Fotografii: (c) Dorina MATIȘ / AGERPRES FOTO

Fortificația de aici se remarcă astfel prin supraviețuirea în fața expedițiilor militare otomane de la jumătatea secolului al XVI-lea și mijlocul secolului al XVII-lea și legenda uriașului care a poposit pe Hula Apoldului, în drumul său către Valea Târnavei Mari, lăsând în urma sa trei dealuri, după ce și-a scuturat cizmele de noroi.

Directorul Muzeului de Istorie a Sighișoarei, Nicolae Teșculă, a declarat pentru AGERPRES că este foarte greu de stabilit o cronologie exactă a fazelor de construcție a bisericii fortificate din Apold și că în această situație se regăsesc majoritatea celor peste 300 de fortificații săsești din Transilvania.

‘Biserica din Apold a fost ridicată în secolul al XIII-lea, ulterior în secolele XV și XVI i s-a adăugat și un sistem de fortificații duble și neregulate, astăzi zidurile interioare măsoară până la un metru lățime, însă în trecut mergeau până la 4 metri. Și astăzi fortificația are 4 turnuri de apărare. Cetatea și biserica au obținut finanțări europene și sunt restaurate. Biserica dispune de un orologiu care este în restaurare și până în anii ’90 dispunea și de o figurină, numită Bogdan, care avea rolul de a bate ora exactă. Din păcate, odată cu plecarea sașilor, cetatea nefiind păzită, aceasta a dispărut’, a spus Nicolae Teșculă.

Potrivit acestuia, satul Apold este atestat documentar în 1309 și este posibil ca acest edificiu de cult să fie mult mai vechi, întrucât documentele din 1504 care fac referire la lucrări de construcție la biserica din Apold se referă la fortificarea unei biserici deja existente și nu la ridicarea din temelii a unei biserici noi.

Teșculă a arătat că originea denumirii localității Apold — care se numea Trappold, Apoldu, iar în dialectul săsesc Pult sau Polt — ar putea fi legată de polderii care au lucrat la sistemul de drenare a apei din zonă.
‘Sunt anumiți cercetători care spun că această denumire ar veni de la vechii polderi, deci o populație mai flamandă din zona olandeză, primii locuitori care ar fi venit și ar fi desecat o zonă mlăștinoasă, ei fiind specializați în crearea de poldere. Pe drumul către Brădeni, de pe deal se poate vedea că în sat sunt mai multe pâraie care se intersectează și care acum formează Valea Șaeșului. Probabil că din punct de vedere a formei geografice era o zonă de mlaștină. Prin lucrări de regularizare țăranii sași au reușit să redea agriculturii acele pământuri. Localitatea e atestată documentar în 1309, când Nicholaus din Apoldia îl dădea în judecată pe episcopul din Alba Iulia pentru plata dijmei’, a spus directorul Muzeului de Istorie.

În secolul al XIX-lea, Apoldul dă o mare personalitate, un profesor de germană, Michael Albert, unul dintre cei mai cunoscuți poeți de limbă germană din spațiul românesc, care a fost elevul lui Joseph Haltrich — pedagog, filolog, preot și etnograf sas din Transilvania, cel mai mare culegător de povești și poezii populare săsești.

‘De numele lui Michael Albert din Apold se leagă foarte multe poezii, unele se recită cu ocazia Crăciunului în familiile săsești, dar și unele piese de teatru transpuse pe muzică, cea mai cunoscută fiind ‘Angelina’ sau ‘Turcii în fața Cetății Sighișoarei’, o legendă despre cum o tânără fecioară salvează cetatea de la invazia turcilor: cea mai frumoasă fată din oraș, Angelina, reușește să îl convingă pe pașa turc care conducea atacul să nu distrugă orașul, chiar dacă acest fapt însemna sacrificarea ei (…) În zonă mai sunt și alte legende.

