Foto: (c) Isabela PAULESCU / AGERPRES FOTO

Cea de la care se pare că a pornit această sărbătoare a iubirii, este povestea unui martir roman, episcopul Valentin din Ineramna (azi Terni). Acesta, în timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270), ar fi ajutat tinerii, creștini sau păgâni, să se căsătorească. Împăratul roman era convins că bărbații nu vor să se înroleze în armată datorită logodnicelor și soțiilor, de aceea a interzis căsătoriile. Episcopul, dimpotrivă, susținea că mariajul este parte din planul lui Dumnezeu și unul dintre scopurile acestei vieți. Astfel, a continuat să îi căsătorească pe tineri în secret, în numele iubirii.

A fost închis și condamnat la moarte la 14 februarie 269. Potrivit însă unei alte legende, Valentin, în timp ce se afla la închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului. Înainte de a muri, Valentin i-ar fi trimis acesteia o scrisoare, pe care a semnat-o ”De la al tău Valentin”, expresie care se folosește și astăzi.

Preotul este îngropat pe Via Flaminia, iar astăzi moaștele sale sunt expuse la Biserica Carmelită din Dublin și la Biserica Sfântul Praxed.

Pe lângă toate acestea, alegerea lui ca ”sfânt al îndrăgostiților” vine, probabil, și din asocierea cu sărbătoarea păgână a Lupercaliei — un festival al fertilității, pe care romanii îl celebrau la 15 februarie.

Foto: (c) Daniel STOENCIU / AGERPRES FOTO

Diverse legende, apărute în Evul Mediu, în Anglia și Franța, îl aduc în prim plan pe acest preot și îi dau titulatura de ”sfântul patron al îndrăgostiților”.

Nu se cunoaște cum a evoluat obiceiul în timp, dar tradiția modernă a apărut în special în Statele Unite, când americanii au început trimiterea de ”valentine” scrise de mână pe la începutul anului 1700. În 1840, britanica Esther A. Howland a început comercializarea primelor felicitări realizate în masă, una dintre acestea aflându-se expusă la British Museum.

De-a lungul timpului, tehnologia și cadourile simple sau extravagante au înlocuit treptat ”valentinele” scrise de mână. Unii îndrăgostiți aleg modul clasic — acela de a trimite o felicitare, fie ea și electronică sau un cadou ce conține faimoasele inimioare de ciocolată, iar alții aleg să-și petreacă această zi invitându-și partenerul la un restaurant select sau aleg ceva cu totul inedit, cum ar fi un exercițiu de călărie, o plimbare cu balonul, o excursie la schi, o vizită la sala de bowling sau la patinoar.

Foto: (c) Mircea Roșca / AGERPRES FOTO

Pe mapamond, Ziua Îndrăgostiților se sărbătorește sub diferite nume, și în unele țări are specific local. Astfel, în Suedia, această zi se numește ”Ziua tuturor inimilor” și este marcată din 1960.

În Marea Britanie, pe lângă flori și ciocolată, mai circulă și povești regionale, precum cea din Norfolk, unde un personaj numit Jack Valentin împărțea copiilor dulciuri și cadouri, pe care le lăsa la ușa din spatele casei. În schimb, în Țara Galilor, sfântul patron al îndrăgostiților galezi, Sf. Dwynwen, este sărbătorit la 25 ianuarie.

Danemarca și Norvegia sărbătoresc, la 14 februarie, Valentinsdag, în timp ce în Finlanda se sărbătorește, la aceeași dată, ”Ziua Prietenului”.

În Slovenia, un proverb spune că Sfântul Valentin aduce ”cheile rădăcinilor”, plantele și florile începând să crească din această zi. Slovenii sărbătoresc, în mod tradițional, Ziua iubirii la 12 martie, ziua Sfântului Grigorie.

Foto: (c) Daniel STOENCIU / AGERPRES FOTO

În Italia, de Ziua Îndrăgostiților — ”il giorno della festa degli innamorati” — doar cei care au pereche trebuie să sărbătorească, de aceea, cei singuri sau membri familiei nu își vor oferi cadouri. Specialitatea Baci Perugina, o bomboană cu alune, învelită în ciocolată, care conține o bucățică mică de hârtie în interior cu un citat romantic, scris în patru limbi, este unul dintre cele mai frecvente daruri.

În Turcia, echivalentul acestei zile este ”Ziua Inimilor Dragi/Dulci” și este sărbătorită la 17 februarie, în special de tinerii din marile orașe, precum Istanbul, Ankara sau Izmir.

Valentine’s Day se sărbătorește, în Brazilia, în mod tradițional la 12 iunie, cu o zi înainte de Sfântul Anton, protectorul căsătoriilor, obiceiurile fiind aceleași, îndrăgostiții oferindu-și diverse cadouri, între care ciocolată și flori. Columbienii sărbătoresc această zi în cea de-a treia vineri și sâmbătă a lunii septembrie, numind-o ”Ziua iubirii și a prieteniei”. Și mexicanii sărbătoresc această zi, dar la o altă dată.

În India, oamenii sărbătoresc această zi doar de câțiva ani. Cu câteva săptămâni înainte, magazinele și toate orașele sunt pline de însemne ale iubirii. Cele mai frecvente cadouri care se oferă sunt: ciocolată, flori, felicitări, jucării și lumânări.

Foto: (c) Cristian Nistor / AGERPRES FOTO

În Japonia, la 14 februarie, fetele oferă băieților ciocolată. O lună mai târziu, în Ziua Albă (14 martie), băieții întorc favorul, oferindu-le fetelor ciocolată albă.

În alte țări din Asia această zi poartă numele de ”Ziua Inimilor”.

În China, o sărbătoare a iubirii are loc în cea de-a șaptea zi a celei de-a șaptea luni a anului, cunoscută ca Qi Xi Jie (Noaptea celor Șapte, Festivalul de Dublu Șapte, Festivalul Celor Șapte Surori sau Festivalul Fiicelor). Chinezii celebrează această zi vizitând temple și rugându-se pentru dragoste, fericire și căsătorie.

Deși românii sărbătoresc la 24 februarie, Dragobetele, zeul tinereții în Panteonul autohton, patron al dragostei și al bunei dispoziții, au importat, după 1990, și Ziua Îndrăgostiților.

Ca în fiecare an, în București și în majoritatea orașelor din țară, cluburile, pub-urile și mall-urile se întrec în a-i atrage pe îndrăgostiți la concerte, petreceri tematice, spectacole sau filme, târguri. Pentru a echilibra situația, unele cluburi organizează și petreceri anti-Valentine’s Day.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, editor: Marina Bădulescu)