Descoperirea vine după o amplă campanie de prospectare a unei zone de circa 10 hectare din incinta Complexului Arheologic Porolissum, cu accent pe porțiunea unde se presupune că a existat municipiul roman Septimium Porolissense.

“Municipium Septimium Porolissense este un oraș roman ridicat la rang de municipiu de împăratul Septimius Severus, care prin acest act recunoaște și contribuția trupelor din castru și din zona aceasta la victoriile sale împotriva unor pretendenți la tronul imperial, dar în același timp și evoluția spre urban a acestei așezări aflate la marginile nordice ale Imperiului Roman. În ultimii ani am pornit în mod metodic, printr-o masivă campanie de prospecții la suprafață, făcute cu metode moderne, cu mijloace geomagnetice și prin metoda rezistenței electrice, cu zboruri cu drona, metode care ne-au oferit în final o imagine pe o suprafață de circa 10 hectare pe care presupunem că se întinde acest municipiu. Rezultatul a fost extrem de spectaculos și de pozitiv. În primul rând am reușit să delimităm o zonă pentru acest municipiu, în mare, sigur, fără a putea determina toate structurile de locuite. Pe de altă parte, am putut să ne facem o imagine asupra unor zone mai bine păstrate și cu clădiri monumentale”, a declarat marți, pentru AGERPRES, profesorul doctor habilitatis Coriolan Opreanu, director adjunct al Institutului de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca al Academiei Române

Ca urmare a datelor obținute prin prospecțiunile realizate, s-a propus administratorului, respectiv Consiliului Județean Sălaj, extinderea Rezervației Arheologice Porolissum și în această zonă, mai precis un circuit de vizitare care să treacă prin zonele deja cunoscute — Amfiteatrul, Poarta Praetoria și să ajungă și în oraș pentru ca imagine vizitatorului despre amploare locuirii să fie completă.

“Am început anul trecut printr-un proiect pilot prin care am verificat acuitatea imaginilor obținute prin prospecțiile de suprafață și apoi, anul acest am trecut la un proiect real de cercetare pe care l-am intitulat “Viața urbană pe frontiera de nord a Imperiului Roman. Orașul roman Porolissum — monumente publice și rezidențe private”, pentru că, evident, într-un oraș găsim monumente publice, folosite de comunitate, sedii ale administrației locale și chiar provinciale, pentru că Porolissum, foarte probabil, aproape sigur, era capitala administrativă a provinciei Dacia Porolissensis. Găsim și locuințe, găsim și terme și multe alte instalații urbane ce caracterizat și defineau orașul în antichitatea romană”, afirmă sursa citată.

Dintre clădirile descoperite, cea mai importantă pare a fi un edificiu cu dimensiuni impresionante, cu o lungime de 40 de metri și o lățime de 20 de metri, ce a avut destinația de templu sau basilică romană

“Concret, una dintre clădirile pe care am ales-o spre cercetare este una monumentală, probabil cea mai mare, pe lângă amfiteatru evident, pe care o putem găsi la Porolissum. Este o clădire cu niște dimensiuni impresionante, cu o lungime de 40 de metri și o lățime de circa 20 de metri. După lățimea zidurilor — față avem un zid de circa 1,5 metri cu contraforți de doi metri, ne dăm seama că această clădire avea și o înălțime corespunzătoare, probabil pe două nivele. Dacă ținem cont de alte monumente similare, păstrate în picioare în Africa de Nord, cu înălțimi de peste 20 de metri, clădirea pare să fi fost foarte înaltă. În privința destinației și funcționalității acestei clădiri, după prima campanie de săpături avem câteva idei și câteva ipoteze, dar vom ști mai multe numai după cercetări viitoare. După planul clădirii, în primul rând, mai puțin după obiectele descoperite, ar putea să fie un templu masiv — greu de găsit exemple similare în Dacia Romană, dar ar putea să fie foarte bine și o basilica. Această construcție specifică orașelor romane, basilica, este un fel de hală mare acoperită, cu etaj, unde pe timp nefavorabil se desfășurau tranzacțiile comerciale, judecățile făcute de procuratorul provinciei și alte întâlniri sociale. Basilica era întotdeauna vecină Forului, care avea aceeași destinație, doar că era descoperit, fiind folosit vara, pe timp favorabil. Structura acestei clădiri este compusă dintr-o parte orientată spre est, compusă din trei încăperi, dintre care semnificativă este cea centrală, care are în interior o absidă, adică un contur semicircular, unde în cazul templului ar fi trebuit să fie altarul, iar în cazul basilicii era catedra și podiumul pe care stătea cel ce împărțea dreptatea”, precizează Coriolan Opreanu.

Arheologii au decopertat până în prezent mare parte din cele trei încăperi menționate și zidurile de colț ale clădirii.

Potrivit sursei citate, prin restaurare, clădirea ar putea deveni un punct de reper al Porolissum-ului, atât pentru specialiști, cât și pentru turiști.

“Determinantă pentru alegerea uneia din cele două ipoteze va fi cercetarea zonei adiacente, ce apare pe planuri ca o curte imensă. Dacă ar fi un templu, ar trebui să fie o curte flancată de niște coridoare acoperite, unde se putea sta oamenii pentru odihnă sau, dacă este vorba de o basilica, ar trebui să fie două șiruri de baze care să susțină coloanele, pentru că ea era compusă dintr-o navă centrală mai înaltă și două coridoare mai joase, laterale, toate acoperite. Evident că această clădire monumentală oferă o perspectivă extraordinară unei viitoare restaurări. Dacă această clădire va fi restaurată pe baza unui proiect decent, executat de un profesionist, nu neapărat român, atunci Porolissum-ul va dobândi un monument de excepție care va atrage atenția nu doar specialiștilor, dar și turiștilor și celor celor care vor încerca să înțeleagă ceva din grandoarea acestui oraș de frontieră, pe care îl putem compara cu orașul Volubilis, din nordul Africii. Acela se afla la frontiera deșertului cu berberii, acesta la frontiera nordică, muntoasă, cu alte neamuri cu care atunci când nu existau relații tensionate, se făcea un comerț serios. Acum doi ani, în zona vămii de la Porolissum am descoperit un târg, o zonă comercială cu aceste populații”, menționează specialistul în arheologie romană.

El spune că din monedele de secol III pe care le-a găsit, pare că această clădire face parte exact din programul urbanistic inițiat de Septimius Severus, la începutul secolului III. ”Este aproape sigur că acest edificiu grandios aparține acestui moment când orașul devine municipiu, cu clădiri pe măsura acestui statut”, a conchis sursa citată.

Rezervația arheologică Porolissum este unul dintre cele mai mari și bine păstrate situri arheologice din România. Acest centru militar de graniță a fost stabilit în anul 106, de împăratul roman Traian, pentru a apăra trecerea principală dinspre Munții Carpați (Meseș) spre Dacia Porolissensis. După câteva zeci de ani, Porolissum a evoluat într-un important centru comercial, care facilita schimburile dintre romani și barbari, continuând să prospere vreme de aproape un mileniu după retragerea romană din Dacia, din anul 271.

AGERPRES /(A — autor: Sebastian Olaru, editor: Adrian Drăguț)