Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck din București. 17 aprilie 2011
Foto: (c) Ernest ANDONE / AGERPRES ARHIVĂ

Imobilul se află la adresa Str. Vasile Alecsandri, la numărul 16 și a fost construit între anii 1911-1913 de către arhitectul Alexandru Clavel, care s-a inspirat din arhitectura de factură germanică. Frederic Storck a conceput personal elementele decorative de pe fațada casei. Astfel, pe fațada dinspre stradă a aplicat două basoreliefuri de inspirație romanică. Sub cornișă, deasupra terasei mici, o friză conține profilul lui Frederic Storck, plasat central, flancat de lei înaripați și personaje feminine înlănțuite. Clădirea este înscrisă, din 2004, în lista monumentelor istorice ale Municipiului București.

Interior din Muzeul de Artă (Casa memorială) Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck — 30 august 1976
Foto: (c) Viorel LĂZĂRESCU / AGERPRES ARHIVĂ

În 1951, spațiul de lucru al celor doi artiști a fost deschis permanent pentru vizitatori, ca Muzeu de Artă, familia păstrând pentru folosință proprie spațiul de locuit. Operele de artă, care sunt în patrimoniul muzeului, au fost, în cea mai mare parte, donate de Cecilia Cuțescu-Storck și de fiicele sale, Gabriela Storck și Cecilia (Lita) Storck Botez.

Interior din Muzeul de Artă (Casa memorială) Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck — 30 august 1976
Foto: (c) Viorel LĂZĂRESCU / AGERPRES ARHIVĂ

În patrimoniul muzeului se află lucrări de sculptură și desene ale celor trei sculptori Storck, (Karl Storck, Carol Storck și Frederic Storck), lucrări de pictură, grafică și desene ale Ceciliei Cuțescu-Storck, colecția de numismatică ce i-a aparținut lui Frederic Storck și piese reprezentative din plachetele și medaliile create de acesta. Nu lipsesc nici colecții de sculptură religioasă, de artă populară și opere de artă ale unor artiști contemporani, cum ar fi pictura semnată de Romeo Kunzer Storck, Ella Storck (fiica sculptorului Carol Storck), un număr important de acuarele ale lui Carol Popp de Szathmáry și lucrări ale fiului acestuia, pictorul Alexandru Satmari.

Interior din Muzeul de Artă (Casa memorială) Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck — 30 august 1976
Foto: (c) Viorel LĂZĂRESCU / AGERPRES ARHIVĂ

Tot în acest muzeu este expusă Colecția Muzeală a Episcopiei Armeano — Gregoriene.

***

Pictorița Cecilia Cuțescu-Storck s-a născut la 14 martie 1879, în localitatea Câineni, județul Vâlcea.

Cecilia Cuțescu-Storck
Foto: (c) AGERPRES ARHIVĂ

Între anii 1899-1905 a urmat cursurile Academiei “Julien” din Paris, unde a fost eleva lui Jean Paul Laurens și Benjamin Constant, și un an la “Ecole des beaux-arts”; Academia de Arte Frumoase din München (1907). În decursul anilor călătorește în Spania (1929), Portugalia (1934), Belgia și Olanda. Pictorița a fost profesorul multor generații de artiști plastici (între 1916-1947), fiind prima femeie profesor într-o academie de arte (de stat) din Europa. La Academia de Arte Frumoase din București, a fost profesoară în cadrul Catedrei de Artă Decorativă și Pictură (1916-1941).

Debutează în 1905 la Anvers, în același an având expoziții la Salonul de Toamnă din Paris. A avut numeroase expoziții în Amsterdam, Bruxelles, Anvers, Haga, Poznan, Milano, Atena. În 1944 îi apare volumul de memorii intitulat “Fresca unei vieți”, volum reeditat în 1966, sub titlul “O viață dăruită artei”. În creația sa a abordat toate temele picturii de șevalet: compoziții, peisaje, interioare, portrete, naturi statice, panouri decorative. Trebuie remarcată grafica artistei, o cronică a așezărilor și a oamenilor impresionantă prin puterea de sinteză și forța desenului.

Pictura murală ocupă un loc aparte în realizările Ceciliei Cuțescu-Storck prin contribuția majoră a artistei la impunerea și dezvoltarea acestui gen artistic în România. Prima sa pictură murală a fost realizată în propria reședință (plafonul și pereții holului), acum Muzeul Storck; “Industria, Comerțul și Agricultura” (1916), “Istoria Negoțului Românesc” (1933) se găsește în Aula Academiei de Studii Economice; “Apologia Artelor Românești” (1933) se află în Sala Tronului din Palatul Regal.

A fost decorată de statul francez cu Legiunea de Onoare.

A murit la 29 octombrie 1969.

***

Fiul celebrului sculptor Carol Storck, Frederic Storck s-a născut la București, la 7 ianuarie 1872.

După ce a făcut studiile primare și secundare la București, a lucrat la München timp de șase ani, sub conducerea sculptorului W. von Rümann, profesor la Școala de Belle-Arte de acolo. A ajuns apoi la Paris, unde, la expoziția din 1900, a obținut medalia de argint.

După terminarea studiilor a fost profesor de Sculptură la Academia de Arte Frumoase din București. În aprilie 1924, a participat la a 14-a ediție a Bienalei de sculptură de la Veneția, la secțiunea românească, alături de Cornel Medrea și marele Constantin Brâncuși, care a expus atunci ”Cap de copil” (o versiune în bronz și una în piatră). Cea mai mare parte a operelor sale (”Aruncătorul de piatră”, ”Cei patru evangheliști”, ”Tentația” etc.) impresionează prin precizia și finețea detaliilor.

Sub influența curentelor Art Nouveau și Art Deco, artistul a realizat nuduri din bronz și marmură de o delicatețe deosebită, ilustrând diferite stări de spirit (durere, disperare, bucurie, timiditate). Este autorul multor busturi (Mihai Eminescu — primul bust al poetului ridicat în țară, la Galați, Ion Heliade-Rădulescu, Alexandru Macedonski ș.a.) și portrete (Carol al II-lea, Regina Maria, Ferdinand I ș.a.), dar și al unor sculpturi de mici dimensiuni. A mai ornamentat interiorul Palatului Administrativ din Galați.

Familia celor trei sculptori Storck — Karl (primul profesor de Sculptură la Școala de Belle-Arte din București, înființată de pictorul Theodor Aman, în 1864), Carol și Frederic—, de origine germană, a revoluționat sculptura românească, îmbinând experiența dobândită în școlile de Belle-Arte din Germania, Italia sau americane cu motivele tradiționale românești.

Lor li se datorează și mai multe monumente funerare, majoritatea aflate la Cimitirul Bellu din București. Frederic Storck a murit la 26 decembrie 1942.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, Cerasela Bădiță, redactor arhivă foto: Elena Bălan, editor: Irina Andreea Cristea)