An de an, în perioada 12-24 iunie, agricultorii, păstorii și meșteșugarii din Transilvania, Moldova și Țara Românească se întâlneau, la vremea când drăgaica, plantă cu flori galbene-aurii, frumos mirositoare, numită și sânziene, dădea în floare, iar fetele și feciorii de pe ambii versanți ai Munților Carpați își puteau găsi perechea, statornicind legături de familie prin nunțile care aveau loc chiar în timpul sărbătorii.

Savantul Mircea Eliade consideră că Sânzienele provin dintr-un cult roman al zeiței Diana și acceptat și de populația din Dacia Romană: ‘Numele unui grup special de zâne, Sânzienele, derivă, probabil, din latinul Sanctae Dianae. Sânzienele, zâne mai curând binevoitoare, și-au dat numele importantei sărbători a Sfântului Ioan Botezătorul’.

La rândul său, etnologul Ovidiu Bârlea opinează că Drăgaica ‘pare o rămășiță din practicile antice, prin care zeitățile protectoare ale recoltelor erau solicitate să apere lanurile’, astfel că ‘fetele drăgaice continuă rolul preoteselor Ceres și Diana’ .

‘Existența serbărilor populare la vremea recoltării grâului este atestată, pentru prima dată, de monezile din secolul IV î.e.n., descoperite la Tomis și Callatis, care aveau pe revers chipul zeiței Demeter — zeița belșugului — cu o coroniță pe cap și în mână spice de grâu’, susține publicistul Viorel Frâncu autorul unei ample monografii dedicate târgului ‘Drăgăica’ .

Doina Ciobanu, doctor în istorie, fost director al Muzeului Județean Buzău, consideră că ‘Drăgaica — Sânziana, zeița agrară, protectoarea lanurilor de grâu și a femeilor măritate, este o sărbătoare ce vine din epoca precreștină’.

Sărbătoarea se desfășoară în preajma solstițiului de vară și exprimă bucuria oamenilor pentru victoria asupra întunericului, a căldurii asupra frigului, a fertilității asupra sterilității.

În noaptea de Sânziene, țăranii aprind focuri cu rol de purificare pe pajiști, în livezi și grădini pentru alungarea spiritelor rele. Sătenii din zona Buzăului culeg culegeau plantele de leac care se foloseau până în anul următor. Plantele folosite pentru vrăji sunt culese noaptea pe lună. În această zi amuțește cucul.

În preajma sărbătorii sau în aceeași zi se merge cu mic cu mare în costume de sărbătoare la marele târg de la Buzău-Drăgaica.

‘În ziua Drăgăicii, zi de mare sărbătoare, fetele nemăritate mergeau la câmp și-și împodobeau părul și capul cu drăgăicuțe, apoi se întorceau în sat și începeau petrecerea de după slujba de la biserică. Începeau fetele cu o horă în care se prindeau pe rând băieții și apoi toată suflarea. Trebuiau să joace toți, tineri și bătrâni, în horă — dans străvechi închinat Soarelui. Jocurile continuau până seara târziu. Întreaga sărbătoare este un elogiu adus Soarelui dătător de lumină și bogăție’, a mai afirmat Doina Ciobanu.

Târgul Drăgaica a coborât treptat din Munții Buzăului la Curbura Carpaților, devenind începând cu anul 1864 unul dintre cele mai importante branduri ale orașul Buzău.

În 1946, Drăgaica Buzăului se întindea pe 32 hectare și făcea parte dintre cele mai renumite târguri din țară, alături de cele din Fălticeni, Bârlad, Vidra-Vrancea, Câmpulung Muscel și cel de pe Muntele Găina din Transilvania.

‘Amplasarea geografică a târgului la intersecția drumurilor dinspre București-Urziceni către Focșani și restul Moldovei, și a celui dinspre Brașov către porturile dunărene Brăila și Galați, dar și la contactul Subcarpaților Curburii cu Câmpia Bărăganului, au determinat marea varietate a produselor comercializate. Caracterul de târg al Drăgăicii s-a împletit, o lungă perioadă de timp, cu cel de obor de animale. Aria de participare la târgul Drăgaica a depășit constant limitele Munteniei, cuprinzând și sudul Moldovei și sud-estul Transilvaniei’, susține cercetătorul principal dr. Sorin Geacu de la Institutul de geografie al Academiei Române.

Chiar și în perioada comunistă, târgul și-a păstrat renumele, în anii 70 ai secolului trecut fiind consemnați aproape 1.000 de vânzători.

“Cu o tradiție imemorială în spate, Drăgaica a mers irezistibil prin timp, ajungând târgul-spectacol de azi, unde poți găsi orice și vedea ce nu poți vedea nicăieri. “Târgul cel mare” al țării adună cu aceeași frenezie crema comerțului de la Curbură și din ‘alte multe părți’, voind să fie cum n-a mai fost, smulgând vizitatorului exclamația absolută. Mulțimea în șuvoi gros și grăbit, punând atâtea probleme automobiliștilor pe podul din zonă, explodează în perimetrul asfaltat al Drăgăicii, luând cu asalt pe cei aproape o mie de vânzători de la magazine, tonete și tarabe, aruncându-se în comediile cu program electronic sau ciocnind o halbă, două în restaurantele ce căptușesc gălăgios comerțul cu amănuntul’, scria jurnalistul Corneliu Ștefan.

Ediția din 2015, potrivit viceprimarului municipiului Buzău, Fănică Bârlă, ‘a cunoscut o nouă tinerețe odată cu eliminarea taxei de intrare, eliminarea corturilor improvizate și modernizarea perimetrului comercial’.

‘Putem spune că a fost cea mai bună ediție din ultimii 8-10 ani, atât cantitativ, cât și calitativ. Drăgaica a fost plină până la refuz, în special duminica. Anul acesta sunt prezente, conform tradiției, toate provinciile istorice, Ardealul, cu produse de artizanat și colaci secuiești din Covasna și Harghita, Moldova, cu renumitele produse din piele și blănuri naturale, Muntenia, cu jocuri de agrement, numai acestea din urmă ocupând o suprafață de peste 5.000 de metri pătrați’, a mai declarat viceprimarul din Buzău.

AGERPRES(A, AS-autor: Dorin Ivan, editor: Mihai Simionescu)