Se pare că soiul a fost cultivat de geto-daci, cu mult înainte de ocupația romană. Având în vedere că localitatea Odobești nu exista pe atunci, soiul purta, probabil, alt nume. Se presupune că ar fi originar din comuna Căpătanu, situată în apropiere de Odobești, de unde provine și sinonimul Galbenă de Căpătanu. În prezent, poartă numele localității și al podgoriei Odobești, unde este cultivat.

Galbenă de Odobești formează, împreună cu alte soiuri, un mare sortogrup, denumit Galbenă, din care ar face parte, potrivit unor specialiști, și alte soiuri vechi autohtone, precum Zghihară, Cabasmă neagră și Bătută neagră. Alți specialiști, însă, sunt de părere că din același sortogrup ar face parte și soiurile Galbenă de Căpătanu, Galbenă verde, Galbenă uriașă, Cruciulița și Cabasmă albă.

Galbena de Odobești este întâlnită în sudul Moldovei, Zghihara, care a primit și ea numele podgoriei Huși, devenind Zghihară de Huși, este cultivată mai mult în centrul Moldovei, Cabasma neagră a fost cultivată îndeosebi între Prut și Nistru, iar Bătuta neagră era întâlnită în Muntenia și Oltenia, notează I. Pușcă în cartea ”Vechi soiuri românești de viță-de-vie”.

Soiul Galbenă de Odobești ocupa aproximativ 2/3 din suprafața podgoriei Odobești, alături de soiul Plăvaie, care ocupa aproape cealaltă treime din suprafață, cele două alcătuind sortimentul de bază. Pe lângă acestea, se mai găseau soiurile Tămâioasă, Cruciulița și Poamă verde. Galbenă de Odobești mai era cultivat și în podgoria Panciu și, în general, în podgoriile din sudul Moldovei, dar era întâlnit și în Muntenia, îndeosebi în podgoria Dealu Mare. În Moldova, i se mai spunea Galbenă de Căpătanu, Poamă galbenă, Bucium de poamă galbenă, în Muntenia, era cunoscut sub numele de Galbenă grasă, iar în Dobrogea, a primit numele de Sars Izum, din cauza ocupației turcești.

În prezent, însă, soiul ocupă un areal destul de restrâns, de aproximativ 500-600 ha, în centrele viticole Odobești, Jariștea și Bolotești din podgoria Odobești și în centrul viticol Vârteșcoiu din podgoria Cotești.

Galbenă de Odobești a supraviețuit invaziei filoxerei (1884), rămânând, pentru o vreme, un soi de referință în plantațiile viticole românești. Este un soi autofertil și viguros. Strugurii sunt aripați, cilindro-conici, cu boabe dese, rotunde, de mărime mijlocie, de culoare galbenă, cu tentă ruginie pe partea expusă la soare. Ajung la maturitate deplină în cursul lunii septembrie, poate chiar în prima parte a lunii octombrie, acumulând, în medie, 160-180 g/l zaharuri, cu o aciditate destul de ridicată. Este un soi cu o productivitate mare, până la 20.000 kg struguri la hectar. Din Galbenă de Odobești se obțin vinuri albe seci, ușoare, relativ slabe alcoolic (9,0-9,5 % vol.), fără o aromă primară anume, notează prof. dr. Viorel Stoian în ”Marea carte a degustării vinurilor”. De obicei, vinurile din acest soi se consumă în primul an, fără a fi lăsate la învechire.

Vinurile de Galbenă de Odobești se armonizează foarte bine cu brânzeturi proaspete și cu mâncăruri ușoare pe bază de pește, fructe de mare, carne de pasăre și mâncăruri de legume. Prof. Liviu Dejeu recomandă, în cartea ”Vinul și sănătatea”, acest vin printre cele care pot însoți cu succes gustările servite la începutul mesei, fie calde sau reci, precum ficăței de pasăre cu ciuperci, bulete de creier, pateuri mici cu brânză, chifteluțe, roșii umplute cu salată de vinete, ardei umpluți cu pastă de brânză, piftie, icre, brânzeturi, măsline, mezeluri, cârnăciori etc. De asemenea, potrivit lui Radu Anton Roman, în cartea ”Bucate, vinuri și obiceiuri românești”, puiul la cuptor se armonizează foarte bine cu acest vin. Fiind un vin alb, ușor, Galbenă de Odobești este recomandat pentru sezonul de vară și toamnă, când meniurile sunt preparate cu multe legume proaspete, carne albă de pasăre, mâncăruri pe bază de pește și brânzeturi.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)