Vedere din Kiev, capitala Ucrainei

În mileniul I î. Hr., mai multe regiuni au fost ocupate de cimerieni, sciți și sarmați, și în mileniul I d. Hr., de huni, goți, bulgari, avari, khazari și maghiari. După secolul al IV-lea, regiunea a fost ocupată de triburi slave. Slavii de răsărit constituie, în secolul al IX-lea, primul stat rus cu centrul la Kiev (Rusia Kieveană) care, în vremea domniilor lui Vladimir I Sveatoslavici (980-1015) și Iaroslav I cel Înțelept (1016-1054), atinge apogeul puterii și strălucirii culturale.

În 988, Vladimir I se creștinează, ortodoxismul preluat prin intermediul Bizanțului devenind noua religie de stat.

În secolele XII-XIII, Rusia Kieveană se destramă în mai multe cnezate, fiind cucerită, mai ușor, în anii 1237-1240 de către mongoli. Aceștia întemeiază Hanatul Hoardei de Aur, care frânează evoluția economică și social-politică a ținuturilor ucrainene.

În secolul al XIV-lea, Marele Cnezat al Lituaniei anexează cea mai mare parte a Ucrainei, iar Polonia ocupă după 1340, cnezatul Halâci-Volânia. După reunirea Poloniei și Lituaniei în timpul domniei lui Vladislav II Jagello (1386), practic întreg teritoriul ucrainean (cu excepția stepelor sudice) se află, pentru mai bine de două secole și jumătate între hotarele statului polono-lituanian.

Sursă foto: captură YouTube

Prin Tratatul de la Pereiaslavl (1654), Bogdan Hmelnițki proclamă unirea Ucrainei cu Rusia în schimbul recunoașterii unei largi autonomii. Tratatul de la Andrussovo (1667), care încheie războiul ruso-polon (1654-1667) recunoaște înglobarea teritoriului de la răsărit de Nipru (cu orașul Kiev) în Imperiul Țarist.

Prin anexarea Hanatului Crimeei de către Ecaterina II în 1783, partea de Sud a Ucrainei este inclusă astfel în Imperiul Rus. În urma celor trei împărțiri ale Poloniei (1772-1795), Ucraina apuseană și Volânia sunt anexate de către Imperiul Țarist, iar Galiția (fostul Halici) revine Austriei. Astfel, între 1798 și 1918, teritoriul ucrainean se află împărțit între Rusia și Imperiul Habsburgic.

Ucrainenii au intrat în Primul Război Mondial atât de partea Puterilor Centrale, sub Austria, cât și de partea Antantei, sub Rusia.

În urma Păcii de la Riga, tratat semnat de Rusia Sovietică, Ucraina Sovietică și Polonia, vestul Ucrainei a fost împărțit și încorporat în Polonia, iar părțile central și estice au format RSS Ucraineană, în martie 1919, care a devenit, ulterior, republică fondatoare a URSS, în decembrie 1922.

În septembrie 1939, în urma invadării Poloniei, trupele germane și sovietice și-au împărțit teritoriul acesteia. Astfel, Galiția și Volânia, cu populația lor majoritar ucraineană, au fost unite cu restul Ucrainei.

În urma Ultimatumului sovietic din 26-28 august 1940, România a fost forțată de URSS să cedeze Basarabia și Nordul Bucovinei, RSS Ucraineană încorporând nordul și sudul Basarabiei, Nordul Bucovinei și ținutul Herța, ocupat de sovietici. Aceste anexări teritoriale au fost recunoscute de tratatele de pace din 1947.

Sursă foto: captură YouTube

La 16 iulie 1990, noul parlament a adoptat Declarația Suveranității de Stat a Ucrainei. La 24 august 1991, parlamentul ucrainean a adoptat Declarația de Independență, în care Ucraina era declarată stat democratic și independent.

Pe teritoriul Ucrainei se afla 300 de muzee, 7 rezervații naționale istorice și culturale și peste 150 de exemple diferite de cultură, istorie, arheologie, orașe, palate, parcuri și arhitectură. Aici se află 80% din artefactele și monumentele lăsate în urmă de epoca Rusia Kieveană, printre care se numără Mănăstirea Peșterilor și Catedrala Sf. Sofia.

Capitala și cel mai mare oraș din Ucraina este Kiev, având o populație de 2,942 milioane de locuitori, potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov).

Așezat de-a lungul fluviului Nipru, Kievul a fost fondat în secolul al VIII-lea d.Hr., iar spre sfârșitul secolului al IX-lea d.Hr., principii săi au extins teritoriul, pentru a crea Rusia Kieveană. În 1240 a fost distrus de tătarii Hoardei de Aur; după reconstrucție, a intrat sub controlul lituanienilor, polonezilor și cazacilor.

Sursă foto: captură YouTube

A fost alipit Rusiei în 1793, iar în 1934 a devenit capitala Republicii socialiste Sovietice Ucraina. A devenit capitala Ucrainei odată cu obținerea independenței, în 1991.

Important oraș industrial, Kievul este și un centru educațional și cultural; găzduiește Universitatea Națională ”Taras Șevchenko” și Academia de Științe a Ucrainei.

Orașul Vechi din Kiev este plin de clădiri istorice, cea mai renumită fiind Catedrala Sf. Sofia, cu mozaicurile și frescele sale superbe. Catedrala are 13 domuri aurite și a fost construită în secolul al XI-lea, fiind înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Lavra Petcherskaia, cel mai mare complex monahal creștin ortodox, în catacombele căruia se află moaștele a peste 100 de călugări canonizați și a unei călugărițe.

Lavra Pecerska sau Mănăstirea Peșterilor este cel mai mare complex monahal creștin ortodox. Vestit loc de pelerinaj, Lavra Pecerska este înscrisă ca ansamblu pe lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. Pe o suprafață de 28 de hectare se află peste 100 de edificii, biserici de suprafață și subterane, două peșteri cu moaște de sfinți, clopotnițe, fortificații, grote cu lungimea de peste 1.000 de metri. Pelerinii pot vizita aceste grote și biserica subterană de aici.

Interior Lavra Petcherskaia

Alte atracții turistice în Kiev, potrivit infotour.ro, sunt: Poarta de Aur, construită în 1037 de Prințul Iaroslav cel Înțelept, care după atacul mongolilor în 1240 a început să se deterioreze; pe vechile ruine specialiștii au reconstruit Poarta de Aur, astăzi fiind muzeu; catedrala Sf. Vladimir; Casa cu Himere, a cărei fațadă este decorată cu cele mai surprinzătoare simboluri animaliere, de la sirene până la antilope sau trompe de elefanți; Opera din Kiev; Muzeul Național de Artă, Muzeul Miniaturilor, Muzeul Arhitecturii Populare și a Vieții Rurale din Kiev, Muzeul Aviației, Muzeul Național al Istoriei Marelui Război Patriotic, Muzeul Cernobâl, Muzeul ”Mikhail Bulgakov” consacrat celebrului scriitor, găzduit de casa în care acesta s-a născut.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)