Foto: (c) AGERPRES ARHIVĂ

Parcul Național Munții Rodnei și Parcul Natural Munții Maramureșului sunt două dintre atracțiile turiștilor români care îndeosebi pe timpul verii străbat potecile munților pentru a ajunge la înălțimi de peste 2.000 de metri, admirând peisajul mirific, iar cei mai norocoși au parte de întâlniri, chiar și de la mare distanță, cu caprele negre, renumite pentru dibăcia lor de a se cățăra în căutarea hranei pe cele mai înalte stânci.

“Turiștii care se încumetă să urce pe munte sunt atrași de sălbăticia zonei, dificultatea traseelor și de posibilitatea de a ajunge la înălțimi de peste 2.000 de metri, unde vremea se schimbă destul de repede din cauza curenților de aer puternici. Cei mai norocoși ar putea să se bucure, dacă vizibilitatea atmosferică e bună, de întâlnirea cu ciopoarele de capre negre aflate în căutarea hranei pe stâncării. Asta e doar o chestiune de noroc pentru că sunt greu de întâlnit și și mai greu de fotografiat’, spune directorul Parcului Natural Munții Maramureșului, Cătălina Bogdan.

Parcul Național Munții Rodnei se întinde pe o suprafață ce depășește 46.000 de ha în zona alpină de la interferența județelor Maramureș, Suceava și Bistrița Năsăud. Marea majoritate a traseelor alpine frecventate de turiștii români și străini au ca punct de plecare orașul Borșa. De altfel, în Borșa turiștii găsesc multiple posibilități de cazare la hoteluri, moteluri și pensiuni, iar pe durata sezonului rece, pasionații de schi își pot încerca îndemânarea pe cele cinci pârtii de schi din apropierea stațiunii montane Borșa.

Din Borșa se poate ajunge în Parcul Natural Munții Rodnei plecând pe traseul Iezerul Pietrosului (660-950 metri), marcaj cu bandă albastră până în vârful Pietrosul Rodnei ( 2.303 metri, altitudine) sau pe variantele Borșa-Tăurile Buhăescu; Borșa-Repedea-Buhăescu-Tăul Tarnița la Cruce sau Tăurile Buhăiescu; Poiana Borșa-vf. Negoiescu—ăldarea Puzdrele de unde traseul se poate împărți pe mai multe variante în funcție de timp calculat de turist, starea vremii și dotarea de escaladă: Vf. Laptelui, Arieșul Mare, Puzdre sau Tăurile Cimpoiesei, Curmătura Galațiului, Șaua și vârful Gărgălu; Borșa Fântână—vârf Zănoaga-Cascada Cailor-Șaua Știol-Tăul Știol-Iezerul-Izvorul Bistriței Aurii.

Cascada Cailor, situată în Muntți Rodnei
Foto: (c) BOGDAN BARBULESCU / AGERPRES ARHIVĂ

Administratorii parcului susțin că timpul pentru cea mai bună ieșire pe munte e luna iunie, anotimp în care se pot admira în adevărată lor splendoare câmpurile înflorite cu bujor de munte, gențiana, ochiul găinii și scânteiuțele. Unele specii de bujor pot fi întâlnite și în apropierea Lacurilor Iezerului și Tăurilor Buhăiescu.

De asemenea, în interiorul parcului, pe o suprafață de aproape 3.300 hectare în jurul versantului Pietrosul Rodnei (2.303 metri altitudine), funcționează rezervația științifică având același nume.

O altă rezervație care se întinde doar pe 50 hectare este Piatra Rea, cunoscută între montaniarzi pentru vâlcelele de un pitoresc aparte, brâurile și repezișurile ce se întind până-n vecinătatea flancului stâng a vârfului Piatra Roșie.

Parcul Național Munții Rodnei se desfășoară într-un peisaj de o frumusețe amețitoare ce prezintă urme ale glaciației, cu văi specifice, lacuri și căldări glaciare, povârnișuri, repezi, culmi prăpăstioase și cascade formate la înălțimi de aproape 1.000 de metri. Parcul a purtat inițial numele de rezervație naturală și a fost înființat în anul 1932, la momentul primilor pași întreprinși de România pentru ocrotirea mediului ambiant.

Munții Rodnei
Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES ARHIVĂ

Specialiștii au catalogat sute de specii de floră, unele rarisime, printre care se află și gușa porumbelului, garofița rodniană, clopoțelul, ghințura, floarea de colț, crucea pământului, floarea de smârdar, dar și o gamă variată de specii de mușchi ce pot fi întâlnite numai în țara noastră. Floarea de colț ce poate fi întâlnită la altitudini de peste 1.500 de metri a fost declarată monument al naturii și e ocrotită prin lege.

Rezervația națională Munții Rodnei este renumită pentru cele aproape 400 de capre negre care se presupune că trăiesc pe munte și sunt văzute sau fotografiate de turiști cu totul întâmplător. Primele efective de capre negre — 200 de exemplare, au populat parcul între anii 1964-1970, materialul biologic fiind adus de silvicultori printr-un program național din Munții Retezat, Bucegi și Piatra Craiului. De-a lungul zecilor de ani, colonia de capre negre a crescut, iar aclimatizarea a fost una benefică.

Din nefericire, polițiștii au constat că braconierii vânează caprele pentru calitatea cărnii, însă operațiunile sunt rare din cauza condițiilor dificile, obstacolelor naturale și vremii capricioase la mare altitudine.

În anul 1973, silvicultorii vor mai coloniza spațiul parcului și cu 13 exemplare de marmote aduse din Munții Alpi. Printre speciile rare întâlnite pe arealul parcului se mai află ursul brun, râsul — pisica de munte, cocoșul de mesteacăn, acvila de stâncă, cocoșul de munte, cerbul carpatin și foarte des întâlnită de turiști în zilele călduroase de vară, întinsă pe stânci, e vipera.

Tot pe teritoriul parcului funcționează din anii ’70 una dintre cele mai vechi stații meteorologice din țară, construită într-o căldare glaciară la 1.830 de metri altitudine, în vecinătatea sudică a Lacului Izer, lac care privit de pe coama versantului prinde conturul hărții României.

O altă arie protejată înființată la începutul anului 2000 o reprezintă Parcul Natural Munții Maramureșului, care se întinde pe o suprafață de peste 140.000 de ha de-a lungul graniței româno-ucrainene și include patru rezervații înființate pentru ocrotirea faunei și florei montane: rezervația faunistică de cocoș de mesteacăn Cornul Nedeii, rezervația Farcău—lacul Vinderel-Mihailec; rezervația Tomnatic-Sehleanu și rezervația botanică stâncăriile Sălhoi-Zâmbroslavele.

Cele mai apreciate de turiști sunt vârfurile Mihailecu, Piatra Socolăului și Culmea Rugașului, care impresionează prin originea vulcanică și vârfurile aproape golașe. Toate trasele turistice sunt deschise indiferent de anotimp, însă poliția de frontieră din comuna Poienile de sub Munte nu încurajează pasionații muntelui să urce pe timpul iernii din cauza producerii avalanșelor și animalelor sălbatice aflate în căutare de hrană mai ales în iernile lungi.

Cele două parcuri — Munții Rodnei și Maramureșului — se bucură de o largă apreciere atât în rândul cercetătorilor, cât și printre iubitorii muntelui, deși în zonele aflate în vecinătatea acestora au fost tăiate mii de hectare de pădure în ultimii 25 de ani, fără a se mai planta în loc alte specii de conifere.

AGERPRES/(AS — autor: Leontin Cupar, editor: Marius Frățilă)