Între localitățile Balaci și Siliștea Gumești, pe o întindere de câteva hectare, într-o profundă liniște, Mănăstirea Sfântul Pantelimon își deschide zilnic porțile pentru credincioșii ori pentru curioșii care vor să vadă cum o fostă unitate militară s-a transformat într-un lăcaș de cult.
Foto: (c) Luiza ABU-SALEM / AGERPRES FOTO
Mănăstirea impresionează prin istoricul ei, dar și prin fenomenele misterioase care au avut loc sub acoperișul ei. În urmă cu câțiva ani icoanele din mănăstire au început să plângă cu lacrimi de mir și de sânge. Urmele sunt vizibile chiar și în prezent.
Foto: (c) Luiza ABU-SALEM / AGERPRES FOTO
Foto: (c) Luiza ABU-SALEM / AGERPRES FOTO
“Istoricul mânăstirii este destul de frumos. Am înțeles că în 1945 — 1947 s-au ridicat aceste clădiri și au devenit patru unități militare. Acestea au durat până când comandantul unității a pus drapelul în geantă și a plecat cu un avion în străinătate. În 48 de ore s-a desființat unitatea militară și a devenit casă de copii din 1960 până în 1988. Din 1988 partea de aici de la drum, deci una din unități, a rămas părăsită și în ’98 a fost preluată de Episcopia Alexandriei și Teleormanului. Preasfințitul a venit în Teleorman în ’96, când s-a înființat Episcopia”, a declarat pentru AGERPRES starețul Antonie Liță.
Foto: (c) Luiza ABU-SALEM / AGERPRES FOTO
Potrivit acestuia, în prezent există două clădiri ale mănăstirii în cele trei unități militare preluate.
Foto: (c) Luiza ABU-SALEM / AGERPRES FOTO
“Mănăstirea a luat ființă în 1998. Pe 17 septembrie s-a ‘predat’ Episcopiei Alexandriei și Teleormanului și avem slujbă zilnică, Sfântă Liturghie. Rânduiala de slujbă nu se schimbă niciodată, doar că apar clădirile așa cum au fost ale unității. În timp o să le restaurăm. Vrem să punem acoperișurile ca să nu se deterioreze clădirile, mai avem câteva să le acoperim. Cu timpul va deveni o mănăstire bogată în personal și o să fie cea mai puternică din Teleorman, nu zicem din țară. În 2004 am cerut binecuvântarea Preasfințitului Galaction să citim la Psaltire încontinuu și ziua și noaptea și în 2 februarie au început să plângă icoanele, una din biserică ce este mai veche. Mai înainte, în 2003, era părintele Maximilian, care ar fi văzut câteva picături pe acea icoană. A venit să îmi spună că acea icoană este izvorâtoare de sfânt mir. Mai târziu, pe 2 februarie 2004, de întâmpinarea Mântuitorului Iisus Hristos, chiar în noaptea spre 3 februarie, a început să curgă mir din această icoană și a tot curs până s-a făcut o baltă de mir. Au venit să vadă preoți din Roșiori, poliția din sat, primarul, credincioși, că era Postul Paștelui. Apoi au început mai multe icoane să dea mir și lacrimi și trei icoane de la catapeteasmă au dat lacrimi de sânge plus o icoană pe care o avem aici în casă”, spune starețul Antonie Liță.
Foto: (c) Luiza ABU-SALEM / AGERPRES FOTO
Multe dintre clădirile fostei unități au fost renovate și întreținute, iar altele sunt în curs de renovare. Călugării stau acum în fostele dormitoare ale soldaților ori își desfășoară activitatea în vechile clădiri administrative. Chiar și după atâția ani, de jur împrejurul mânăstirii, construcțiile rămase în paragină transmit spiritul soldățesc de altădată. Din puținul lor călugării împart cu cei care le trec pragul. Turiștii sunt întâmpinați cu drag, iar cazarea este gratuită în limita locurilor disponibile. Turiști mai mulți vin la hram, de Sfântul Pantelimon și pe 13 noiembrie la Sfântul Ioan Gură de aur.
În preajma Mănăstirii Sfântul Pantelimon se află și un fost aeroport care făcea parte din unitatea militară. Turiștii au acces neîngrădit pe pistă, cât și la celelalte mănăstiri amplasate în aceeași zonă, pe terenul fostei baze militare.
AGERPRES/(A — autor: Luiza Abu-Salem, editor: Cristian Anghelache)