Sediul Parlamentului European din Bruxelles, clădirea ‘Altiero Spinelli’.

Caesar transformă între 57-51 î. Hr., teritoriul Belgiei în provincie romană — Gallica Belgica. În secolele IV-V d.Hr. acest teritoriu este ocupat de franci și inclus în regatele merovingian, apoi carolingian. În 843, teritoriul Belgiei este împărțit între Franța și Lotaringia (viitorul Imperiu Romano-German — cea mai mare parte a Belgiei) prin Tratatul de la Verdun. În partea care revine Franciei Occidentalis se constituie comitatul Flandrei, potrivit www.mae.ro, iar în cealaltă parte se constituie Ducatul Lotaringiei Inferioare care, cu timpul, se fărâmițează în mai multe formațiuni feudale (ducatul Brabant, comitatele Hainaut, Namur, Limburg, Luxemburg și episcopatele Liege, Cambrai și Touraine).

Teritoriul Belgiei este integrat, între 1804-1815, Imperiului napoleonian. În 1815 are loc înfrângerea lui Napoleon la Waterloo, încheindu-se astfel regimul francez în Belgia. La 9 iunie 1815, Actul final al Congresului de la Viena consfințește crearea Regatului Țărilor de Jos (31 mai 1815) prin unirea Belgiei cu Olanda.

Urmare a revoluției de la 1830, Belgia a dobândit independența față de Regatul Țărilor de Jos. La 7 februarie 1831 are loc promulgarea unei Constituții, cea mai democratică din Europa acelor vremuri. La 21 iulie, Leopold de Saxa-Coburg este încoronat ca rege al Belgiei, sub numele de Leopold I (1831-1865).

După obținerea independenței, Belgia a cunoscut un proces de industrializare accelerată, devenind, ulterior, putere colonială în Africa. În 1948 a format, împreună cu Luxemburg și Olanda, Uniunea Vamală Benelux. Membru fondator al NATO (1949).

Constituția definește Belgia drept ”stat federal, compus din comunități și regiuni” (potrivit www.mae.ro), fiind împărțită în trei regiuni — Flandra (nord), locuită masiv de vorbitori de limbă olandeză, Valonia (sud), preponderent francofonă, dar cu o regiune de circa 700.000 de vorbitori de limbă germană și Regiunea-capitală Bruxelles, centru francofon cu cele 19 comune componente.

Acoperind o suprafață de 32,6 kmp, Bruxelles sau Brussel este capitala Belgiei, dar și a Regiunii-capitală Bruxelles, având o populație de 2.029.000 de locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov). Bruxelles este reședința Familiei Regale, dar și a mai multor organizații internaționale.

La început, localitatea a fost o mică așezare pe o insulă a râului Senne, devenind, în cele din urmă, proprietatea ducilor de Brabant. În 1530 a devenit capitala Țărilor de Jos, aflată atunci sub controlul dinastiei Habsburgilor. Făcând parte din regatul Olandei, începând cu 1815, a fost centrul revoltei belgiene din 1830, iar ulterior capitala Belgiei.

Sediul Consiliului European din Bruxelles.

În 1958, orașul Bruxelles a fost ales ca sediu al Comunității Economice Europene (CEE). În 1965, cu prilejul fuziunii instituțiilor europene, Bruxelles devine, alături de Luxemburg și Strasbourg, una dintre cele trei capitale ale Comunităților Europene.

În Bruxelles își au sediul principalele instituții europene: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor, dar și alte agenții europene: Agenția de Apărare, cea de Educație, Audiovizual și Cultură, Agenția Executivă pentru Competitivitate și Inovație, Agenția de control piscicol, Agenția pentru Sisteme Globale de Navigație prin Satelit, Agenția pentru Cercetare, Agenția Executivă a Consiliul European al Cercetării și Agenția Executivă pentru Rețeaua de Transport Trans-European.

Bruxelles este și sediul Cartierului General al NATO, ca și al EUROCONTROL și al mai multor corporații multinaționale, fiind al treilea centru de conferințe internaționale din lume.

Declarată, în 2000, capitală culturală europeană, Bruxelles are o mare varietate de muzee, monumente, piețe și clădiri istorice.

Grande Place din Bruxelles.

Celebrul bulevard Anspach, traversează centrul capitalei de la nord la sud, ajungând în Grand Place, imensa piață pietonală a orașului, în care se găsește mare parte din istoria Bruxelles-ului, cu clădiri și monumente în stil baroc și gotic, după cum arată site-ulghideuropean.ro. Aici se află impunătorul sediu al Primăriei, construcție gotică din secolul al XV-lea, dar și Casa Regelui (Maison du Roi), care găzduiește expoziții unice sau Casa Breslelor. Piața face parte din patrimoniul mondial UNESCO (1989), fiind primul centru meșteșugăresc al orașului, datând din secolul al XII-lea.

Covor de flori în Grand Place.

Odată la doi ani, în această piață, considerată una dintre cele mai frumoase din lume, este realizat un covor din peste 1 milion de fire de begonii de toate culorile, care ajunge să acopere aproximativ 1.800 mp. Un alt eveniment ce se desfășoară aici este procesiunea muzicală numită ”Ommegang” la care participă atât localnicii, cât și turiștii.

Manneken Pis este una dintre cele mai vestite statui ale Europei. Cu o înălțime de 60 cm și realizată în secolul al XVII-lea de către Jerome Duquesnoy, statuia reprezintă un băiețel pus pe șotii, care, potrivit specialiștilor, amintește de exuberanța vechiului Bruxelles.

Printre alte atracții turistice importante ale Bruxelles-ului se află: Palatul Regal, Primăria și Palatul de Justiție, Muzeul Regal de Arte Frumoase, Muzeul Instrumentelor Muzicale, Muzeul Horta, Muzeul Regal al Armatei și Istoriei Militare, Muzeul Ciocolatei, Catedrala Saint-Michel, ce poartă numele patronului orașului, Atomium o structură uriașă ce a fost construită pentru Expoziția Mondială din 1958, Galeriile Saint Hubert, Centrul de benzi desenate, Cartierul tradițional Les Marolles, Cartierul European, Sablon cartierul anticarilor, Laeken Palace (un important parc ce acoperă o suprafață de 160 ha), Parcul Bruxelles, Parcul Leopold, Parcul în miniatură Mini-Europe.

Parcul Mini-Europa din Bruxelles, ce are clădiri în miniatură ale unor obiective turistice din întreaga Europă.

Bruxelles nu este un oraș cunoscut numai pentru obiectivele sale turistice, ci și pentru unele specialități culinare, cum ar fi ciocolata, faimoasele gaufre, dar și berea belgiană.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)