Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Până la acest moment, drepturile copilului erau incluse în cadrul mai larg al drepturilor omului, înscrise în Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Ideea elaborării unui document special, care să cuprindă drepturile copilului îi aparține fondatoarei organizației Salvați Copiii din Marea Britanie, Eglantyne Jebb, care a înțeles că există nevoi specifice ce definesc copilul. Ea a sintetizat drepturile copilului într-o declarație de cinci puncte, care a fost adoptată de Liga Națiunilor în 1924, sub numele de ”Declarația de la Geneva”.

”Este foarte clar că salvarea copiilor din întreaga lume nu reprezintă o imposibilitate inerentă. Acest lucru devine imposibil doar dacă refuzăm să-l realizăm.” (Eglantyne Jebb)

Anul 1979 a fost declarat Anul Internațional al Copilului, reprezentând un moment important pentru elaborarea Convenției — pentru dezvoltarea plenară și armonioasă a personalității sale, copilul trebuie să crească într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste și înțelegere. Un copil trebuie să fie pe deplin pregătit să trăiască independent în societate și să fie educat în spiritul idealurilor proclamate în Carta Națiunilor Unite și, în special, în spiritul păcii, demnității, libertății, toleranței, egalității și solidarității.

La 20 noiembrie 1989, în urma unor negocieri extrem de anevoioase, Convenția cu privire la Drepturile Copilului cuprinzând 54 de articole a fost, în sfârșit, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor.

România a fost printre primele state care au ratificat Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului, în anul imediat următor adoptării sale în cadrul Națiunilor Unite, prin Legea nr. 18 din 28 septembrie 1990.

Ca și celelalte state semnatare, România s-a angajat, prin ratificarea Convenției, să pună în practică toate prevederile sale, adoptând legislația necesară, făcând cunoscute drepturile copilului și militând pentru schimbarea mentalităților care îngreunează exercitarea efectivă a acestora.

Convenția a transformat modul în care sunt priviți și tratați copiii în lume. A exercitat o influență puternică și profundă asupra legislației, politicilor și programelor naționale și internaționale, a instituțiilor publice și private, a familiilor, comunităților și persoanelor. S-au înregistrat progrese remarcabile în domeniul supraviețuirii, dezvoltării, protecției și participării copiilor.

Copilul, ca persoană care trebuie să se bucure de drepturile și libertățile recunoscute tuturor ființelor umane, dar și de drepturi și libertăți speciale, justificate de vulnerabilitatea și particularitățile vârstei lor, trebuie tratat cu respect, iar statul este obligat să îi asigure cele mai bune condiții de dezvoltare și respectare a drepturilor; drepturile conținute în Convenție trebuie să fie aplicate tuturor copiilor, fără discriminare.

Din 1989 și până în prezent s-au înregistrat progrese semnificative în domeniul drepturilor copiilor și au fost discutate la nivel internațional probleme deosebit de importante, precum: munca copiilor, violența împotriva copiilor, copiii-soldați și exploatarea sexuală, desfășurându-se în continuare numeroase activități de promovare și respectare a drepturilor copilului.

În prezent, 195 de țări au ratificat, acceptat sau au aderat la Convenția pentru Drepturile Copilului (unele cu rezerve declarate sau interpretări), inclusiv fiecare membru al Organizației Națiunilor Unite, cu excepția Sudanului de Sud și a Statelor Unite ale Americii. SUA au semnat documentul la 16 februarie 1995, dar nu l-au ratificat.

Două Protocoale Opționale adiționale la Convenția pentru Drepturile Copilului au fost adoptate la 25 mai 2000. Primul Protocol interzice implicarea copiilor în conflicte militare, iar cel de-al doilea interzice vânzarea acestora, prostituția și pornografia infantilă. Ambele protocoale au fost ratificate de peste 150 de state.

Un al treilea Protocol Opțional a fost adoptat la New York, în decembrie 2011, privind procedura comunicărilor, care va permite copiilor sau reprezentanților acestora să depună plângeri individuale pentru încălcarea drepturilor copiilor. Documentul a intrat în vigoare la 14 aprilie 2014.

Ambasadorul Simona Miculescu, reprezentantul permanent al României la Organizația Națiunilor Unite a semnat în numele Guvernului României acest protocol, la 19 decembrie 2012, România devenind astfel cel de-al 23-lea stat semnatar la acest Protocol Opțional.

Drepturile fundamentale ale copilului cuprinse în Convenția pentru Drepturile Copilului sunt: dreptul la viață; dreptul la un nume și o naționalitate; dreptul la educație; dreptul de a-și exprima liber ideile; dreptul la îngrijire medicală; dreptul de a fi protejat împotriva oricărei formă de violență, abuz sau neglijență; dreptul la joacă și timp liber.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)