Foto: (c) Silviu MATEI / Arhiva AGERPRES

Mulți specialiști susțin că soiul este rezultatul încrucișării naturale a soiurilor Fetească albă și Grasă. Încrucișarea naturală este reprezentată de polenizare liberă, făcută de vânt sau insecte. Cercetările moderne de genetică moleculară efectuate în Ungaria atestă însă faptul că soiul provine din Feteasca albă, dar Grasa de Cotnari nu este cel de-al doilea genitor.

Dr. oenolog Ioan Buia consideră că apariția soiului Fetească regală reprezintă o evoluție genetică a soiului Fetească albă, apărută în mod natural. El povestește despre originea acestui soi următoarele: “Până în perioada interbelică, acest soi era necunoscut. Însă, în anii 1920, o bătrânică din comuna Daneș, de lângă Sighișoara, a mers la piață cu un coș de struguri recoltați din gospodăria ei. Întâmplarea a făcut ca acești struguri să fie cumpărați de un specialist, care și-a dat seama că strugurii nu sunt Fetească albă”.

Foto: (c) Andreea ONOGEA / Arhiva AGERPRES

Denumirea de Fetească regală a fost dată acestui soi în semn de prețuire față de Casa Regală a României, care, după Primul Război Mondial, i-a împroprietărit pe fermieri, stimulând totodată refacerea viticulturii în sudul Transilvaniei. Vinul a fost prezentat pentru prima dată sub această denumire la Expoziția Națională de Vinuri și Fructe de la București, din anul 1928.

Cultivat inițial în podgoriile transilvănene, soiul Fetească regală dădea vinuri foarte apreciate de consumatori. Se spune că episcopul romano-catolic maghiar de Alba Iulia, Marton Aron, a cumpărat în perioada interbelică o cantitate însemnată de vin de Blaj, unde se cultiva îndeosebi Fetească regală. În timpul ofensivei româno-sovietice din Transilvania, în toamna anului 1944, episcopul le-ar fi oferit soldaților sovietici câteva butoaie de vin. Aceștia au fost atât de încântați, încât s-au întors de câteva ori de la Turda, ca să mai ia vin. Locuitorii din Alba Iulia, deranjați de aceste vizite ale sovieticilor, au făcut o chetă publică și au cumpărat tot vinul episcopului, pe care l-au oferit soldaților sovietici, pentru ca aceștia să nu se mai întoarcă în oraș.

Foto: (c) Arhiva AGERPRES

Vinurile de Fetească sunt, de regulă, seci, dar se pot obține și vinuri demiseci sau chiar dulci. Au o culoare alb-verzui, cu nuanțe gălbui sau galben-verzui, care, pe măsura maturării, respectiv după 1-2 ani, își schimbă ușor nuanța spre galben-pai sau chiar în galben-auriu. Este un vin de calitate superioară, cu o tărie alcoolică moderată, între 10,5 și 11,5 % vol., este ușor, echilibrat, cu o aromă specifică florală. Vinul de Fetească regală este, de fapt, un vin semiaromat, cu un gust plăcut, bine conturat, plin de finețe, ușor acrișor, aducând cu cel al unui măr românesc de vară. Este foarte apreciat vinul tânăr, care nu are o vechime mai mare de un an, pentru că păstrează aroma originală, elegantă, de tip floral, nealterată de timp, cu prospețimea și vioiciunea specifice, date de o aciditate mai ridicată.

Toate cele trei denumiri, respectiv Feteasca neagră, Feteasca albă și Feteasca regală, reprezintă nume de fete sau caracteristic fetelor, sugerând astfel delicatețea, finețea, savoarea și eleganța acestor vinuri.

Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Vinurile de Fetească regală se asociază foarte bine cu gustările servite la începutul mesei, ca aperitiv, sau pot acompania majoritatea mâncărurilor pe bază de pește sau fructe de mare. Peștele de apă dulce, cum ar fi crapul, păstrăvul, șalăul, scrumbia, aproape întotdeauna mai delicat, va fi însoțit de vinuri albe tinere, cu tăria alcoolică mai redusă, printre care și Feteasca regală. De asemenea, vinul de Fetească regală se asociază cu brânzeturi dulci nefermentate, cu fructe proaspete la sfârșitul mesei, dar și cu mâncăruri mai grele, mai complexe, cum ar fi jumări, mititei ardelenești sau purcel la cuptor. Specialiștii recomandă ca vinurile albe și roze să se servească la temperatura de 10-12 grade Celsius, doar cele dulci fiind servite la temperaturi de 7-9 grade Celsius.

Vinurile, fie ele albe, roșii sau roze, s-au bucurat, de-a lungul timpului, nu numai de aprecierea specialiștilor, ci și de cea a scriitorilor. Astfel, Feteasca este și ea amintită într-o serie de scrieri, printre care se numără și câteva epigrame. Păstorel Teodoreanu, avocat și scriitor român, renumit epigramist, gurmand și iubitor de vinuri, scria: ”(…)/ Mi-a spus o babă la români,/ ”Băbeasca” place mult la tineri,/ Pe când ”Feteasca” la bătrâni.”

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Mariana Zbora-Ciurel)