Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES FOTO

Locul în care se află mănăstirea este unul cu o încărcătură aparte, purtând cu el eforturile celor care și-au dedicat viața bisericii și amprenta fostului Ieromonah Arsenie Boca.

Mănăstirea Prislop are o istorie care străbate șase secole de evenimente, cu zile bune și mai puțin bune, dar cu o statornicie dată de îndârjirea muntelui și a credinței adevărate. Ridicată într-o poiană din Munții Retezat, la câteva zeci de kilometri de orașul Hațeg, mănăstirea este astăzi loc de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși din toată țara. Aici vin oameni care își caută liniștea interioară, semeni doborâți de necazuri în așteptarea unor zile mai bune, dar cei mai mulți pelerini sunt români care doresc să se închine la mormântul părintelui Arsenie Boca, sfântul lor nesfințit.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES FOTO

Nu este greu să ajungi la Mănăstirea Prislop pentru că drumul îți arată cursul său începând cu municipiul Hunedoara, prin Silvașu de Jos sau pe a doua variantă, din orașul Hațeg. Șoseaua, relativ îngustă, urcă până în apropierea mănăstirii, acompaniată fiind de tarabele de flori pe care le poți întâlni pe marginea drumului imediat după ieșirea din Silvașu de Jos.

Un spațiu larg, cu multă lumină, înconjurat de dealuri cu brazi, se deschide în fața călătorului chiar în fața mănăstirii. Parcăm cu grijă și trecem pe sub poarta de intrare, nu înainte de a ne pregăti așa cum trebuie, pentru că trebuie să știm că accesul în perimetrul lăcașului de cult este posibil doar dacă suntem îmbrăcați așa cum se cuvine pentru un asemenea loc: bărbații în pantalon lung, iar femeile în fustă.

În poienița din fața bisericii este multă lume pentru că pe timp de vară numărul credincioșilor care urcă la mănăstirea Prislop este mare. Oamenii vorbesc în șoaptă, iar în mâini poartă buchete de flori pe care le vor depune, mai târziu, la mormântul părintelui Arsenie Boca, din cimitirul mănăstirii.

În stânga bisericii se vede clopotnița din piatră și lemn ridicată de părintele Arsenie Boca, iar puțin mai încolo altarul în aer liber. Ridicat relativ recent, acest altar are ca scop principal să găzduiască slujbele din zilele de sărbătoare, în special vara, atunci când la Mănăstirea Prislop vin foarte mulți oameni, iar biserica mică, devine neîncăpătoare.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES FOTO

Documentele mănăstirii ne spun că a fost ctitorită de Sfântul Nicodim, cunoscut pentru faptul că a îndrumat și reorganizat monahismul românesc din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Peste ani, aici o găsim pe Domnița Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab din București. Domnița a auzit de puterile vindecătoare ale unui izvor de lângă mănăstire și s-a făcut bine după ce a băut din apa acestuia. În semn de recunoștință, între anii 1564-1580, Zamfira a restaurat biserica mănăstirii și a refăcut pictura în frescă de acolo. De aceea, Domnița Zamfira este considerată, în istoria mănăstirii, ca fiind cel de-al doilea ctitor de la Prislop. Tot aici își are și mormântul.

Mănăstirea Prislop a trecut însă și prin momente extrem de grele. Incendiată în anul 1762 din ordinul generalului Burlow, pentru a-i pedepsi astfel pe călugării ortodocși care nu au vrut să treacă la greco-catolicism, biserica a avut mult de suferit. Chiar dacă pictura i-a fost distrusă de flăcări, s-au păstrat totuși opt scene din “Acatistul Maicii Domnului” în registrul superior al pronaosului, iar afară se mai poate vedea icoana hramului Sfântul Ioan Evanghelistul și fragmente din “Judecata de Apoi”.

