Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, în anul 1986, își desfășoară ativitatea teatrală pe scena Teatrului Nottara din București unde se remarcă în piese precum : “Păgubașii” de Miron Paraschivescu, în regia lui Gelu Colceag (1990); “Puricele” de Georges Feydeau, în regia lui Horațiu Mălăele (1993); “Avarul” de Moliere, r. Mircea Cornișteanu (1994); “Așteptându-l pe Godot” de Samuel Beket, r. Dominic Dembinski (1996); “O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale, r. Dan Micu., “Miresele căpitanului”, adaptare după comediile lui Plaut, de Burt Shevelove și Larry Gelbart, în regia lui Petre Bokor, “Hangița” de Carlo Goldoni, în regia lui Tino Geirun, “Bătrânul” de Maxim Gorki, regia și adaptarea Catrinel Dumitrescu.

Un actor ce pare predestinat rolurilor savuroase, de un comic molipsitor, care nu exclud, însă, privirea gravă sau incursiunea în absurdul existenței, Constantin Cotimanis face parte și din distribuția celei mai apreciate tragi-comedii din lume “Pluralul englezesc” de Alan Ayckbourn, în regia lui Toma Enache, spectacol în care joacă alături de Ion Dichiseanu și Cezara Dafinescu. Ne prezintă un adevărat regal actoricesc în “Soțul păcălit” și “Nu se știe cum”, ambele roluri interpretate în stagiunea 2005.

Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Este prezent în același timp și pe micile ecrane. Cu o fizionomie ușor de reținut dar și cu un joc scenic remarcabil, ne face să îl îndrăgim din prima clipă în care îl vedem. Cariera sa cinematografică este marcată de roluri în filme ca: “Iacob” (1987, r. Mircea Daneliuc), “Flori de gheață” (1988, r. Anghel Mora), “A unsprezecea poruncă” (1990, r. Mircea Daneliuc), “Asfalt Tango” (1997, r. Nae Caranfil), pentru care a obținut Premiul UCIN pentru interpretare în rol secundar, “Necro” (1997, r. Viorel Mihalcea), “Cortul” (1998, r. Bogdan-Cristian Drăgan), “Magnatul” (2004, r. Șerban Marinescu).

În anul 2003, îi urmărim prestația în “Zbor deasupra unui cuib de curci”, “Castelul” și “Înșir-te mărgărite”. În același an, pentru rolul din “Procesul lui Kafka”, primește “Marele premiu al orașului Viena”.

Cariera sa internațională debutează în anul 2000 când începe să fie ofertat de marii producători străini, primid un rol în “Epicentrul” (2000, r. Richard Pepin), iar în 2002 joacă în “Amen” în regia lui Costa Gavras, unde îl interpretează pe Preeffer. Numele său este regăsit alături de actori celebri precum Lance Henriksen și Deborah Kara Unger, când are un rol în “One Point O” (2004).

În anul 2005, lucrează simultan la telenovela “Lacrimi de iubire” și la “15”, iar în 2006 filmează “Happy End” și “Daria, iubirea mea”. După anul 2008 îl revedem în serialele: “Doctor de mame” (2008) pe postul Acasă, “State de România” (2009) difuzat la Pro TV și “O nouă viață” (2013) difuzat în 2014 la postul Acasă.

Lucrează și în televiziune, asigurând “voice over” ul în promovarea unor spoturi publicitare sau ca prezentator al unor emisiuni de divertisment la un post de televiziune, unde din 1995, vocea sa gravă, inconfundabilă, a devenit un brand.

Foto: (c) Alex MICSIK / Arhiva AGERPRES

Din toamna anului 2014, Constantin Cotimanis face parte din juriul emisiunii “Românii au talent”, iar în stagiunea 2014-2015, poate fi văzut la Teatrul Nottara în rolul Barney Daycash din comedia “Ultimul Don Juan” de Neil Simon, în regia lui Petre Bokor și în rolul Cavalerul di Ripafratta, din spectacolul “Hangița” lui Carlo Goldoni, semnat de Tino Geirun.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Horia Plugaru)