Foto: (c) EMIL BADEA/AGERPRES ARHIVĂ

Gutuiul (Cydonia oblonga), unicul membru din genul Cydonia, este un arbore de mărime medie, originar din regiunea Caucazului, în sud-vestul cald al Asiei. Este un arbore fructifer înrudit cu mărul și părul. Gutuiul este cultivat în zonele centrale și de sud, unde verile sunt suficient de calde pentru o coacere bună. Carol cel Mare a dat ordin să se planteze gutui în livezi mari. În prezent, se cultivă îndeosebi în Argentina, Uruguay, Balcani, Spania și în bazinul Mediteranei.

Vechii greci ofereau gutui la nunți, ritual care a venit din Orient împreună cu zeița Afrodita. Romanii, de asemenea, foloseau gutuii — cartea de bucătărie romană a lui Apicio ne dă rețete pentru a găti gutuia cu miere și o combină chiar și cu praz (Allium ampeloprasum var. porrum). Columella menționează trei tipuri, una dintre ele “mărul de aur” — care era probabil fructul paradisului citat în Grădina Hesperidelor — și care a dat numele tomatelor italiene (pomodoro).

Cel mai bun tip de gutui era considerat cel din regiunea Cydonia, de pe coasta nord-estică a insulei Creta, fruct cunoscut de greci ca “Mela kudonia” sau ” măr de Cydonia”, de unde provine, de asemenea, și numele științific. Există patru specii înrudite cu Cydonia, clasificate în alte genuri. Aceste specii sunt gutuiul chinezesc (Pseudocydonia sinensis), originar din China, și trei gutui ornamentali, originari din Asia, care au fost incluși în genul Chaenomeles.

Cunoscut din antichitate, fructele sale au fost folosite în gastronomie sau în medicina populară, alături de semințe și frunze. Gutuile coapte au o culoare galbenă, sunt tari și aromate, cu pulpa astringentă. Își mențin consistența fermă, aroma și aciditatea, chiar și după fierbere. Au un conținut ridicat de pectine, care le conferă un grad mare de gelificare. Se păstrează bine timp îndelungat. Gutuia poate fi consumată ca atare atunci când este coaptă sau cu zahăr. Este folosită la marmelade și compot sau poate fi coaptă în cuptor. Puternica ei aromă o face să fie un bun complement pentru unele prăjituri.

Conținutul ei nutritiv este mic, având totuși vitamine și minerale: vitaminele B1, B2, B6, C, E, PP, provitamina A, calciu, fosfor, fier, cupru, sulf, potasiu și sodiu. Ele mai conțin și apă, zaharuri, tanin, pectine, protide și acizi organici. Specialiștii au atribuit gutuilor 100 de proprietăți, printre care se numără și acțiunea antiinflamatoare, astringentă, analgezică, emolientă, tonică și expectorantă. Consumate proaspete, gutuile pot înlătura senzația de greață.

Ceaiul din frunze uscate este adjuvant în caz de insuficiență cardiacă și în bolile de ficat. Persoanelor care suferă de hipertensiune li se recomandă maceratul din frunze de gutui. Celor care au afecțiuni ale sistemului cardiovascular le este indicat să consume gutui crude, ca efect diuretic.

Recunoscute pentru efectul lor astringent, remediile cu gutui sunt recomandate în cazul enterocolitelor, enteritelor (inflamație a mucoasei intestinale), dar și a diareei. Gutuia îmbunătățește digestia și ameliorează diareea, hemoragiile uterine și hemoroizii. Fructele proaspete sunt recomandate ca adjuvant în infecțiile intestinale, inclusiv cele ale colonului inferior.

În afecțiunile ficatului și ale pancreasului, leacurile din gutui se numără printre cei mai buni aliați. Ușoara aciditate a fructelor, dar și substanțele cu efect antioxidant stimulează funcțiile hepatice și imunitatea. Mai mult, rezultatele unor studii recente din Japonia au arătat că gutuile conțin substanțe antivirale, cu rol benefic în hepatită. Cel mai bun tratament este sucul de gutui, din care se recomandă aproximativ un litru pe zi, timp de o lună — o lună și jumătate. Pe lângă suc, piureul de gutui este un alt bun protector hepatic.

Sucul proaspăt de gutui face minuni în vindecarea pancreatitei. În aceste cazuri se bea de trei ori pe zi câte o jumătate de pahar de suc de gutui, diluat cu jumătate de pahar de suc de mere, în cure de minimum trei săptămâni. Sucul de gutui are efecte benefice asupra activității pancreasului, fiind o alternativă excelentă a medicației clasice.

Gutuile sunt un tratament natural potrivit și pentru afecțiunile specifice sezonului rece. Datorită efectul emolient, dat de mucilagii, remediile cu gutui sunt recomandate în cazul tusei, răgușelii și bronșitei. Consumate în stare proaspătă, gutuile ameliorează infecțiile respiratorii sau astmul, iar sub formă de decoct, gutuile se folosesc în stări de greață sau dureri articulare. Ceaiul preparat din sâmburi de gutui, zdrobiți și fierți, este un remediu excelent împotriva răgușelii sau a bronșitei, iar gargara cu acest ceai vindecă amigdalita sau faringita. Un bun calmant pentru tuse este și infuzia din flori de gutui, care are efect sedativ.

Studiile științifice au demonstrat faptul că anumite substanțe din gutui ajută la distrugerea celulelor maligne, fără a le afecta pe cele normale.

Gutuia este și un bun calmant în cazul insomniilor, a stărilor de agitație și a nevrozelor. Remediu pentru aceste probleme este ceaiul din frunze de gutui, care are efect sedativ. Gutuile sunt indicate și în caz de depresie, deoarece substanțele eterice care se găsesc în acest fruct au proprietăți antidepresive. În aceste cazuri se recomandă ca după fiecare masă să se consume câte o jumătate de gutuie opărită în miere fierbinte.

Gutuile asigură succesul și în curele de slăbire, deoarece au puține calorii. Sunt însă foarte bogate în fibre alimentare, care împiedică asimilarea grăsimilor. Nutriționiștii le recomandă persoanelor care doresc să slăbească să mănânce două sau trei gutui zilnic. Cu proprietățile diuretice și depurative, gutuile stimulează eliminarea toxinelor și a kilogramelor în plus.

Gutuile care sunt ferme și tari, de culoare galbenă, sunt cele potrivite pentru consum. Ele trebuie recoltate atunci când sunt galbene în totalitate.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)