În toamna anului 1948, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, ia decizia să refacă mănăstirea, care a redevenit ortodoxă, așa cum fusese vreme de trei sute cincizeci de ani. Ieromonahul Arsenie Boca este cel ales de către Mitropolitul Nicolae să readucă această mănăstire la viață. Era 25 noiembrie 1948, iar părintele Arsenie Boca primea dificila misiune să restaureze mănăstirea aflată într-o stare jalnică. Din lipsa călugărilor, mănăstirea a fost transformată în mănăstire de maici cu viață de obște.

Foto: (c) Isabela PAULESCU / AGERPRES FOTO

Împreună cu prima stareță a mănăstirii Prislop, Maica stavroforă Zamfira Constantinescu, părintele Arsenie Boca și-a început munca pentru care fusese trimis acolo. A consolidat dealul de lângă biserică plantând brazi și pini decorativi, iar după patru ani a fost ridicată clopotnița din lemn și piatră.

Începute în anul 1955, lucrările de restaurare a bisericii s-au întins pe mai mulți ani, timp în care a fost realizat un iconostas nou și mobilierul necesar. Au fost reparați pereții exteriori, acoperișul, s-a tencuit naosul și altarul, iar pardoseala a fost schimbată. S-au construit două case noi și s-a introdus curentul electric. Cinci icoane lucrate de părintele Arsenie Boca, considerat al treilea ctitor al mănăstirii, împodobesc iconostasul bisericii.

Eforturile făcute la mica bisericuță din Retezat nu au fost văzute cu ochi buni, iar conducerea statului a decis că mănăstirea trebuie să dispară. Prin urmare, în anul 1960 clădirile de la Prislop primesc o altă destinație și se transformă într-un cămin de bătrâni.

Abia în anul 1976, Mănăstirea Prislop revine la ceea ce a fost, măicuțele de aici continuând eforturile de înfrumusețare a locurilor și de păstrare a obiectelor cu valoare religioasă.

Mănăstirea Prislop are mai multe zile speciale, într-un an. Pe lângă cele două hramuri: 8 mai — Sfântul Ioan Evanghelistul, 14 septembrie — Ziua Crucii, la mănăstire se mai prăznuiesc 13 septembrie — Sfântul Ioan de la Prislop, 28 noiembrie — ziua de pomenire a părintelui Arsenie Boca și 26 decembrie — Sfântul Nicodim. În aceste zile numărul credincioșilor care vin în pelerinaj depășește zece mii, spun autoritățile.

În aceste condiții, întrebarea firească este dacă ar mai fi nevoie de o nouă biserică la Mănăstirea Prislop. Un răspuns ferm este dificil de formulat, deoarece trebuie ținut cont atât de numărul mare de credincioși care vin în pelerinaj la mănăstire, cât și de planurile pe care le-a făcut părintele Arsenie Boca.

În vara acestui an, maica stareță Pavelida Munteanu a avut bunăvoința de a sta de vorbă cu noi, atât cât i-a îngăduit timpul. În opinia sa, la Prislop se poate ridica o nouă biserică, dar trebuie să se țină cont și de conceptul de ansamblu pe care l-a avut părintele Arsenie Boca atunci când a gândit orânduirea locului. Important este, aprecia maica stareță, ca oamenii să vină la mănăstire cu gândul de a-și corecta greșelile, să se reculeagă și să iubească frumosul pentru că, așa cum spunea părintele: “Frumosul este Dumnezeu”.

“Oamenii trebuie să vină aici cu dorința de a-și schimba viața, din răutate spre bine. Să ne punem de acord cu voia lui Dumnezeu. Părintele Arsenie Boca ne cerea să ne corectăm viața înspre bine. Acesta trebuie să fie scopul celor care vin aici, de a cunoaște adevărata cale a întâlnirii cu Domnul Hristos. Părăsirea faptelor rele și îndreptarea vieții după voia lui Dumnezeu. Acesta este cel mai bun lucru”, este cuvântul de învățătură al maicii starețe Pavelida Munteanu.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Cristian Anghelache)