Foto: (c) baiamare.ro

Clădirea în care a funcționat Monetăria, construită în apropierea zidului de apărare a orașului, se păstrează intactă după sute de ani, iar de-a lungul vremii a avut multiple întrebuințări, în anii ’90 ea devenind sediul Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

Situată în zona veche a orașului Baia Mare, actuala Piață Millenium, Monetăria și Muzeul reprezintă unul din punctele de atracție a turiștilor dornici să descopere trecutul Maramureșului.
“Baia Mare a beneficiat de unul dintre cele mai importante privilegii ale timpului: dreptul de a bate monedă. Zona a fost cunoscută ca una bogată în resurse și zăcăminte minerale neferoase, bogate în aur și argint, care e posibil să fi dus la înființarea monetăriei ce a funcționat fără întrerupere peste 450 de ani. Documente arată că primele monede s-ar fi bătut la sfârșitul secolului al XIV-lea, începutul secolului al XV-lea, fiind o activitate complexă pentru acea perioadă”, a spus Lucia Pop, muzeograf al Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

Funcționarea monetăriei, spun istoricii, a adus avantaje clasei bogate, însă forța de muncă provenită din satele apropiate orașului erau drastic exploatată în muncile de extragere a minereurilor neferoase, atunci rudimentare și la prelucrarea materiei brute. Bogățiile naturale în aur și argint au constituit pentru regi, împărați, principi o stare de veșnic conflict de la o generație la alta, greu de soluționat, însă marele beneficiu, bogățiile în aur și argint, au determinat și dezvoltarea urbei, a comerțului și a educației.

Structura de organizare a monetăriei pare să fi fost una bine gândită, organizată, iar respectarea activităților riguros urmărită de autoritățile vremii.
“Primele însemne gravate de meșteri pe monedele bătute a fost R-I și R-P. Literele I și P ar fi putut reprezenta numele persoanei autorizate să conducă monetăria, iar litera R, probabil de la denumirea Rivulus Dominarum (râul Domnițelor — denumirea în limba latină), numele care l-ar fi purtat râul Săsar cum e acum. Frecvent mai apar însemne N și B, litere ce ar însemna denumirea în limba maghiară a orașului Baia Mare — Nagy Banya. Prin secolul XVIII-lea, împăratul Iosif al II-lea al Austriei introduce uniformizarea însemnelor în ordine alfabetică, monetăriei din Baia Mare fiindu-i atribuită litera G”, a spus Lucia Pop.

Documentele vremii mai arată că, prin anul 1600, monetăria din Baia Mare va emite o medalie din aur cu efigia voievodului Mihai Viteazu, inițiată de guvernatorul monetăriei, Felician Herberstein ca semn de recunoaștere pentru iertarea unor datorii avute față de Mihai.

Prin secolul al XVIII-lea, administrația orașului extinde spațiul de lucru al monetăriei ce va avea în componență sediul pentru primele instituțiile miniere nou înființate. Din anul 1784, activitățile mineritului neferos, activ deja în localitățile Baia Mare și Baia Sprie, vor fi conduse din primul Inspectorat Superior Minier, în subordinea căruia intră și monetăria.

Istoricii afirmă că între anii 1850-1860, în urma unor incendii repetate, monetăria își încetează definitiv activitatea, iar în corpurile clădirilor salvate timp de mulți ani vor funcționa instituțiile de coordonare a mineritului, iar după mutarea activităților în alte clădiri din oraș, monetăria va deveni sediul actual al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

Monetăria este considerată un reper din trecutul municipiului Baia Mare și se bucură de aprecierea turiștilor români și străini care vizitează Maramureșul.

AGERPRES/(AS — autor: Leontin Cupar, editor: Marius Frățilă)