De altfel, cu zestrea sa naturală și potențialul istoric și cultural, Parcul Natural Porțile de Fier atrage, în fiecare an, peste 100.000 de vizitatori, dornici să se bucure de locurile dominate de chipul lui Decebal, săpat în munte timp de 10 ani, de grota Veterani considerată de către daci sanctuarul zeului Zamolxe sau de Mănăstirea Mraconia (“Loc ascuns”), care păzește semeață cotul Dunării de peste 500 de ani.

Pe de altă parte, ca orice sit natural deschis publicului larg, zona de confruntă cu o serie de vulnerabilități, despre care ne-a vorbit, în exclusivitate, Marian Jiplea, directorul Parcul Natural Porțile de Fier.

15 ani de arie protejată
Parcul Natural Porțile de Fier este o arie protejată înființată prin Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național — Secțiunea a III-a — Zone Protejate, ca un teritoriu în care remarcabila frumusețe a peisajelor și diversitatea biologică pot fi valorificate în condițiile păstrării nealterate a tradițiilor, iar calitatea vieții comunităților să fie rezultatul unor activități economice ale locuitorilor, desfășurate în armonie cu natura.

Poziționat pe malul stâng al Dunării, în partea de sud-vest a României, Parcul reprezintă răscrucea între localitățile Buziaș și Gura Văii. În perimetrul său intră și prelungirile sudice ale Munților Banatului (Locvei și Almăjului) și Munților Mehedinți, precum și o parte din podișul Mehedinți și fâșia de lac ce aparține teritoriului național.

Datele oficiale relevă faptul că Parcul Natural Porțile de Fier corespunde categoriei V IUCN: ‘Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului și recreere”.

Mai precis, vorbim despre o arie naturală protejată al cărei scop este protecția și conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacțiunea activităților umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică și/sau culturală deseori cu o mare diversitate biologică. Este cunoscut că în parcurile naturale se permite derularea activităților tradiționale practicate de către comunitățile din interiorul parcului și din imediata vecinătate a acestuia.

Acestea urmăresc, printre altele: protecția și conservarea diversității biologice, etnofolclorice, culturale și a elementelor de peisaj, promovarea activităților turistice și de recreere, încurajarea activităților educaționale și de conștientizare și, nu în ultimul rând, promovarea cercetării științifice și a monitorizării stării mediului.

Punctual, în lista de priorități mai figurează cooperarea internațională și colaborarea cu Parcul Național Djerdap din Republica Serbia și alte parcuri similare din țări ale Uniunii Europene.

Pe teritoriul cu o biodiversitate bogată a Parcului Natural Porțile de Fier sunt incluse două arii de protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, respectiv: Cursul Dunării-Baziaș-Porțile de Fier (10.124,4 hectare) și Munții Almăjului-Locvei (118.141,6 hectare). De asemenea, începând din anul 2007, situl de importanță comunitară Porțile de Fier este parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000, în suprafață de 124.293 hectare.

Biodiversitate luxuriantă recunoscută
Secole de-a rândul, flora și fauna ce completează, azi, Parcul Natural Porțile de Fier s-a dezvoltat în armonie, grație condițiilor climatice existente în zona Dunării.

Biodiversitatea zonei, considerată ca fiind una dintre cele mai luxuriante din Europa, ‘îmbracă’ suprafețele calcaroase verticale care păzesc apele fluviului. În acest context, habitatele în care trăiesc specii importante de pești, amfibieni și păsări s-au dezvoltat armonios de-a lungul timpului.

Pădurea care acoperă masivele muntoase ale Almăjului și Locvei în proporție de 80%, găzduiește numeroase specii endemice, rare, fire de iarbă, arbuști și flori unice.

Din punct de vedere botanic, aici există una dintre cele mai bogate și mai valoroase colecții de plante din țară, numărul de specii determinate până în prezent reprezintă 49,9% din totalul speciilor cunoscute în flora țării noastre — aproximativ 3.500 de specii. Cu alte cuvinte, pe 0,48% din suprafața țării, cât reprezintă teritoriul Parcului Natural Porțile de Fier, se află jumătate din numărul de specii cunoscute în flora țării noastre, ceea ce explică prestigiul floristic pe care l-a dobândit această zonă.

Conform informațiilor existente pe site-ul dedicat Parcului Natural Porțile de Fier, în acest areal sunt dominate elementele nordice sau apusene (cu un procent de 62,23%), respectiv a celor circumpolare, europene și continental-europene, medio-europene și medio-europene-mediteraneene, eurasiatice, inclusiv continentale, arctic-alpine, alpine-balcanice, alpine-carpatice și atlanto-medio-europene.

Familiile de nevertebrate reprezintă cea mai mare majoritate din fauna cunoscută până în prezent de pe teritoriul Parcului. Unul dintre cele mai cunoscute specimene din acest regn este racul de ponoare (Austropotamobius torrentium), al cărui habitat preferat sunt apele curgătoare reci și repezi (izvoare, pâraie), dar și râurile sau chiar lacurile din zona montană. Din păcate, mediul în care această specie trăiește este, deseori, afectat de poluanții chimici (detergenți), proveniți în special din zona satelor unde se practică spălatul tradițional în albia râurilor.