La urcarea pe Hula Apoldului, către Brădeni (Sibiu) sunt trei movile pe partea dreaptă, care par foarte atipice, unii spun că ar fi vorba despre tumuli, de fapt sunt niște activități geotermale și legenda locului spune că la un moment dat a venit un uriaș, care trecând de pe Valea Hârtibaciului către Valea Târnavei Mari s-a așezat pe colină și și-a șters cizmele de noroi, creând cele trei movile, care și astăzi sunt acolo’, a spus Nicolae Teșculă.

Acesta a precizat că în zonă există descoperiri arheologice din preistorie și din perioada migrațiilor, iar urmele locuirii în acest perimetru sunt mult mai vechi. Până la stabilirea modului în care au apărut cele trei dealuri pe Hula Apoldului și eventual ce s-a ales de uriașul care a poposit în zonă, cercetătorii precum George Oprescu au ajuns la concluzia că apariția fortificațiilor bisericești în Transilvania, inclusiv a celei din Apold, este o cauză a condițiilor dificile din prima jumătate a secolului al XVI-lea și mijlocul secolului al XVII-lea, când expedițiile militare otomane erau frecvente.

Din registrele orașului Sighișoara rezultă că, în anii 1504-1507, comunitatea săsească din Trappold a beneficiat de o serie de înlesniri în privința taxelor plătite autorităților centrale tocmai pentru a-și putea fortifica biserica.

Cu această ocazie turnul clopotniței a fost supraînălțat și prevăzut în partea superioară cu creneluri, ca de altfel și zidurile navei și ale corului. Biserica este înconjurată de două incinte fortificate, adică două ziduri de piatră de formă relativ ovală, iar traseul zidurilor este punctat de mai multe turnuri de apărare. Inelul exterior al incintei fortificate, având o înălțime de 3 până la 4 metri, se desfășoară la poalele dealului pe care este amplasat întreg edificiul și prezintă 28 de contraforturi de piatră masive.

Principala poartă de acces a cetății este amplasată la nord-vest. În partea dreaptă a intrării principale în incinta fortificației se află un bastion de piatră destinat în trecut scopurilor defensive, care a fost transformat ulterior în școală, Turnul Școlii Vechi, iar în partea sud-vestică se găsește un turn care era folosit ca depozit de alimente, Turnul Ovăzului. În partea nordică se găsește o construcție lungă de 18 metri, cu mai multe etaje, iar Turnul Alb era folosit la locuire în timpul asediilor.

Cercetătorul a arătat că biserica a fost modificată odată cu lucrările de fortificație din prima jumătate a secolului al XVI-lea, tavanul a fost boltit, folosindu-se în acest scop arcuri încrucișate, de formă ușor ogivală. Pentru susținerea acesteia au fost ridicați patru stâlpi interiori, dispuși pe două rânduri, care ‘dau astăzi impresia că biserica din Apold ar fi o Hallenkirche’.

Potrivit acestuia, biserica din Apold se încadrează în aria goticului german, presupune existența a trei nave egale ca înălțime: sala bisericii are lungimea de 13,3 metri, iar lățimea este de 11,5 metri, corul bisericii este lung de 11,3 metri și are o lățime maximă de 7,5 metri.

În Biserica din Apold specialiștii au constatat și un lucru atipic, adică montarea orgii în partea din față a corului, în condițiile în care, în mod normal, locul orgii într-o astfel de biserică este exact în partea opusă, adică în galeria din partea vestică a corpului bisericii.

Biserica Evanghelică fortificată din Apold a fost reabilitată în urma unei investiții de peste 400.000 de euro (16,9 milioane de lei), în cadrul proiectului cu finanțare europeană ‘Tezaure Fortificate Redescoperite — Dezvoltarea durabilă a Regiunii Centru prin punerea în valoare a potențialului turistic al rețelei de biserici fortificate săsești din Transilvania’.

Reabilitarea bisericii fortificate din Apold a fost realizată în cadrul unui proiect al cărui beneficiar este Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice din România, în valoare totală de 5,25 milioane de euro, din care suma nerambursabilă a fost de 3,95 milioane euro, în care au fost restaurate și consolidate alte 17 obiective de acest gen din județele Sibiu, Mureș și Alba.

AGERPRES/ (A — autor: Dorina Matiș, editor: Marius Frățilă)