A fost instituită printr-o Hotărâre de Guvern din 13 iunie 2002 și marchează actul de naștere al statisticii oficiale din România. La 12 iulie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza semna Ordonanța Domnească nr. 276 de înființare a Oficiului Central de Statistică Administrativă. A fost una dintre primele instituții publice înființate în țara noastră după Unirea de la 24 ianuarie 1859 și unul dintre cele mai vechi oficii statistice din Europa. Pe parcursul existenței sale, instituția s-a numit, pe rând: Direcția de Statistică Generală a Statului (1892), Institutul de Statistică Generală a Statului (1925), Institutul Central de Statistică (1936), Direcția Centrală de Statistică (1951), Comisia Națională pentru Statistică (1989), Institutul Național de Statistică și Studii Economice (1998) și Institutul Național de Statistică (2001).

Imediat după înființare, a fost realizat și primul recensământ al populației, desfășurat în 1859/1860, care a oferit primele date referitoare la populație și la aspecte ale vieții social-economice din cele două provincii românești unite. Au urmat Recensământul stabilimentelor industriale, realizat în 1863, prima cercetare de nivel național dintr-o țară europeană și recensămintele populației din 1899 și 1912, Recensământul General al Populației României (1930), Recensământul General al României (1941), care a avut ca principal obiectiv inventarierea întreprinderilor industriale, Recensământul Agricol (1941), Recensământul Populației și Locuințelor (1966, 1977, 1992, 2002, 2011), Recensământul General Agricol (2002-2003, 2010). În 1913 a luat ființă învățământul statistic universitar, prin Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale (1913), iar în 1930 s-a înființat Școala de Statistică, care a devenit, în 1941, Institutul de Statistică al Universității București (1941).

AGERPRES/(Documentare — Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)