Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Fructul comestibil cărnos, cu gust dulce-acrișor, este inclus în rândul plantelor medicinale datorită calităților fructului său, din care se extrage un suc foarte plăcut la gust, dulce și aromat.

Fructele de ananas conțin un ferment digestiv bromelina, acid cinamic, pectine, polizaharide, vitamina C, triptofan, serotonina, minerale și vitamine. Din punct de vedere medicinal, bromelina este cel mai prețios compus al acestui minunat fruct, care digeră în câteva minute de 1.000 de ori greutatea ei de proteine și care este comparată cu pepsina și papaina. În compoziția ananasului nu se întâlnesc grăsimi, iar în ceea ce privește mineralele și vitaminele, acestea sunt în cantități foarte reduse.

În scop fitoterapeutic se utilizează frunzele tinere, fructele și tulpina. Datorită bromelinei, fructul de ananas este foarte util în asigurarea unei bune funcționări a tractului gastro-intestinal, sucul de ananas putând chiar înlocui sucul gastric.

Pentru eficiența terapeutică se recomandă consumarea sucului de ananas în stare proaspătă, imediat ce a fost stors din fruct. Ananasul are efect: antiiflamator, efect revigorant, purgativ, detoxifiant, antidepresiv. Este folosit intern în: tulburări digestive, afecțiuni inflamatorii cronice, constipație, obezitate, tratarea celulitei, cancer, răceli, infecții, febră, astm, dismenoree, hipertensiune, efecte neplăcute ale menopauzei, artrită, reumatism, ateroscreloză, enterocolite, infecții, purificarea sângelui. În ceea ce privește uzul extern, fructul este folosit în răni și arsuri, tratamente de înfrumusețare și întinerire a pielii, plăgi, sub formă de suc și creme preparate din fruct.

Consumul de ananas nu este recomandat în caz de ulcer gastric.

Există sute de varietăți ale acestui fruct, de la foarte mari până la dimensiuni miniaturale. Soiurile pitice provin din Thailanda și Africa de Sud. O variantă medie, Abacaxi, poate cântări până la 5 kg. Varianta extremă este Giant Kew, cunoscut pentru cele 20 de kg.

Principalele țări producătoare la nivel mondial sunt: Mexic, Honduras, Republica Dominicană, Filipine, Thailanda, Costa Rica și China.

Se crede că fructul de ananas a fost descoperit de Cristofor Columb, în 1493, în Guadalupe, deși el era cultivat de multă vreme în America de Sud. El este și cel care l-a numit ”pina de Indes” (pinul indienilor) datorită asemănării cu un con de pin. Începând cu 1555, ananasul ajunge în Anglia, iar, mai apoi, în India, Asia și Indiile de Vest.

În 1903, James Drummond Dole începe să conserve ananasul, făcându-l accesibil în mai toată lumea. În prezent, îl găsim tot timpul anului, în orice parte a globului și în orice supermarket.

Atunci când cumpărăm ananas proaspăt, trebuie să alegem un fruct care este greu pentru dimensiunea lui, ceea ce înseamnă că este suficient de suculent. Gradul de coacere se testează rupând una dintre frunzele de la bază. Dacă iese suc, este copt. De altfel, partea inferioară a ananasului este și cea mai dulce. Atunci când este copt, este moale și are o textură plăcută.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)