Casa memorială George Călinescu din București (12 noiembrie 1971)
Foto: (c) MIHAI ALEXE/ AGERPRES ARHIVA

Printre punctele de atracție ale casei memoriale se numără mobila în stil Aubusson și Empire, covoarele orientale, obiecte de artă din China, icoanele pe sticlă. Vizitatorul se poate delecta admirând tablouri pictate de Ioan Andreescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Iosif Iser, Alexandru Ciucurencu, o bibliotecă de mare valoare, biroul decorat după procedeul marchetăriei, acoperit cu cristal, precum și mulajul în ghips al mâinii drepte al scriitorului.

Casa Memorială George Călinescu din București; interior (12 noiembrie 1971)
Foto: (c) MIHAI ALEXE/ AGERPRES ARHIVA

În camera de birou se află piese de mobilă Biedermeier, pe masa de scris a rămas stiloul deschis, alături de câteva rânduri din ”Cronica optimistului”. Biblioteca din casa memorială George Călinescu este o adevărată enciclopedie, cu numeroase exemplare din literatura universală. Biblioteca cuprinde și ediții rare de carte italiană, germană, franceză alături de opere ale poeților români.

Casa Memorială George Călinescu din București; interior (12 noiembrie 1971)
Foto: (c) MIHAI ALEXE/ AGERPRES ARHIVA

Este expusă și o colecție de autografe primite de George Călinescu. Astfel, Tudor Arghezi semnează pe volumul ”Versuri” (1936) următoarele: ”Domnului George Călinescu, pentru mintea, pentru pana, pentru însuflețirea autorului”. La rândul său, Ion Barbu notează, în data 25 iunie 1930, pe un exemplar din ”Joc secund”: ”Din partea celui capabil chiar de prietenie, o caldă nelumească prețuire”.

Casa Memorială George Călinescu din București; interior (12 noiembrie 1971)
Foto: (c) MIHAI ALEXE/ AGERPRES ARHIVA

Pe peretele din hol, se află o fotografie care îl reprezintă pe George Călinescu profesor la curs, în amfiteatrul Odobescu. Camera din partea stângă dezvăluie noi tablouri deosebite, o ladă venețiană orientală, un scrin din lemn de palisandru, o lădiță chinezească, un sipet cu încrustații în sidef. Vioara expusă amintește de aplecarea scriitorului și pentru muzică.
***
George Călinescu, critic și istoric literar, publicist, prozator și poet, traducător și dramaturg, s-a născut la 19 iunie 1899, în București.

Efectuează studii de filologie și paleografie la Facultatea de Litere din București (1919-1923). Între 1928-1935, se dedică activității didactice, ca profesor de filosofie sau limba italiană la licee din Timișoara și București.

Odată cu doctoratul în Litere luat la Universitatea din Iași (1936), cu o lucrare pe tema operei eminesciene, începe cariera sa universitară: conferențiar la catedra de Estetică și Critică Literară din Iași, din 1942 devine profesor titular.

Transferat la București ca șef al Catedrei de Literatura Română Modernă, la Facultatea de Litere (1945), continuă activitatea de editor: conduce periodicele ”Tribuna poporului” (1944), ”Lumea” (1945) și ”Națiunea” (1946). Din 1949, preia conducerea Institutului de Istorie literară și folclor, al cărui director rămâne până la sfârșitul vieții.

A fost ales, în 1946, deputat în primul parlament de după război, mandatul său va fi reînnoit pentru toate legislaturile următoare până la sfârșitul vieții.

Debutul editorial îl reprezintă monografia ”Viața lui Mihai Eminescu” (1932). Opera sa fundamentală este monumentala lucrare ”Istoria literaturii române de la origini până în prezent” (1941).

Romanele ”Cartea nunții” (1933), ”Enigma Otiliei” (1938), ”Bietul Ioanide” (1953) și ”Scrinul negru” (1960) atestă virtuțile unui prozator de excepție, cu vocație de caracterolog, și pun în practică propriile idealuri estetice și idei de critică literară.

A fost membru titular activ al Academiei Române, ales la 29 mai 1948. Pentru întreaga activitate a fost distins cu Premiul de Stat (1964). S-a stins din viață la 12 martie 1965, la București.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Cerasela Bădiță, editor foto: Vlad Rușeanu)