Foto: (c) Paul BUCIUTA/ AGERPRES ARHIVĂ

Ortodoxe
Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului; Sf. Ier. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, și Sf. Emilia, mama sa (Anul Nou; Harți)

Greco-catolice
Tăierea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos. Sf. Vasile cel Mare. Anul Nou civil. Harți

Romano-catolice
Sf. Maria, Născătoarea de Dumnezeu; Fer. Marian, pr. m.

Sărbătoarea Tăierii împrejur cea după trup a Domnului se prăznuiește în Biserica Ortodoxă la 1 ianuarie.
Este sărbătoarea rânduită în amintirea tăierii împrejur după trup a Domnului Iisus Hristos ca prunc, când i s-a pus numele de Iisus, în a opta zi după Naștere, conform Legii Vechi. Prin aceasta, Maica Domnului și dreptul Iosif împlineau Legea dată vechilor evrei de către Iahve, care spunea că orice prunc de parte bărbătească să fie tăiat împrejur în a opta zi de la naștere, pentru a se deosebi de popoarele păgâne și pentru a consfinți legământul încheiat cu Dumnezeu.

În primele veacuri creștine, sărbătoarea Tăierii împrejur s-a generalizat în secolul al V-lea în Biserica Răsăritului, după ce Nașterea Domnului a început să fie serbată la 25 decembrie. De atunci avem primele predici ținute cu prilejul sărbătorii de mari predicatori ai vremii, ca Sfântul Ierarh Proclu, patriarhul Constantinopolului.

Astăzi este sărbătorit și Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei.
S-a născut în anul 330, în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori și cărturari renumiți, câțiva dintre ei fiind trecuți în rândurile sfinților. Bunicul său a fost martir pentru Hristos, în timpul împăratului roman Dioclețian, sora sa cea mare a fost cea care i-a îndemnat pe frați pe calea slujirii Mântuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei.

Studiile le-a făcut la Constantinopol și la Atena, unde a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz, după care s-a întors în Cezareea, unde a predat pentru o scurtă vreme Retorica. La îndemnurile surorii sale, a fost botezat în credința creștină, a împărțit partea sa de avere celor săraci, după care s-a retras în anul 358 la o mănăstire din Pont, unde a dus o viață de asceză și rugăciune. După o călătorie la marile mănăstiri și schituri din Egipt, s-a întors în Pont și a redactat prima sa scriere privitoare la viața de obște din mănăstire, numită “Regulile vieții monahale”.

În anul 364, a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu și a fost hirotonit preot. Pastorația pe care o începe de acum înainte a fost dedicată îndeosebi celor nevoiași, organizând renumitele azile, spitale și case de reeducare a celor căzuți moral, toate grupate sub denumirea de “Vasiliade”. Deosebit de energice au fost însă și misiunile sale pe tărâm spiritual, ca preot și apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, remarcându-se în acțiunile sale de combatere a ereticilor și de reconciliere a Bisericilor în timpul unor schisme.

Sfântul Vasile cel Mare a murit în anul 379, la numai 49 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii din vremea sa, un nume de referință în istoria creștinismului universal. Scrierile sale conțin lucrări de dogmatică profundă, precum “Contra lui Eunomiu” sau “Despre Sfântul Duh”, lucrări ascetice, ca “Regulile vieții monahale”, “Despre judecata lui Dumnezeu”, comentarii, ca “9 Omilii la Hexameron”, numeroase cuvântări și epistole. A avut o contribuție deosebită la structurarea slujbelor bisericești, alcătuind o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele.

AGERPRES/( Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Andreea Onogea)