Vernisajul expoziției ‘Siria leagănul civilizației și credinței’
Foto: (c) ALEX TUDOR / Arhiva AGERPRES

Având o suprafață de 185.180 kmp, Republica Arabă Siriană este situată în Asia de Sud-Vest și se învecinează cu Turcia, Irak, Iordania, Israel, Liban, Marea Mediterană. Republica Arabă Siriană, potrivitworldpopulationreview.com, are o populație de 22.087.048 de locuitori, iar capitala Damasc — 1.569.394 de locuitori.

Potrivit turistik.ro, Republica Arabă Siriană reprezintă una dintre cele mai frumoase destinații din lume, fiind denumită “Leagănul civilizației” deoarece nu a existat civilizație de-a lungul timpului care să nu fi trecut pe aceste meleaguri fără să-și lase amprenta. În această zonă au fost inventate primele alfabete care au ajutat culturile romană și greacă să domine întreaga lume. Mii de ani, a controlat Drumul mătăsii care mergea dinspre China spre Doura Europos (Salhiyeh), de la Palmyra și Homs spre porturile Siriei pe Mediterană. Și în zilele noastre, mătasea reprezintă o industrie importantă în Siria. În Damasc, Hama și Alep țesătorii lucrează la aceleași războaie din lemn folosite de strămoșii lor în Ebla timp de mii de ani.

Damasc este capitala țării și cel mai mare al doilea oraș din Siria, după Alep. Orașul se învecinează cu Quneitra, Daraa și As-Suwayda la sud, Iordania la est, Homs la nord și Liban la vest. Damasc este considerat a fi unul dintre orașele cele mai vechi din lume. Orașul vechi include în mare parte un labirint de alei înguste ce conduc în curți verzi și conferă un sentiment autentic medieval.

Important centru cultural și religios, Damasc a fost de-a lungul timpului cucerit de romani, bizantini, arabi și otomani. A fost prima capitală a noii lumi arabe, a Imperiului Umeyad, începând cu anul 636, sub califul Umar. În 1400, Siria a căzut pentru 100 de ani sub dominația mongolă iar pentru următorii 400 de ani, sirienii au fost ocupați de Imperiul Otoman. Istoria modernă a țării a început în 1946, anul în care a fost dobândită independența.

Dintre obiectivele Damascului amintim: Moscheea Ummayyad; Moscheea Tikiyeh construită la jumătatea secolului al XVI-lea; Palatul Al Azem; Casa lui Anania, locul în care s-a ascuns Sf. Pavel, folosind capela subterană pentru a se ruga; Altarul Sayyida Zainab (strănepoata profetului Mahomed); mormântul lui Saladin, situat în spatele moscheei Ummayyad și periferiile Damascului, în special Dummar. Alte obiective includ ruinele din Valea Mormintelor, Altarul Subteran al celor Trei Frați, Marele Templu al lui Bel și Arcada Monumentală.

Potrivit infotour.ro, Moscheea Ummayyad din Damasc reprezintă una dintre cele mai sfinte și mai vechi moschei din lume având un altar în care se spune că s-ar afla capul lui Ioan Botezătorul. În jurul anului 1000 î.Hr. arameenii au construit aici un templu pentru Hadad, zeul furtunii și trăznetelor, în colțul nordic al moscheei fiind descoperită o placă de bazalt, datând din aceeași perioadă și înfățisând un sfinx. La începutul anului I d.Hr, în acest loc au sosit romanii și au construit un templu mare pentru Jupiter, noua clădire fiind ridicată peste templul aramean, fiind așezat pe o platformă rectangulară cu o dimensiune de 385 pe 305 metri. Platforma avea turnuri pătrate în fiecare colț. Unele părți din zidurile exterioare au supraviețuit, însă nu a mai rămas nicio rămășiță din templul efectiv. La sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr, întreaga zonă a templului a devenit un loc creștin sacru. Templul lui Jupiter a fost distrus și s-a ridicat în loc o biserică dedicată lui Ioan Botezătorul. La început, cucerirea Damascului de către musulmani în 636 nu a afectat biserica, clădirea fiind folosită atât de credincioșii creștini, cât și de musulmani. Musulmanii au construit o structură din cărămidă în partea opusă a zidului sudic, pentru a avea un loc unde să se roage. Sub domnia califului Al-Walid din Umayyad, biserica a fost demolată, în locul acesteia fiind ridicată moscheea actuală, în anii 706 — 715. Creștinilor li s-a plătit o indemnizație cu rol de compensație. La Moscheea Umayyad din Damasc au lucrat meșteri de origine coptă, persană, indiană, bizantină. Complexul moscheei cuprindea și o sală de rugăciune, o curte vastă și sute de camere pentru pelerinii care vizitau așezământul religios.

Palatul Al Azem din Damasc datează din secolul al XVIII-lea. În prezent adăpostește un muzeu național de artă populară și tradiție ce conține exemplare de arta islamică și copii ale Coranului. Palatul a fost construit în anul 1750 ca o rezidență pentru guvernatorul otoman al Damascului, As’ad Pasha al-Azm. Arhitectura reflectă stilul locuințelor damasce. În 1925 palatul a fost afectat de bombardamente. În 1983 a primit premiul Aga Khan pentru Arhitectură.

AGERPRES/ (Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)