Foto: (c) Constantin DUMA / AGERPRES ARHIVĂ
Ceea ce face atât de atractiv orașul, cel puțin pentru americani, sunt clădirile istorice de trei veacuri, ridicate de arhitecți valoroși după modelul capodoperelor arhitectonice vieneze. În cele aproape două veacuri de ocupație, habsburgii nu au dărâmat, ci au construit adevărate premiere pentru România de azi: primul spital militar din Imperiu, prima canalizare a unui râu navigabil de pe teritoriul actualei Românii, primul și unicul Palat al Culturii (Opera) cu trei teatre în limbile etnicilor locali (română, germană și maghiară), primul oraș al monarhiei iluminat cu lămpi cu gaz, dar și primul din Europa iluminat electric, primul tramvai tras de cai din țara noastră sau prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Habsburgic (J. Klapka).

Timișoara de astăzi este orașul cu cel mare patrimoniu de clădiri declarate monumente istorice din țară, dar și unicul din România care are trei cartiere declarate monumente istorice: vechea vatră a Cetății, alături de fostele suburbii devenite astăzi cartierele municipiului, Iosefin și Fabric.

‘Din punct de vedere arhitectonic, orașul moștenește un amplu patrimoniu de monumente istorice (circa 14.500), cel mai mare din țară. De fapt întregul ansamblu de clădiri din centru și cele din cartierele Iosefin și Fabric sunt considerate monumente istorice. Acesta este rezultatul unei tradiții îndelungate de planificare urbanistică modernă, începută încă din secolul al XVIII-lea, odată cu venirea austriecilor. Centrul orașului, amplasat în vechea Cetate, a fost remodelat, cu piețe și străzi drepte. Construcțiile erau bine aliniate, iar clădirile de la colțurile străzilor trebuia să aibă elemente arhitecturale suplimentare. Predominant a fost stilul baroc de influență vieneză, care a adus Timișoarei numele de ‘Mica Vienă’.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timișoarei a suferit un proces amplu de modernizare. Fostele bastioane și spațiile militare au fost demolate și înlocuite cu bulevarde și cartiere noi, iar din 1940, tânărul arhitect al orașului, Szekely Laszlo, a avut o contribuție decisivă la remodelarea zonei centrale și la introducerea stilurilor Art Nouveau, secession și eclectic în peisajul urbanistic al orașului’, a declarat pentru AGERPRES Ciprian Cădariu, arhitect-șef al Primăriei Timișoara.

Foto: (c) Constantin DUMA / AGERPRES ARHIVĂ

Istoricul Ioan Hațegan, cercetător științific la Filiala Timișoara a Academiei Române, afirma că municipalitatea va putea spune că orașul este o atracție turistică abia când pe stradă vor apărea japonezi, pentru că sunt turiști foarte pretențioși. Iar aceștia au început să apară, alături de spanioli, francezi, germani, canadieni, americani sau chiar australieni.

‘Traseul clasic pentru Timișoara este de la Catedrală la Bastionul Theresia, prin Piața Operei, a Libertății, a Unirii. Este un traseu foarte bogat în obiective. Pe acest parcurs, turiștii întâlnesc clădirea Operei Naționale Române, unde-și are sediul și teatrul național, clădire construită de arhitecții vienezi Helmer și Fellmer. Sunt fermecați să afle că impunătoarea construcție terminată în 1875 a fost ridicat pe 1.600 de piloni de stejar și că a trecut prin două incendii devastatoare’, spune istoricul.

Foto: (c) Constantin DUMA / AGERPRES ARHIVĂ

În spatele clădirii, trecând de fosta ‘stradă a caleștii’ (pe unde se intra cu caleștile în clădirea teatrului) turiștii se lasă seduși de frumoasele povești ale profesorului Hațegan despre monumentul Sfântului Ioan Nepomuk ridicat în Piața Libertății, preot al veacului al XVIII-lea, ‘confesor din palatul Hradcany din Praga, care a păstrat secretul spovedaniei reginei cu prețul vieții sale”. Pașii pelerinilor sunt purtați la Castelul Huniazilor, cea mai veche clădire din oraș (1330), aflat într-un amplu proces de renovare, iar în Piața Unirii se ridică coloana Sfintei Treimi (Statuia Ciumei, 1739), care amintește despre epidemia ce a curmat un sfert din populația Timișoarei acelor ani.

