Foto: (c) Eugenia PAȘCA / Arhiva AGERPRES

Atât Vechiul cât și Noul Testament evidențiază diferite etape ale producerii strugurilor și vinului, notează prof. dr. Liviu Dejeu, pornind de la plantarea viței-de-vie și întreținerea ei (”șase ani să semeni ogorul tău, șase ani să lucrezi via ta și să aduni roadele lor”, Leviticul 25: 3; ”Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca mai multă roadă să aducă”, Ioan 15: 2), la culesul strugurilor, zdrobirea lor, producerea vinurilor (”La teascul bogatului, ei storc untdelemnul, ei calcă jghiaburile cu struguri și tânjesc de sete”, Iov 24: 11; ”Câmpiile Heșbonului au sărăcit, asemenea și via de la Sibma; stăpânitorul popoarelor a distrus cele mai bune vițe ale ei, care se întinseseră până la Iazer și acoperiseră pustiul; lăstarii lor se întinseseră și trecuseră marea”, Isaia 16: 8; ”De aceea, spune-le cuvântul acesta: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Tot urciorul se umple de vin. Și ei toți vor zice: Au doară noi nu știm că tot urciorul se umple de vin?”, Ieremia 13: 12) și până la păstrarea acestora (”Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; alminterea burdufurile crapă: vinul se varsă și burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi și amândouă se păstrează împreună”, Matei 9: 17).

Vinul este amintit în Sfânta Scriptură abia după potop, când dreptul Noe, primul viticultor, a început să muncească pământul, împreună cu fiii săi, sădind și vița-de-vie, notează site-ul www.crestinortodox.ro. Însă, acesta a băut din vin și s-a îmbătat, stând gol înaintea fiilor săi: “Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ și a sădit vie. A băut vin și, îmbătându-se, s-a dezvelit în cortul său” (Facerea 9: 20, 21).

În Biblie, se vorbește despre vin sub două aspecte: ca băutură sacră, simbol al legăturii dintre om și Dumnezeu, dar și ca atenționare asupra riscului abuzurilor, cu numeroase referiri la pericolul consumului excesiv de vin, care-l duce pe om în păcat: ”Și nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Duhul” (Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel 5: 18).

Vinul poate fi asociat cu bucuria: ”Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inimă bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele tale’ (Ecleziastul 9: 7); ”Și Efraim va fi ca un viteaz. Inima lor se va bucura ca de vin și copiii lor vor vedea și se vor bucura și inima lor va tresălta de bucurie în Domnul” (Zaharia, 10: 7).

În Vechiul Testament, Sfântul Proroc Moise a trimis emisari care să descopere Țara Făgăduinței, iar Caleb și Iosua s-au întors cu un strugure uriaș, legat de o prăjină și purtat pe umeri, din Valea Eschol, din ținutul Cannanului.

În Cartea Judecătorilor se povestește că s-au dus odată copacii să-și ungă împărat peste ei ”și au zis către vița de vie: vino tu de domnește peste noi! Și vița de vie a zis către ei: Cum să-mi las eu mustul meu care veselește pe Dumnezeu și pe oameni și să mă duc să cârmuiesc copacii ?” (Cartea Judecătorilor 9: 12, 13).

Vița-de-vie este unul dintre simbolurile care exprimă relația dintre Dumnezeu și poporul său: ”Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta,…. și o desăvârșește pe ea, pe care a sădit-o Dreapta Ta, și pe fiul omului pe care l-ai întărit ție” (Psalmi 79: 15, 16).

Foto: (c)crestinortodox.ro

În Biserica Creștină, fără Hristos nu se poate face nimic, căci din El și prin El avem viață, notează site-ul citat. Aceasta reiese chiar din vorbele Mântuitorului: “Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul (…) Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roada de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă” (Ioan 15: 1, 4,5,6,7).

Nu întâmplător este aleasă această plantă de Iisus Hristos, vița-de-vie având nevoie de ajutorul omului pentru a se dezvolta, precum și omul are nevoie de Hristos.

