„Cand la Cascioarele oamenii aveau mobilier modern si purtau haine din tesatura de in, Europa nu exista, iar Sumerul aparea 2000 de ani mai tarziu” (custodele Muzeului din Oltenita, Done Serbanescu).

Cascioarele, cu Ostrovelul, o civilizatie de care nu vorbesc cartile de istorie

Civilizatia de la Cascioarele nu are rivale in lume, ci doar tot pe plan autohton, la Parta, pe Timis.

Coloanele infinutului

La Cascioarele au fost descoperite doua uimitoare coloane rotunde din ceramica, goale pe interior, avand o inaltime de 2,30 de metri si un diametru de 0,50 metri, aflate in interiorul unei constructii de 72 de metri patrati, compusa din doua camere cu pereti ornati cu figuri serpentiforme si semicercuri, pe un fond ocru. Coloanele erau pictate si ele cu serpentine, in ocru.

Gheorghe Serbana, langa ramasita unei harti litice, sparta cu baroasele

Datarea acestui Panteon de la Cascioarele, facuta de arheologi romani, indica 4.500 i.e.n. Specialista Maria Gimbutas il dateaza la 5.300 i.e.n. Tot aici s-au gasit modelele din teracota ale sanctuarelor, care prezinta un rafinament arhitectonic, pe care templele elene il vor atinge dupa mii de ani. Coloanele nu aveau functionalitate arhitectonica. Reprezentau „tatana lumii”, dupa cum se exprima taranii si astazi.

Medalion de lut ars sub forma de spirala

Era vorba despre axa de divinatie, legatura dintre Cer si Pamant. Civilizatia sumeriana – care inca ramane, nejustificat, in cartile de istorie, ca cea mai veche civilizatie a lumii – isi ridica templele 2000 de ani mai tarziu. Panteonul de la Cascioarele nu concureaza ca vechime decat cu cel de la Parta, de pe Timis!

„Oamenii mari” de la Cascioarele

Stoica Ioana, povestind despre schelete „oamenilor mari”

Cercetatorul Gheorghe Serbana ne este ghid in aceasta incursiune in istorie: „Ca amploare si ca datare in timp, putem vorbi de civilizatia de la Cascioarele ca fiind  primordiala. Aici a fost descoperit cel mai mare depozit de silexuri si topoare de piatra, de unelte de os, primul plug al neoliticului, un minunat Panteon, cu zeite ale fertilitatii, sanctuare si coloane ale infinutului.  Oamenii erau mari la stat, sanatosi, nu-i de mirare ca si astazi cresc pe aici din belsug gherghinari.

Sanctuare de teracota de la Cascioarele

Gherghinarul sau paducelul este pomul vietii, al inimii, mai tarziu a fost dedicat Sfantului Gheorghe. Cei bogati purtau podoabe de aur.” Din pacate, arheologii nu au facut comunicari despre mai nimic din minunatele descoperiri de aici. Arealul  Balta –izvorul Catalui, care se varsa in Dunare prin cananlul Puloaia, colectand apele Sargetului („Getul cel mare”) – Marisca si Transmarisca, nu este nici in prezent pe deplin cercetat. Mai sunt maguri si tumule „virgine”. In general, i se spune Daia Parte. O localnica, Stoica Ioana, confirma ca sapaturile din Ostrovel au scos la iveala schelete de „oameni mari”, foarte inalti.

Maximinus, getul de 2,60 metri

Coloana infinutului cu motiv serpentiform

„De aici se trageau cei doi imparati romani Maximinus”, ne precizeaza Gheorghe Serbana. Gaius Maximinus „Tracul” (173-238), uriasul de 2,60 metri, pe care tot un imparat de sorginte geta, Severus, l-a facut, din pastor, soldat in garda sa. Grecii i se inchinau sub titulatura de „Domn al Pamantului si al intregii omeniri”. Getii, scria Iordanes, il iubeau socotindu-l unul de-al lor. In perioada cand Maximinus isi pastea oile pe dealurile din Daia Parte, zona facea parte din provincia Dacia Felix si imparatul Severus isi trudea soldatii la castrele de pe linia de aparare Limes Transalutanus. Se spune ca Maximinus manca 16 kilograme de carne pe zi si bea 27 de litri de vin. Purta bratara sotiei sale, Paulina, pe degetul mic. Celalalt imparat, Daia Maximinus, era fiul surorii imparatului Galerius, pe care aceasta il nascuse in anul 270, in… Daia, de unde si-a luat si prenumele.

Mireasa in aur si borangic

Nici macar despre „Mireasa” imbracata in aur si borangic, de care ne povestesc localnicii, nu s-au facut comunicari din partea echipelor de arheologi. Mormantul acesteia a fost descoperit in curtea bisericii construita de boierii Corbi. „Boierii Corbi sau Corvinii, originari de la Corbii de Arges, marcasera, prin anii 1500, acest loc sfant stravechi, construind o biserica”, ne spune Gheorghe Serbana. Arheologul Done Serbanescu, custodele Muzeului din Oltenita, declara, pentru Formula As, ca tanara femeie era cu adevarat invesmantata in aur, impodobita cu un inel de aur cu semne ciudate, cu 17 ace de par cu gamalie sub forma unor stele de turcoaz. Isi dormea somnul de veci cu capul sprijinit pe o pernita, purtand o marama de borangic cusuta cu fir de aur. In urechi avea cercei superbi, din aur cu pandantive. Purta o rochie de matase stransa pe talie, de culoare deschisa, iar peste rochie avea o haina scurta, tesuta cu fir de aur. Ramane o enigma cum de n-a fost mormantul ei descoperit si jefuit, cum a

Comments are closed.