Clădirea Hotelului Lido, ce veghează asupra principalului bulevard din centrul Capitalei – General Gheorghe Magheru, se încadrează în categoria obiectivelor ce amintesc de Bucureștiul interbelic.
Foto: (c) CONSTANTIN CIOBOATA/ AGERPRES ARHIVA
Construit la începutul anilor ’30, după un proiect realizat de cunoscutul arhitect al epocii, Ernest Doneaud, palatul Lido, devenit hotel, a ocupat un loc aparte în inima Micului Paris, atât prin prisma amplasării, a proporțiilor, cât și prin importanța sa în viața socială a orașului. Palatul Lido a marcat a doua perioadă a carierei lui Ernest Doneaud, încadrată în curentul modernist, clădirea prezentând și elemente Art Deco.
Hotel Lido, Bulevardul Magheru (1960)
Foto: (c) ION DUMITRU/ AGERPRES ARHIVA
Deschiderea Hotelului Lido a însemnat întregirea unui complex ce includea o grădină, un restaurant și primul bazin cu valuri artificiale din Capitală — principala atracție pe perioada verii. Rămas în memoria orașului datorită locului central ocupat în petrecerea timpului liber, piscina Lido este menționată și în câteva opere literare ale vremii. Diana Slavu, eroina romanului ”Pânza de păianjen”, de Cella Serghi, mergea ”o dată sau de două ori pe săptămână la bazinul de pe bulevard, la Lido”.
Potrivit unui articol publicat în revista ”Arhitectura”, în 1958, cu ocazia reamenajării complexului, ”bazinul avea o suprafață de 500 mp și era căptușit cu gresie albastră și albă. Mașina pentru produs valuri, cât și toate instalațiile bazinului, au fost recondiționate și îmbunătățite. (…) Fundalul ștrandului a fost amenajat pentru proiecție prin instalarea unui ecran rulant; camera operatorului funcționează la etajul I al hotelului”.
Restaurantul hotelului (1957)
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/ AGERPRES ARHIVA
Ziarele vremii menționau și înzestrarea hotelului ”cu cele mai perfecționate aparate de gimnastică și masaje electrice”. De altfel, succesul său se datora și dineurilor sau îmbăierilor de seară, la care uneori nu se mai găseau locuri.
Cameră din hotel (1957)
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/ AGERPRES ARHIVA
De-a lungul timpului, hotelul de patru stele, cu 119 camere, a trecut prin mai multe reamenajări și reconsolidări, pentru a-și păstra prestanța și standardele de lux.
Recepția hotelului (1957)
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/ AGERPRES ARHIVA
Devenit după Revoluție ”un hotel modern într-o clădire istorică, o structură cu un echilibru perfect între tehnologie, confort și decorațiuni ce încearcă să reconstituie atmosfera vechiului București”, Lido a reprezentat o opțiune remarcabilă de cazare pentru străinii ce vizitau România.
Recepția hotelului (1957)
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/ AGERPRES ARHIVA
Numeroasele facilități: restaurantul Blanche, cu 90 de locuri; braseria; barul de zi Melody; clubul de sănătate, cu saună și jacuzzi; salonul de frumusețe; ”prima piscină cu valuri din Europa” și grădina de vară au făcut din Lido un etalon pentru peisajul turistic și de afaceri al Capitalei, chiar și în anii 2000.
Hotelul Lido (1996)
Foto: (c) AUREL VIRLAN/ AGERPRES ARHIVA
Hotelul i-a aparținut doctorului Constantin Angelescu Monteoru, demnitar în perioada interbelică. Intrat în proprietatea statului în anii ’50, la câțiva ani după Revoluție, hotelul Lido a ajuns obiectul unui litigiu și, în cele din urmă, a fost închis. Retrocedat urmașilor lui Constantin Angelescu, de câțiva ani, hotelul așteaptă revenirea la anii de glorie și reintrarea în circuitul turistic.
AGERPRES/ (Documentare-Roxana Mihordescu, redactor foto: Mihaela Tufega, editor: Irina Andreea Cristea)