Placa indicatoare: Str. Jean Negulescu din Municipiul Craiova
Foto: (c) MARIA MITRICA / AGERPRES FOTO

A fost angajat de studiourile “Paramount Pictures”, “Warner Brothers”, “20th Century-Fox”, a lucrat cu mai toate marile staruri ale Hollywoodului de la acea vreme — Marilyn Monroe, Lauren Bacall, Bette Davis, Joan Crawford, Leslie Caron, Sophia Loren, Richard Burton, Alec Guineess și mulți alții și i-a avut ca scenariști pe Faulkner, Hemingway Clifford Odets, Romanin Gary, Francoise Segal. A fost pe lista primilor zece regizori de la Hollywood, unde “a urcat scara succesului prăbușindu-se”, după cum spunea regizorul, și are propria stea pe celebrul bulevard Walk of Fame.

“E bine de amintit de câte ori avem prilejul că marele Jean Negulescu, născut la Craiova în 1900, pe o stradă din apropierea centrului, actualmente Str I.L.Caragiale (Str I.L.Caragiale nr.8 n.red.), a făcut 40 de filme de lung metraj la Hollywood, cu cele mai râvnite și cele mai talentate vedete masculine și feminine. Și a mai făcut și vreo sută de scurt metraje, și ele foarte apreciate, dar mai puțin cunoscute. Pentru cel care citește monografia Manuelei Cernat (n.red.: Manuela Cernat — “Jean Negulescu”) e simplu de aflat că Jean Negulescu a avut o viață tumultoasă, o trăire intensă pe tot parcursul vieții, că el și-a intuit drumul pe care avea să-l parcurgă. Și, ca și Brâncuși, nu a admis să pâlpâie. El și-a dorit să ardă intens și a și ars, nu ca o lumânare, ci ca o torță. Pentru cei care în ziua de azi se fac că nu îl cunosc, sfidându-i filmografia, și mă refer în primul rând la unii tineri cineaști din ziua de azi, se va demonstra în timp că este o greșeală, dacă nu cumva o rușine. În alte țări, asemenea cineaști, care nu au filmografia lui Jean Negulescu, sunt apreciați și ținuți la rang de cinste”, susține regizorul de film George Obrocea, animatorul Filialei Unice Craiova a Fundației Culturale Internaționale “Jean Negulescu”.

După ce are o contribuție enormă la succesul filmului “Adio, arme” în calitate de regizor secund, Jean Negulescu a urcat pas cu pas în ierarhia Hollywoodului, spirala succesului social trăgându-l în sus, tot mai sus, spre vârful piramidei unde, odată ajuns, “nu-ți mai aparții”. “Jean Negulescu, pentru cine citește, este cunoscut ce calități avea. Pentru cine nu citește am să spun două-trei vorbe în încercarea de a-i determina să citească despre Jean Negulescu, pentru că biografia sa este savuroasă, viața sa artistică nu mai puțin — viața de artist plastic și de cineast, dar și el ca om este savuros. Mai rar un om și frumos, și deștept și talentat, și bun și generos. A fost generos nu numai cu femeile. I-a ajutat pe mulți, ca și Brâncuși la Paris, care, în atelierul lui, îi chema și îi ospăta și se bucurau împreună. E mare lucru să împarți bucuriile și tristețile cu cineva. Să ai capacitatea de a comunica. Am mai spus că am putea porni oricând o discuție despre Jean Negulescu plecând de la ideea de model, de la ideea de experiență reușită, care, dacă am vrea să ținem cont, ne-ar ajuta foarte mult pe noi, românii, care suntem niște risipitori de valori. De ce să nu mergem pe o cărare deja cunoscută și plină de succes? De ce să căutăm, să bâjbâim de fiecare dată? E bine să ținem cont de experiențele reușite ale lui Brâncuși, ale lui Jean Negulescu, ale lui Țuculescu, ale lui Sorescu. Nu prea știm să ne valorificăm valorile. Și uitați-vă că au ajuns să ne spună străinii “promovați asta, faceți asta, dregeți asta” și nu pornește inițiativa de la noi. Am ajuns să pornească inițiativa promovării valorilor de la străini. Mi se pare dramatic și…paradoxal”, susține regizorul George Obrocea.

Fundația, întemeiată pe lângă Uniunea Cineaștilor (fundația ființează la București, în sediul Uniunii Cineaștilor de pe Bld.Magheru unde, într-o încăpere, se și află câteva lucrări de artă plastică și alte obiecte recuperate de la familie), a avut un grup de inițiatori în frunte cu acad. Mihnea Gheorghiu, președintele Uniunii Cineaștilor din România (UCIN), alături de alți cineaști , între care maestrul Geo Saizescu, prof.univ.dr. și criticul de film Manuela Gheorghiu-Cernat, Sergiu Nicolaescu, prof.univ.dr. Laurențiu Damian, Nicolae Cabel, Carmen Zamfirescu, Ioana Popescu și alți oameni de cultura și artă. Actualmente fundația este condusă de noul președinte al Uniunii Cineaștilor, Laurențiu Damian, și are în componență și alți membri importanți, cineaști de valoare, care îl prețuiesc pe Jean Negulescu. La Craiova, în orașul natal al lui Jean Negulesco, numele cu care a semnat după plecarea din țară, a fost înființată o filială unică a fundației, iar cei care au făcut parte din comitetul de conducere (Alexandru Firescu, Gabriel Bratu, Nicolae Marinescu, Nicolae Andrei, Dan Lupescu și alții) au dorit să onoreze această calitate de filială unică și au avut câteva inițiative lăudabile în cinstea memoriei marelui artist.

