Catedrala Episcopală Înălțarea Domnului din Slobozia
Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

Județul Ialomița este situat în sud-estul României, la întorsura Dunării. Se învecinează cu județele Buzău și Brăila, la nord, Prahova, la nord-est, Constanța, la est, Călărași, la sud, și Ilfov, la vest.

Suprafața țării reprezintă 1,9% din teritoriul țării. Reședința județului este municipiul Slobozia, situat în centrul Câmpiei Bărăganului, în lunca râului Ialomița.

Populația stabilă a județului numără 274.148 de persoane, Ialomița clasându-se printre județele cu cel mai mic număr de persoane ce fac parte din populația stabilă, potrivit Recensământului Populației din 2011. Populația stabilă a celor mai mari orașe localități urbane este următoarea: municipiul Slobozia 45.891, municipiul Fetești (30.217 persoane), municipiul Urziceni (15.308 persoane), orașul Țăndărei (13.219 persoane). Celelalte orașe (Amara, Fierbinți Târg, Căzănești) au populații sub 10.000 de locuitori.

În municipii și orașe trăiesc 120.220 persoane, reprezentând 43.85% din totalul populației stabile. Informația privind etnia a fost disponibilă pentru 256.666 persoane (din totalul celor 274148 persoane), dintre care s-au declarat români 241.765 persoane (94.19%), 14.278 persoane (5.56%). Grupurile etnice pentru care s-a înregistrat un număr de persoane de peste 50 sunt: ruși-lipoveni (360 persoane) și turci (73 persoane).

Relieful județului este predominat de câmpie, care constituie aproximativ două treimi din Câmpia Bărăganului. Altitudinea maximă nu depășește 100 m. Câmpia Bărăganului se desfășoară în trepte de la nord la sud și de la vest la est, înălțimile scăzând de la 81 m (Piscul Crăsani), 71 m (Câmpul Grindu) la 21 m, în zona de confluență a Ialomiței cu Dunărea — sectorul Vlădeni și 8 m, în nordul incintei brațului Borcea. În estul județului se află Platoul Hagienilor, cu altitudinea de 91 m, care reprezintă zona cea mai înaltă din județ. O altă formă de relief specifică județului este lunca, reprezentată de Lunca Dunării și Lunca Ialomiței. Lunca Ialomiței este mult mai restrânsă în comparație cu Lunca Dunării, fiind amplasată pe malul stâng al râului.

Județul are o rețea hidrografică bogată, formată din fluviul Dunărea, cu brațele Borcea și Dunărea Veche, râurile Ialomița și Prahova, precum și o serie de lacuri. Lacurile sunt naturale, cu apă dulce (Rogoz și Ezer), apă sărată (Fundata și Strachina) și de luncă (Piersica și Coșcovata).

Teritoriul județului cuprinde aproximativ 375.000 ha suprafață agricolă, peste 25.000 ha de păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră, circa 19.000 ha ape și bălți, iar restul, alte suprafețe (peste 26.000 ha).

Bogățiile solului și subsolului constă în: lut, materia primă pentru fabricarea țiglei și a cărămizilor; nisip, nămol sapropelic (lacurile Amara și Fundata); ape sulfuroase și ape sulfuroase de adâncime; ape sărate (lacurile Amara și Fundata); ape termale de adâncime (peste 3.000 m) cantități mici de petrol și gaze naturale.

Industria județului Ialomița are ca principale ramuri: producerea îngrășămintelor chimice; alimentară (zahăr, uleiuri comestibile, preparate din carne și conserve, produse lactate); industria confecțiilor, tricotajelor; materiale de construcții etc. Agricultura este reprezentată de un sector preponderent privat, care administrează aproximativ 95% din suprafața agricolă a județului. Producția agricolă este dominată de cereale, urmate de plante tehnice și legume.

Lista ariilor protejate din județ cuprinde: Lacul Strachina (2.014 ha), Lacurile Fundata — Amara (2.036 ha, în regiunea biogeografică stepică), Brațul Borcea (13.097 ha în total, împărțit pe teritoriul administrativ al județelor Ialomița 61% și Călărași 39%, făcând parte din regiunea biogeografică stepică), Canaralele de la Hârșova (7.406 ha, pe teritoriul administrativ al județelor Ialomița 80% și Constanța 20%, regiunea biogeografică stepică), Kogălniceanu — Gura Ialomiței (6.894 ha), Berteștii de Sus — Gura Ialomiței (6.890 ha, pe teritoriul județelor Ialomița 57% și Brăila 43%, încadrată în regiunea biogeografică stepică a Câmpiei Române), Allah Bair — Capidava (11.645 ha, pe teritoriul județelor Ialomița 23% și Constanța 77%, inclusă în regiunea biogeografică stepică), Balta Mică a Brăilei (25.856 ha, pe teritoriul administrativ al județelor Ialomița 4% și Brăila 96%, regiunea biogeografică stepică), Grădiștea — Căldărușani — Dridu (6.442 ha, pe teritoriul administrativ al județelor Ialomița 22% și Ilfov 78%), Balta Tătaru (9.981 ha, pe teritoriul administrativ al județelor Ialomița 14% și Brăila 86%, regiunea biogeografică stepică), Grindu — Valea Măcrișului (3.258 ha, regiunea biogeografică stepică), Câmpia Gherghiței (7.588 ha, pe teritoriul administrativ al județelor Ialomița 55%, Prahova 27% și Buzău 18%, având elemente încadrate în regiunile biogeografice stepică, respectiv continentală).

AGERPRES/ (Documentare-Roxana Mihordescu; redactor Arhiva foto: Elena Bălan; editor: Anca Pandea)