Foto: (c) turistik.ro

Situată în partea de sud-vest a Africii, se învecinează la nord cu Republica Congo, la nord și nord-est cu Republica Democratică Congo, la sud-est cu Zambia, la sud cu Namibia, iar la vest cu Oceanul Atlantic.

Relieful este format din câteva podișuri care împart țara în trei bazine hidrografice. În nord-est se află bazinul fluviului Congo, în sud-est, fluviul Zambezi care colectează toate apele curgătoare, iar în vest apele se varsă în Oceanul Atlantic, furnizând cea mai mare parte a energiei hidroelectrice a Angolei. Aproximativ jumătate din suprafața țării este împădurită și mai puțin de 10% este arabilă. Climatul este semi-arid în sud și de-a lungul coastei, cu un sezon secetos (mai-octombrie) și umed (noiembrie-aprilie).

Un aflux masiv al populațiilor vorbitoare de bantu, începând din mileniul I d.Hr., a făcut ca acestea să devină predominante. Cel mai important regat bantu a fost Kongo, iar mai la sud de acesta se afla regatul Ndongo al populației mbundu.

Exploratorul portughez Diogo Cao a ajuns în Angola, în 1482, aceasta devenind ulterior colonie portugheză. Granițele actuale ale Angolei, inclusiv pentru provincia enclavă Cabinda, au fost stabilite de Conferința de la Berlin din 1885.

Foto: (c) turistik.ro

În 1951, Angola a fost proclamată “provincie de peste mări” a Portugaliei. Rezistența împotriva guvernării coloniale a izbucnit violent în 1961. Urmare a căderii dictaturii lui Salazar și Caetano, noile autorități portugheze au declarat că transferă suveranitatea țării direct poporului angolez, care a luptat pentru independență, și nu mișcărilor de eliberare națională.

Agostinho Neto a proclamat unilateral, la 11 noiembrie 1975, independența Angolei și a devenit primul președinte al acestei țări. Facțiuni rivale din mișcarea pentru independență au continuat lupta, timp de 25 de ani, sub forma războiului civil. În ciuda încheierii păcii în 1994, forțele conduse de Jonas M. Savimbi au continuat opoziția armată față de guvern până la moartea sa, în 2002, după care s-a semnat un acord de pace.

Potrivit Constituției adoptată la 26 martie 1991, puterea legislativă este exercitată de un parlament unicameral (Adunarea Națională, 220 de membri), iar puterea executivă este exercitată de președintele Republicii și guvernul numit de acesta, sub conducerea unui prim-ministru.

Președintele Republicii Angola este Jose Eduardo dos Santos, ales prima oară la 20 septembrie 1979 și reales succesiv până în prezent. Președintele este și șef al guvernului.

Capitala statului este Luanda — circa 4 milioane locuitori. Alte orașe importante: Huambo, Malange, Lubango, Benguela. Limba oficială este portugheza. Alte limbi vorbite: kimbundu, umbundu, kikongo, chokwe, oxikwayama etc.

Angola este al doilea producător de petrol în Africa sub-sahariană, după Nigeria. Industria petroliferă contribuie cu 80% la buget. Exportul de petrol reprezintă 90% din totalul exporturilor. Urmare a creșterii prețului petrolului pe piața mondială în ultimii ani, Angola a înregistrat o creștere economică, în 2011, de 3,7%. În 2005, producția de petrol a fost de 1,6 milioane barili pe zi, iar rezervele estimate în prezent ating 5,412 miliarde de barili.

Bogății și resurse naturale: petrol, diamante, minereu de fier, cupru, uraniu, aur, mangan, fosfați etc. Se cultivă porumb, cartofi, manioc, legume, arahide, cafea și trestie de zahăr.

Foto: (c) turistik.ro

Principalele atracții turistice: capitala Luanda cu fortărețe și Muzeul Național de Antropologie, Muzeul Sclaviei aflat la 25 km pe coastă față de Luanda, cascada Calandula, aflată în zona Malanje, faimosul Fort San Miguel, construit în 1789, care a servit ca depozit de sclavi, dar și ca reședință pentru comunitatea portugheză, Parcul Național Kissama, cu o mare varietate de animale, în special antilope negre palanca, care se găsesc doar în Angola.

Mâncărurile de bază, în bucătăria angoleză, includ cassava (o plantă cu rădăcina comestibilă), porumb, mei, sorg (o plantă ierboasă, din care se face un sirop), fasole, cartofi, orez, grâu și banane. Prânzul tipic constă din lipie de manioc cu pește, pui sau altă carne. Alte specialități includ ”mwamba de galinha”, cu carne de pui, bame, ulei de palmier și ardei iute. ”Calulu” este un fel ce combină pește proaspăt și uscat. Un alt fel preferat de angolezi este ”cabidela”, o specialitate portugheză din pui, la care se folosește și câteva linguri de sânge, alături de alte ingrediente.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)