Vatican — Piața Sf. Petru
Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

Sfântul Scaun este o entitate recunoscută în raporturile internaționale, cu autoritate spirituală și universală, subiect suveran de drept internațional, de caracter religios și moral.

Subiectul care intră în contact cu alți actori ai vieții internaționale este Sfântul Scaun, iar nu Biserica Catolică în calitate de comunitate de credincioși, și nici Statul Cetății Vaticanului.

Statul Cetății Vaticanului a luat naștere în urma Acordurilor de la Palatul Laterano stipulate între Sfântul Scaun și Italia la 11 februarie 1929.

Vatican — Piața Sf. Petru
Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

Cetatea Vaticanului asigură o bază fizică/teritorială minimă Sfântului Scaun. Situată în partea de vest a Romei (Vaticanus Ager), cuprinde Bazilica Sf. Petru, palatele și grădinile Vaticanului (0,44 hectare și aproximativ 800 rezidenți). Autoritatea efectivă a Statului Vatican se exercită pe 142 kmp. Piața Sf. Petru este supusă dreptului internațional, trebuind să fie permanent accesibilă publicului; ea se află sub paza poliției italiene.

Întregul Stat al Cetății Vaticanului este înscris, la cererea sa, din ianuarie 1960, în Registrul internațional al bunurilor culturale sub protecție specială, creat prin Convenția internațională asupra protecției bunurilor culturale, semnată la Haga, la 14 mai 1954.

Vatican — Piața Sf. Petru
Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

Cetatea Vaticanului are o puternică semnificație culturală, clădiri precum Bazilica Sfântul Petru și Capela Sixtină găzduiesc o parte din cele mai frumoase opere de artă din lume.

Capela Sixtină (italiană: Cappella Sistina, în latină Sacellum Sixtinum/ Aedicula Sixtina) a fost construită între anii 1472 și 1483, în timpul pontificatului papei Sixtus al IV-lea, de unde îi provine numele. Capela aflată în dreapta Bazilicii Sfântul Petru este locul unde se țin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou papă și este renumită datorită picturilor murale ale lui Michelangelo.

Capela are o formă dreptunghiulară, măsurând 40,93 metri în lungime și 13,41 metri lățime. Înălțimea este de 20,70 metri, plafonul este în formă de boltă, pereții laterali au 12 ferestre iar pardoseala este din mozaic policrom de marmură. Capela are două părți: una rezervată ceremoniilor religioase, și alta pentru credincioși. Planurile arhitectonice aparțin lui Baccio Pontelli iar lucrările de construcție au fost executate sub supravegherea lui Giovannino de’ Dolci. Primul serviciu religios a fost celebrat la 9 august 1483 și a fost dedicat Fecioarei Maria.

Picturile de pe pereții laterali au fost executate de marii artiști ai timpului: Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli. Subiectele picturilor reprezintă teme de istorie religioasă, selecționate după conceptul medieval de împărțire a istoriei lumii în trei epoci: prima de la Facerea lumii până la primirea celor zece porunci (primirea Tablelor Legii de către Moise, pe Muntele Sinai), a doua de la Moise până la nașterea lui Iisus Hristos, a treia fiind epoca creștinismului.

Capela Sixtină
Foto: (c) Isabela PAULESCU / Arhiva AGERPRES

În 1508, papa Iuliu al II-lea i-a încredințat lui Michelangelo pictarea plafonului, care inițial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrări a durat patru ani (1508-1512). Michelangelo ar fi trebuit să picteze figurile celor 12 apostoli, când lucrarea a fost desăvârșită cuprindea peste 300 de figuri pe o suprafață de aproape 500 de metri pătrați. Frescele au fost sfințite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, în anul 1512. Capela a fost renovată între 1981 și 1994.

În anul 1535, Michelangelo începe pictarea peretelui de deasupra altarului la cererea papei Paul al III-lea, cu tema “Judecata de Apoi”, pe care o termină după șase ani, în 1541. Tema capătă dimensiuni uriașe, fresca înfățișând figuri și scene pline de groază, reflectând propria reprezentare a artistului.

Capela Sixtină
Foto: (c) Isabela PAULESCU / Arhiva AGERPRES

La 31 octombrie 1541, pictura este dezvelită cu mult fast însă autoritățile bisericești și opinia publică rămân stupefiate la vederea atâtor corpuri goale. Artistul este învinuit de imoralitate, obscenitate și blasfemie. Drept urmare se organizează o campanie denumită “Campania frunzelor de viță” pentru acoperirea organelor genitale, acțiune ce va avea loc după moartea lui Michelangelo și va fi executată de unul din ajutoarele sale, Daniele da Voltera, în anul 1565. Cu ocazia lucrărilor de restaurare din secolul al XX-lea, aspectul original a fost refăcut în cea mai mare parte.

AGERPRES/ (Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Mariana Zbora-Ciurel)