Cele 13 mari palate din centrul Timișoarei, estimate la o valoare imobiliară de circa 60 de milioane de euro, sunt adevărate perle arhitectonice, iar o cafea, o înghețată sau un ceai servite la una din terasele situate la parterul acestora pot rămâne momente de neuitat. Și dacă sunt însoțiți de un ghid care știe să le pătrundă intimitatea, turiștii vor fi seduși de poveștile despre cartierul lui ‘Tarzan’ (Johny Weissmuller) sau ‘Dracula’ (Bella Lugosi) ori despre poveștile pline de intrigi amoroase ale iubitei lui Beethoven.

Palatul Dicasterial, unde se află instanțele judecătorești (Judecătoria, Tribunalul, Curtea de Apel și Parchetele aparținătoare), este cea mai mare clădire din oraș, cu două veacuri în spate, o copie fidelă după Palazzo Strozzi din Florența, concepută cu 273 de camere, 34 de bucătării, 20 de cămări, 65 de pivnițe, 27 de depozite și 34 de camere pentru servitori. Apropiindu-se de Catedrală, călătorul ajunge în Piața Unirii, unde se află Palatul Baroc (Prefectura Veche), construit prin 1730, iar după recente restaurări, astăzi adăpostește Muzeul de Artă Timișoara, cel mai mare din vestul țării. În spatele acestuia se află Palatul Dejan, construit în urmă cu 270 de ani, o adevărată bijuterie arhitectonică, renovat după retrocedarea către proprietar, cu multe spații comerciale tip bazar și cu cofetării.

Foto: (c) Constantin DUMA / AGERPRES ARHIVĂ

În Piața Operei (Victoriei) impunătoarele palate Lloyd (acum în proprietatea Camerei de Comerț, dar în care funcționează Administrația Universității Politehnica Timișoara), Dauerbach (acum Palace), Weiss (cu apartamente închiriate unor familii, încă din perioada predecembristă), Szechenyi (acum clădirea găzduiește proprietăți private), Hilt-Vogel (acum ocupat de familii), Loffler (acum locuit de cetățeni timișoreni sau firme), Marbl (locuințe), Neuhausz (locuințe), au spații comerciale la parter, între Operă și Catedrală.

Palatul Apelor, pe malul Begheiului, a fost construit după ce râul a devenit navigabil, pe pereții interiori putându-se vedea figuri stilizate legate de ape.

Cartierul Iosefin sau ‘al Majestății Sale Josef al II-lea’ se apropie de împlinirea a 240 de ani de când a primit numele imperial. Potrivit documentelor, ‘în 1773, cu preînalta bunăvoință a lui Josef II, noile Maiere Germane se botează după numele Majestății Sale, Josefin’. În timpul celei de-a treia călătorii pe care a efectuat-o în Banat, împăratul a ajuns cu suita la marginea regiunii, de unde a trimis solie la Timișoara, prin care anunța că nu va înnopta în niciun palat, ci în hanuri și case de oameni, fără fast. Între 11 și 13 mai, împăratul a vizitat orașul, având întâlniri cu oficialitățile administrativ-militare și bisericești ale urbei. Cartierul este format doar din clădiri istorice cu încărcate podoabe arhitectonice care le conferă nota de unicitate.

Pentru cartierul Fabric, strada Ștefan cel Mare poartă emblema de patrimoniu al municipalității, aici găsindu-se un număr foarte mare de clădiri cu o arhitectură deosebită.

‘Fosta stradă a ‘Domnilor’ (Fo utca, în limba maghiară — n.r.) primește numele domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, în anul 1922, după ce s-a trecut la administrația în limba română. În anul 1910, Bega a fost mutată pe actualul traseu. În zonă se găseau mai multe obiective, cele mai reprezentative fiind ‘Insula popii’, cu mori de apă ridicate pe canalele Begheiului, era biserica romano-catolică din cartierul Fabric, Fabrica de Bere (construită în 1718, fiind cea mai veche din România), Fabrica Anheuer (care producea seifuri pentru bănci), berăria ‘La Ursul negru’ (Schwarzer Bar)’, a relatat prof. Ioan Hațegan.

Tot aici se află Palatul Ștefania, construit între 1909 și 1910 de Laszlo Szekely, arhitectul Timișoarei moderne. Edificiul mai este denumit și ‘Casa cu Maimuțe’, datorită faptului că la partea superioară a etajului al doilea, sub cornișă, sunt montate console care sprijină colonete pe care sunt amplasate alternativ statui reprezentând urși și gorile.

‘Prin recomandarea făcută de Huffington Post, Timișoara devine, astfel, o destinație turistică importantă, iar faptul că orașul devine o atracție turistică tot mai mare este susținut și de numărul de înnoptări înregistrate în unitățile de cazare’, a susținut viceprimarul Dan Diaconu.

AGERPRES/(A, AS — autor: Otilia Halunga, editor: Marius Frățilă)