Vinul apare în Noul Testament în repetate rânduri, unul din aceste momente este cel al transformării miraculoase a apei în vin la Nunta din Cana. Dar vinul este mai cu seamă legat de Sfânta Euharistie, instituită de Hristos la Cina cea de Taină.

Foto: (c) crestinortodox.ro

Cina cea de Taină, evocată în Noul Testament, a avut loc în joia dinaintea Paștilor, astăzi Joia Mare. Atunci, Iisus, înconjurat de apostoli, a prefăcut pâinea în Trupul Său, iar vinul în Sângele Său. ”Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a frânt și, dând ucenicilor, a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți, Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.” (Matei 26: 26, 27, 28).

Vinul împreună cu pâinea servesc la săvârșirea Tainei Euharistiei. Pâinea se preface în Trupul Mântuitorului, iar vinul se preface in Sângele Mântuitorului, cu care se împărtășesc astăzi creștinii. Apostolii și urmașii lor, respectiv episcopii și preoții, îl folosesc în cadrul Sfintei Liturghii, urmând, astfel, porunca Domnului: “Aceasta să faceți spre pomenirea Mea” (Luca 22: 19).

Vinul servește însă drept materie liturgică și la alte slujbe, precum la Cununie, la Litie, la sfințirea unei biserici, la înmormântări și la parastase. Vinul liturgic trebuie să fie asemănător cu cel folosit de Însuși Mântuitorul la Cina cea de Taină, adică un vin curat, roșu și dulce. El trebuie să fie numai din struguri, neoțetit, fără niciun adaos suplimentar. Începând din secolul al XIII-lea, în apus se folosește și vinul alb.

Dar al lui Dumnezeu făcut omului, vinul este asociat binefacerilor dumnezeiești: ”Ce fericire și ce belșug va fi atunci. Grâul va veseli pe flăcăii lui și vinul pe fecioarele lui” (Zaharia 9: 17); ”Să-ți dea ție Dumnezeu din roua cerului și din belșugul pământului, pâine multă și vin” (Geneza 27: 28); ”Și Domnul Savaot va pregăti în muntele acesta pentru toate popoarele un ospăț de cărnuri grase, un ospăț cu vinuri bune, cărnuri grase cu măduvă, vinuri bune, limpezite!” (Isaia 25: 6).

Foto: (c) Romulus BRUMĂ / Arhiva AGERPRES

Vinul de inspirație biblică a constituit tema multor capodopere ale picturii universale, el fiind prezent în capodopere semnate de Michelangelo, Leonardo da Vinci, Veronese și mulți alții.

Vița-de-vie este foarte bine reprezentată atât în iconografia românească, cât și ca element decorativ în biserici din toate regiunile țării. Ea apare și pe multe dintre catapetesmele vechilor biserici, ilustrând mlădițe care îmbrățișează icoanele împărătești, pe ale Sfinților Apostoli și pe ale celorlalți sfinți. O altă reprezentare este aceea în care Hristos este înfățișat ca tulpina, iar Sfinții Apostoli sunt reprezentați ca mlădițe. În bisericile maramureșene, în icoane este reprezentat un ciorchine mare de strugure, purtat pe o prăjină sprijinită pe umerii a doi oameni.

Foto: (c)crestinortodox.ro

Una dintre temele principale abordate, însă, de pictorii bisericești este ”Iisus și vița-de-vie”, care face trimitere la Jertfa mântuitoare, drept pentru care ea este zugrăvită îndeosebi în Sfântul Altar, în zona Proscomidiarului, notează site-ul citat. În aceste icoane, este reprezentat Iisus, așezat pe o ladă ce simbolizează mormântul, în fața Sfintei Cruci. Trupul Său este înfățișat ca în momentul răstignirii, având numai un acoperământ, iar din coasta Lui iese un butuc de viță-de-vie ce se înfășoară în jurul Crucii, apoi coboară cu vârful in jos. Iisus Însuși presează strugurele într-un pahar al suferinței și al mântuirii, simbolizând sacrificiul Mântuitorului, dătător de viață.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Mariana Zbora-Ciurel)