Manifestări cu prilejul Zilei Imnului Național la Timișoara
Foto: (c) CONSTANTIN DUMA/AGERPRES ARHIVĂ

Versurile imnului național aparțin poetului de factură romantică Andrei Mureșanu (1816-1863), ziarist și traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluția de la 1848.

În acel moment, poetul Andrei Mureșanu se afla, la Brașov, în calitate de profesor la Gimnaziul romano-catolic din localitate și redactor la suplimentul literar ”Foaie pentru minte, inimă și literatură” al periodicului românesc ”Gazeta Transilvaniei”.

Poemul ”Un răsunet” publicat în numărul 25 din 21 iunie 1948 al ”Foii pentru minte, inimă și literatură”, viitorul imn al României, devine, mai târziu, sub titlul ”Deșteaptă-te, române!” și pe muzica adaptată după un cântec al lui Anton Pann, marșul revoluționarilor români din Ardeal, o ”adevărată Marseilleză a românilor”, cum o numea însuși Nicolae Bălcescu. Este, apoi, cântată în toate momentele mari ale istoriei, ca un îndemn fierbinte la deșteptare și unitate națională.

”Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.


Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume 
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, 
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!




(…)



Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți, 
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, 
“Viața-n libertate ori moarte!” strigă toți.




(…)



Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină, 
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt. 
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, 
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!’

Ca specie lirică solemnă, poezia întrunește caracteristicile imnului, în care este exprimată prețuirea față de eroi, față de evenimente de extremă importanță din viața unui popor.

Cu un titlu mobilizator, care concentrează mesajul întregului text, în cele 11 strofe ale sale, poezia conține atât un program de luptă pentru libertate și unitate națională, cât și emoția uriașă a chemării la luptă, acumularea de sentimente de revoltă față de o istorie nedreaptă, îndemnuri radicale de ieșire dintr-un ”somn de moarte” al istoriei, metaforă a uitării de sine, prin care un întreg neam își poate pierde identitatea.

Ceremonie publică dedicată Zilei Imnului Național 
Foto: (c) ALEX TUDOR/AGERPRES ARHIVĂ

Începând din 1848, “Deșteaptă-te, române!” i-a însoțit pe români, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independență (1877-1878), cât și în timpul Primului și celui de-Al Doilea Război Mondial.

”Deșteaptă-te române!” a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987 și în timpul Revoluției din decembrie 1989, când acest “acum ori niciodată” a concentrat toate energiile vitale, mobilizând la maximum.

Un alt cântec reprezentativ al românilor este “Hora Unirii”, scris în 1855, de marele poet Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost cântat în timpul unirii Principatelor (1859), pe muzica compozitorului Alexandru Flechtenmacher, dar și, mai târziu, în toate momentele, în care românii au sărbătorit marile evenimente istorice, care au marcat destinul acestei țări.

Cântărețul Gheorghe Turda interpretează Imnul Național în cadrul ceremoniei publice dedicată Zilei Imnului Național 
Foto: (c) ALEX TUDOR/AGERPRES ARHIVĂ

Peste ani, în conformitate cu Legea nr. 99/1998, ziua de 29 iulie a fost proclamată Ziua Imnului Național al României — ”Deșteaptă-te române!”.

Conform Constituției României, Imnul Național este considerat simbol național, alături de drapelul tricolor, stema țării și sigiliul statului.

Intonarea Imnului Național a fost reglementată prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994, iar normele de aplicare ale acesteia au fost stabilite în 2001. Există mai multe variante de intonare a imnului. În interpretare vocală prescurtată, acesta se reduce la strofele 1, 2, 4 și 11 ale poeziei.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Anca Pandea)