Foto: www.un.org

În 1971, Adunarea Generală a ONU a recomandat ca statele membre să facă din această zi o sărbătoare publică, care să fie dedicată informării popoarelor din lume cu privire la obiectivele și realizările Organizației Națiunilor Unite.

Ea este marcată la nivel mondial prin întâlniri, discuții și expoziții despre realizările și scopurile Organizației.

Cu acest prilej, în mesajul său pentru 2014, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, menționează că “în această perioadă caracterizată de numeroase crize este nevoie, mai mult decât oricând, de Organizația Națiunilor Unite. Sărăcia, boala, terorismul, discriminarea și schimbările climatice apasă greu asupra omenirii. La acestea se adaugă exploatarea prin muncă forțată, traficul de ființe umane, sclavia sexuală sau condițiile nesigure din fabrici, mine sau alte locuri de muncă, din cauza cărora continuă să sufere milioane de oameni. Economia la nivel mondial continuă să se dezvolte inegal. (…) Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului au inspirat campania anti-sărăcie, care a înregistrat cele mai înalte cote a luptei împotriva sărăciei. Tratatele Națiunilor Unite, care abordează inegalitatea, tortura și rasismul au protejat oamenii, în timp ce alte acorduri au protejat mediul înconjurător. Mediatori ONU au intervenit pentru menținerea păcii, mediind conflicte și au acordat ajutor umanitar pentru cei suferinzi”. În încheierea mesajului său, secretarul general al ONU transmite îndemnul: “De Ziua Națiunilor Unite, fac apel la autorității și persoane fizice de a depune toate eforturile pentru o cauză comună, pentru binele comun”.

Scopul Organizației Națiunilor Unite îl constituie menținerea păcii și securității internaționale, dezvoltarea de relații prietenești între națiuni, realizarea cooperării internaționale în rezolvarea problemelor cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, în promovarea drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Aliații au convenit crearea unei organizații internaționale bazate pe egalitatea suverană a tuturor statelor pacifiste, deschisă tuturor statelor mari și mici.

La 1 ianuarie 1942, reprezentanții a 26 de state au semnat, la Washington, “Declarația Națiunilor Unite”. După o serie de conferințe internaționale, Carta Națiunilor Unite a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945, după ratificarea de către 29 de state semnatare.

România a demarat procedurile de aderare la Organizația Națiunilor Unite imediat după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1946, dar a fost admisă la 14 decembrie 1955, împreună cu alte 15 state. România a fost membră în cele mai importante organisme ale ONU, precum Consiliul de Securitate, în anii 1962, 1976-1977, 1990-1991 și 2004-2005, sau Consiliul Economic și Social (ECOSOC), în anii 1965-1967, 1974-1976, 1978-1980, 1982-1987, 1990-1998, 2001-2003 și 2007-2009.

AGERPRES / (autor: Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)