“Academicianul Mihnea Gheorghiu, decedat de doi ani și înmormântat la Craiova, în cimitirul Ungureni (craiovean la obârșii), l-a întâlnit pe Jean Negulescu de nenumărate ori în viață, la festivaluri internaționale, la San Sebastian, de exemplu, în America, în Europa și, ca olteni adevărați, au pus bazele unei prietenii trainice. Tot în anii ’90, Mihnea Gheorghiu, Geo Saizescu, Carmen Zamfirescu și alți oameni de valoare care au pus bazele fundației, au poposit la Craiova și ne-au încredințat misiunea și titlul de onoare de Filială Unică a Fundației “Jean Negulescu”. Craiovenii, oamenii de cultură, artiști de valoare, printre care, cu modestie, mă număram și eu, i-au primit cu brațele deschise. De fapt, am și primit funcția de secretar general și am făcut câțiva pași ca să onorăm calitatea de filială unică, pași pe care ar fi trebuit să-i facem oricum. Eu îl descoperisem în studenție pe Jean Negulescu, într-o enciclopedie franțuzească. Am aflat cu timpul mai multe. Înainte de ’89 apăreau în “România Literară” și “Contemporanul” fragmente din volumul care va apărea peste ani în străinătate, și care va fi tradus și în țară, “Drum printre stele”, pe care îl recomand tuturor celor avizi de cultura… Așteptam vinerea să citim pe nerăsuflate acea pagină. Și atunci, noi, încântați să onorăm calitatea care ne-a fost conferită, de filială unică, am avut și noi câteva inițiative… Am promovat ideea de a i se conferi titlul de Cetățean de Onoare post-mortem. Evenimentul a avut loc în timpul mandatului primarului Vasile Bulucea. Am montat, de asemenea, o placă pe casa în care s-a născut Jean Negulescu, am dat numele unei străzi, am dat numele unui cinematograf”, își reamintește regizorul George Obrocea.

Numai că în anii următori multe dintre inițiativele filialei unice s-au risipit. “Noi, oltenii, mai ales, zic eu — deși zic și alții din alte zone ale țării, că și alte zone au parte de așa ceva-, uităm repede și, sub lozinca “merge și așa” și că putem să supraviețuim și fără Jean Negulescu sau fără poezie adevărată sau artă adevărată. Placa de pe casă a fost dată jos, pentru că între timp casa a fost cumpărată de către cineva (în acel moment aparținea RAADPFL și avea mai mulți chiriași). Legile țării au permis ca acea casă să fie achiziționată de o persoană fizica. De ce oare n-o fi achiziționat-o Primăria Craiova, mai ales că noi am insistat ?! Ce bine ar fi fost, că tot vorbim de Capitală Culturală Europeană, să fi fost transformată în casă memorială. Câte case memoriale are Craiova? După știința mea una singură, și aceea simbolică, într-o cameră. E vorba de Casa poetei Elena Farago, care are o cameră în clădirea Bibliotecii Județene ‘Alexandru și Aristia Aman’. Păi cum să vină străinii în Craiova, ce să viziteze? E adevărat, sunt două muzee foarte importante și frumoase și bine dotate. Dar e nevoie de case memoriale, e nevoie de nume de străzi, e nevoie de plăci memoriale, de specific, originalitate, insolit. Asta face farmecul, asta dă aura unui mare municipiu și unei posibile, să dea Dumnezeu, Capitale Culturale Europene. Noii proprietari nu își doresc să păstreze acea placă pe casă. Eu cred că ar fi trebuit să impună Consiliul Local obligativitatea păstrării însemnelor valorilor care au dus faima acestor locuri în lume. Am discutat — era depozitată într-o magazie, să sperăm că mai exista și nu au distrus-o, ca să se piardă urma. Noi am făcut acea placă cu bani din buzunar, nu am beneficiat la vremea respectivă de subvenție din partea cuiva”, povestește regizorul Obolea.

Clădirea din Municipiul Craiova în care a funcționat Cinematograful ‘Jean Negulescu’
Foto: (c) MARIA MITRICA / AGERPRES FOTO

Cinematograful “Jean Negulescu” din Craiova nu mai există astăzi, pentru că proprietarul și-a recuperat clădirea și nu a dorit ca acolo să mai fie cinema, iar de numele marelui regizor mai amintește o plăcuță amplasată de fațada clădirii. Fundația ‘Jean Negulescu’ a făcut demersuri către România Film pentru ca unul dintre cinematografele care mai sunt în Craiova — Patria sau Modern — să se numească Jean Negulescu și încă așteaptă un răspuns. Casa părintească din Craiova a marelui regizor, casă de negustori înstăriți, mai păstrează încă vechiul acoperiș și tocăria de mai bine de o sută de ani, semn că a fost bine construită și conservată în timp. Imobilul, situat pe strada I.L.Caragiale, a fost însă vândut în anii ’90 de Regia Fondului Locativ în baza Legii 112 din 1995, iar plăcuța memorială care amintea că aici s-a născut Jean Negulescu a fost dată jos de noii proprietari, care încă nu au fost convinși că aceasta ar spori valoarea locuinței. La câțiva zeci de metri de strada pe care a locuit, există o stradă care amintește că marele regizor era craiovean — Strada Jean Negulescu — cineast american născut la Craiova — 1900-1993.

AGERPRES / (A-AS-autor: Maria Mitrică, editor: Marius Frățilă)