Foto: (c) VLAD STAVRICA/ AGERPRES ARHIVA

Vâscul (Viscum album) este o plantă ce parazitează pomii fructiferi și unii arbori. În popor, această plantă este numită vâsc de brad, stoletnic, vâsc de păr. Ca plantă parazit, crește pe ramurile sau trunchiul unui copac și, de fapt, își trimite rădăcini care penetrează copacul pentru a-și lua substanțele nutritive. Vâscul parazitează de preferință plopul, salcia, mesteacănul, părul, mărul, păducelul, prunul, cireșul, salcâmul, arțarul, castanul, teiul, în general toate foioasele, coniferele și foarte rar frasinul, carpenul și arinul.

Frunzele vâscului se află în perechi opuse, cu marginile întregi, de culoare verzuie-galbenă. Fructele sunt de formă rotundă, la început de culoare verde, apoi albă, așezate câte 2-3 la un loc, prezentând 2 semințe acoperite cu o substanță cleioasă. Coacerea lor se termină în luna decembrie.

De la această plantă se folosesc frunzele împreună cu ramurile tinere, ce conțin vitaminele C și E, acidul oleanolic și o serie de principii active ca sponine, alcooli, colina, acetilcolina etc. Recoltarea se poate face tot timpul anului. Uscarea vâscului se face numai pe cale naturală, în încăperi bine aerisite, ferite de lumină. Fructele (bobițele) nu sunt pentru consum.

Trebuie știut însă că vâscul care are efecte benefice se dezvoltă doar în pomi cum ar fi măr, păr, prun, brad, gutui, pin, mesteacăn, trandafir și frasin. Cel mai valoros vâsc este cel crescut pe măr. Vâscul care crește în copaci precum arțar, salcie, tei, stejar și nuc este toxic și nu poate fi consumat, deoarece poate fi fatal organismului.

Tratamentul cu vâsc se face numai sub control medical.

Vâscul întărește sistemul imunitar și este eficient în dereglările hormonale.

Tratamentul cu vâscul macerat încetinește evoluția cancerului. Vâscul are proprietatea de a inhiba creșterea tumorilor canceroase. O serie de studii efectuate în Germania au demonstrate că injecțiile subcutanate cu extract de vâsc stimulează sistemul imunitar și îi ajută pe bolnavii de cancer.

Ceaiul de vâsc tratează și hipertensiunea arterială. Aceasta plantă poate diminua simptomele hipertensiunii arteriale: senzația de amețeală, vâjâitul în urechi, tulburările de vedere, tahicardiile. Acesta fortifică activitatea cardiacă, care este legată de tensiunea arterială anormală. Ulterior, s-a constatat că vâscul poate scădea și nivelul tensiunii arteriale. Este un leac foarte bun, vindecă sechelele în urma unui accident vascular.

Este recomandat în tratarea bolilor de inimă (ateroscleroza, ischemie cardiacă, hipertensiune, palpitații). Menopauza determină tulburări circulatorii, cardiace, stări nervoase care sunt tratate cu această plantă, folosind pulberea de vâsc.

Ceaiul de vâsc este recomandat în cazurile de hemoragie sau de sângerări, datorită efectului hemostatic. Se consumă zilnic o cană cu ceai de vâsc. Tratamentul se face pe o durată scurtă de timp.

Vâscul reglează nivelul glicemiei. Ceaiul de vâsc are efecte stimulatoare asupra metabolismului și o acțiune benefică asupra pancreasului, iar o cură de câteva luni cu ceai sau macerat de vâsc reglează nivelul glicemiei.

Vâscul sub formă de ceai este benefic și în cazul bolilor de ficat. Nutrientul conținut de vâsc împiedică acumularea de grăsimi în ficat.

Pulberea de vâsc este indicată în cazul balonărilor, a problemelor digestive, a ulcerului.

Calmează crizele respiratorii, fiind benefic pentru cei care suferă de astm. S-a constatat că frunzele acestei plante fluidizează secrețiile bronșice, măresc rezistența la stres (ce declanșează crize astmatice) și calmează spasmele.

Alte preparate din vâsc se foloseau în trecut în tratamentul crampelor și chiar al epilepsiei.

O altă virtute terapeutică a vâscului, evidențiată de pe poziții științifice în ultimele decenii, ține de efectele benefice exercitate de această plantă în domeniul combaterii “bolii secolului”, cum pe bună dreptate este denumită ateroscleroza sau ateromatoza.

În trei țări, și anume în Austria, Germania și Elveția, există medicamente anticanceroase extrase din vâscul alb.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)