Maestrul Gică Petrescu, în 2000
Foto: (c) Andrei POPA / Arhiva AGERPRES

Proaspăt absolvent al Liceului ”Gh. Șincai” din București, a debutat, la 18 ani, într-o formație studențească, la început cântând la baluri și concerte de estradă. Primul contract propriu-zis în calitate de solist l-a avut la grădina restaurant ”Princiar” din București, alături de maestrul Fănică Luca, potrivit muzicapopulararomaneasca.ro.

Între 1937-1939, s-a afirmat profesional alături de orchestrele ”Radu Ghindă” sau ”Dinu Șerbănescu”, la Cazinoul din Sinaia. Perioadei începuturilor, marcată de turnee concertistice, îi urmează recunoașterea ca profesionist: angajamente la teatrele ”Alhambra”, ”Gioconda” și ”Boema” (din 1940) sau la ”Savoy”, sub conducerea lui Ion Vasilescu, și la ”C. Tănase” (din 1944).

Mai târziu debutează și ca actor pe scena Teatrului Comic, realizând un turneu de 70 de zile prin țară cu spectacole precum: “Frate cu dracul” și “Luna știe, dar nu spune”, turneu care îi crește popularitatea. În 1946, cu cântecele “La margine de București”, “Suflet candriu de papugiu” și “Costică, Costică” a reușit să-l impresioneze pe marele violonist Yehudi Menuhin, informează muzicapopulararomaneasca.ro.

În 1960, apare în emisiuni tv iar în anii următori are două turnee importante, unul de două luni la Paris, alături de Stela Popescu și Mircea Crișan, iar celălalt în Israel, alături de Florin Piersic și Doina Badea. Șlagărele “Căsuța noastră”, “Uite-așa aș vrea să mor” sau “Du-mă acasă măi tramvai” au fost înregistrate la Electrecord între anii 1966 și 1971.

Maestrul Gică Petrescu la Festivalul Mamaia, 1969
Foto: (c) Mihai ALEXE / Arhiva AGERPRES

A avut mii de concerte în întreaga lume, zeci de albume scoase, sute de emisiuni de radio și televiziune. A susținut spectacole la cele mai celebre restaurante și teatre de revistă ale Bucureștiului, la Cazinoul din Sinaia și a cântat în fața unor personalități precum Regele Mihai sau Louis Armstrong. În afara numeroaselor turnee internaționale întreprinse de-a lungul carierei, a deținut un record în privința numărului de piese compuse și interpretate (peste 1.500), înregistrate într-o impresionantă discografie, multe dintre ele devenind în timp șlagăre — piese preluate în repertoriul lor de mulți interpreți ai genului.

Despre viața cântărețului s-a scris o carte, ”Viața și cântecele lui Gică Petrescu”, semnată de George Sbârcea, și s-a făcut un film, ”Muzica e viața mea” (singurul în care maestrul a jucat). Se numără printre puținii din lume care și-au imprimat muzica de la discuri de patefon, de pick-up, casete până la CD-uri.

Cu puțin înainte de a împlini 70 de ani, maestrul Gică Petrescu a jucat în spectacolul ”Nimic despre elefanți” pus în scenă la Teatrul ”Constantin Tănase”, unde l-a avut partener pe Nicu Constantin, acest show jucându-se doi ani consecutiv cu casa închisă.

La 84 de ani, a semnat un contract de înregistrare a 3 CD-uri cu cele mai dragi melodii cântate în cariera sa, care s-au vândut în zeci de mii de exemplare, fiecare.

În perioada 1982-1987, a participat în fiecare an la Festivalul ”Crizantema de aur”, de la Târgoviște.

Artistul în 1986
Foto: (c) Armand ROSENTHAL / Arhiva AGERPRES

Timp de 34 de ani a fost căsătorit cu Cezarina Moldoveanu, poetă și scriitoare, care a contribuit la succesul său. După moartea soției sale, în august 1989, Gică Petrescu a refuzat mult timp să susțină spectacole.

Printre șlagărele cântate de Gică Petrescu se numără: ”Fetițe dulci ca-n București”, ”Costică, Costică”, ”Ia mai toarnă un păhărel”, ”Uite-așa aș vrea să mor”, ”Du-mă acasă, măi, tramvai”, ”Zi-i una mai săltăreață”, ”Cel mai frumos tangou”, ”Astăzi e ziua ta”, ”Să-mi cânți cobzar”, ”Iubesc femeia”, ”Bucureștiul meu iubit”, cântece fredonate de generații întregi. Talentul său vocal și componistic, vocația pentru un anumit gen al muzicii ușoare, i-au conferit un statut aparte în peisajul muzical autohton.

Gică Petrescu la Festivalul Cerbul de Aur din Brașov, 1993
Foto: (c) Sorin LUPȘA / Arhiva AGERPRES

Artistul în 1998
Foto: (c) Arhiva AGERPRES

A primit numeroase premii și distincții de-a lungul timpului — Artist Emerit al Republicii Populare Române (1964) ”pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”; Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1968); Premiul discului — Electrecord (1968); ”Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III” — Radiodifuziunea Română (2001); Life Time Award — MTV Romanian Music Awards (2004); Premiul special ”Cântecul e viața mea” — Radiodifuziunea Română (2005).

La 5 mai 2003, i-a fost acordat Ordinul Național ”Steaua României” în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru îndelungata și prodigioasa carieră artistică.

Decorarea de către președintele Ion Iliescu a artistului Gică Petrescu, cu Ordinul Național “Steaua României” în grad de Cavaler, 2003
Foto: (c) Paul BUCIUTA / Arhiva AGERPRES

A murit la vârsta de 91 de ani, la 18 iunie 2006.

În memoria marelui artist, în perioada 4-6 mai 2015, la Sala Palatului se va desfășura Festivalul Național ”In memoriam: Gică Petrescu”, care ”are menirea de a celebra solemn amintirea marelui Maestru cât și misiunea de a promova cultura românească”, potrivitfestivalulnationalgicapetrescu.blogspot.ro.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, redactor Arhiva foto: Elena Bălan, editor: Horia Plugaru)