numită și “Sala orologiului”, dată de faptul că în acest spațiu era montat un orologiu menit să măsoare ‘cursul proceselor’.

La interior, palatul are încăperi vaste și bogat ornamentate. “Sala pașilor pierduți”, amplasată în apropierea fațadei principale, ocupă o pătrime din suprafața totală a clădirii. Pe părțile exterioare ale acestei săli, sunt dispuse două scări de onoare monumentale, construite din marmură. Din sala principală, prin intermediul unor coridoare largi, se ajunge la fațadele laterale, iar prin intermediul unor numeroase scări se poate ajunge la toate cele trei etaje și la subsolul clădirii.

În perioada 1932-1937 au fost executate lucrări de reparații și extindere la Palatul de Justiție. Cu această ocazie, s-au adăugat 4 corpuri, amplasate în curțile interioare și s-a realizat un acces suplimentar pe fațada principală.

Datorită creșterii aparatului judiciar, în 1946, clădirea a suferit mai multe modificări interioare, în special compartimentări. Apoi, în perioada 1954-1956, au fost efectuate reparații capitale, deoarece exista intenția de a transforma clădirea într-un Palat al Culturii.

Mișcările seismice repetate, mai ales cutremurul din 1977, și terenul fragil pe care a fost construită clădirea, încă de la început, au produs degradări considerabile, fiind necesare consolidări repetate. În perioada 1979-1981 au fost executate lucrări parțiale de consolidare, mai ales în “Sala pașilor pierduți”. Cutremurul din 1986 a sporit degradarea clădirii, afectând mai ales structura de rezistență. Lucrările întrerupte în 1982 au fost reluate în 1990, însă au avut un caracter limitat.

În iulie 2003, au început lucrările de consolidare, însemnând reparații capitale și de restaurare, care au durat trei ani și au fost realizate de arhitecți români și francezi.

Lucrările extrem de laborioase au necesitat procedee complexe de curățare, restaurare și înlocuire a unor elemente din piatră, beton, marmură sau lemn. Fațadele au fost făcute, în cea mai mare parte, din piatră specială, adusă din județul Buzău, iar pentru scara exterioară s-a folosit granit. Pentru curățarea lemnului și a fațadelor și pentru a reda clădirii întreaga sa strălucire, a fost utilizată tehnica denumită “gommage”, care constă în proiectarea sub presiune a unor particule granulate asupra suprafețelor de curățat. Cu această ocazie, pentru renovarea celor 14 săli de judecată (din care 7 amplasate la parter, iar celelalte 7 amplasate la etaj), s-a folosit lemn de stejar pentru pardoseli, lambriuri, uși, mobilier. Pentru elementele decorative de deasupra scărilor monumentale, coroana regală, sabia și făclia, a fost folosită foiță din aur.

Aniversarea Zilei Justiției la sediul Curții de Apel București
Foto: (c) Angelo BREZOIANU / AGERPRES FOTO

După finalizarea lucrărilor, în toamna anului 2006, în Palatul de Justiție au revenit următoarele instituții: Curtea de Apel București, Judecătoria sectorului 5 București, Asociația Magistraților din România, Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București.

În baza unor discuții între organizațiile profesionale și magistrați, unele săli ale Palatului de Justiție au primit numele unor personalități din aria Dreptului. Astfel, sala Judecătoriei Sectorului 5 poartă numele lui Andrei Rădulescu (fost președinte al Academiei Române, profesor de Drept), iar secția penală are trei săli ce poartă numele: Vintilă Dongoroz (unul dintre marii penaliști ai României), Ioan Tanoviceanu (cel care a pus bazele procedurii penale din țară) și Vasile Papadopol (fost judecător la Curtea de Apel București).

Costul total al realizării edificiului început în 1890 și terminat și inaugurat în 1895, a ajuns la suma de 7.500.000 lei. Lucrările de consolidare și renovare au costat 30 milioane de euro.

AGERPRES/(Documentare — Daniela Dumitrescu, redactor arhivă: Mihaela Tufega, editor: Andreea Onogea)