Condițiile de habitat favorizează existența unui număr mare de specii protejate. Speciile de amfibieni sunt, de asemenea, bine reprezentate: salamandra (Salamandra salamandra), tritonul (Lissotriton vulgaris), brotăcelul (Hyla arborea), broasca săpătoare (Pelobates fuscus). Dintre speciile de reptile nu trebuie uitate țestoasa de apă (Emys orbicularis), balaurul (Coluber caspius), șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), șarpele de alun (Coronella austriaca), gușterul (Lacerta viridis), șarpele de sticlă (Anguis fragilis). În plus, au fost identificate 205 specii de păsări, multe dintre acestea specii acvatice, ceea ce atestă rolul important al lacului de acumulare în perioada de iernat.

De asemenea, în arealul Parcului Natural Porțile de Fier se întâlnesc 34 de specii de mamifere. Carnivorele sunt prezente atât prin speciile de mari dimensiuni, cum ar fi ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx), cât și prin specii de dimensiuni reduse: jderul (Martes martes), viezurele (Meles meles). Ierbivore precum căpriorul (Capreolus capreolus), cerbul (Cervus elaphus) și mistrețul (Sus scrofa) sunt și ele bine reprezentate în aceste zone, foarte importante fiind și speciile de chiroptere (Myotis bechsteinii, Vespertilio murinus, Rhinolophus euryale).

Potențialul turistic și cultural al zonei
Fondurile anuale alocate întreținerii Parcului Natural Porțile de Fier, prin contractului de administrare, se ridică la 739.800 lei. Sunt bani care ajută, într-o anumită măsură, la dezvoltarea sau cel puțin menținerea unui standard în ceea ce privește condițiile de vizitare a zonei.

Șeful Parcului, Mircea Jiplea, precizează, de altfel, faptul că fluxul de turiști este destul de important, în fiecare an situl fiind vizitat de aproximativ 100.000 de persoane.

‘Prin zestrea sa naturală și prin potențialul istoric și cultural remarcabil, Parcul Natural Porțile de Fier reprezintă un spațiu deschis unui turism organizat, ecologic, oferind vizitatorului îmbinarea activităților de recreere și agrement, cu cele instructiv — educative, de percepție a mediului și de protecție a resurselor naturale și cultural istorice. Potențialul turistic al zonei este extrem de ridicat, obiectivele turistice fiind reprezentate de peisajele deosebite, ca punctele de belvedere de pe Ciucarul Mare, tâlve, domul de lavă Trescovăț, de relieful exocarstic, prezent pe Ciucarul Mic și Ciucarul Mare ca și pe platoul carstic de la Sf. Elena, relieful endocarstic — peșterile Ponicova, Gaura cu Muscă, Gaura Haiducească, Zamonița și altele’, a subliniat Jiplea.

Printre activitățile turistice ce pot fi desfășurate în Parcul Natural Porțile de Fier pot fi menționate: turismul montan (16 trasee turistice marcate), croaziere pe Dunăre (plecare din Orșova), turismul științific, observații ale speciilor de păsări, pescuitul sportive, festivități și sărbători tradiționale (Nedei, sărbători ale minorităților, festivaluri cultural-artistice), bucătăria tradițională, turism nautic internațional, sporturi nautice pe Dunăre (canotaj, caiac-canoe, ski-jet), ciclism de tură și mountain-bike, turism ecumenic, precum și vizitarea morilor de apă de pe văile Elișeva, Povalina, Camenița sau turism ecvestru.

Puncte de atracție care deosebesc aceste locuri de altele, la fel de speciale, din țară sunt: Mânăstirea Vodița (cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească, având ca intemeietor pe călugărul Nicodim), Mânăstirea Sfânta Ana (ctitorie a cunoscutului ziarist interbelic, Pamfil Șeicaru, cavaler al Ordinului ‘Mihai Viteazu’), Mănăstirea Mraconia, Catedrala Romano-Catolică situată în zona centrală a orașului Orșova, unică în România prin stilul său arhitectonic, Biserica Sf. Niculae cel Sărac și Cetatea Tri Kule.

Nu trebuie uitat, fără doar și poate, Chipul lui Decebal, un basorelief sculptat într-o coloană monolitică naturală de calcar, reprezentând chipul regelui dac. Situată la gura golfului Mraconia, capodopera reprezintă cea mai mare lucrare de acest gen din România, fiind chiar de trei ori mai înaltă decât Colosul din Rodos. Cu înălțime de 40 de metri și o lățime de 25 de metri, ea a fost construită între anii 1994-2004.

În plus, Peștera Gaura Ghindiei II (unde au fost descoperite urme de artă rupestră ce aparțin paleoliticului și neoliticului, dar și urme din perioada de locuire protodacică și dacică) și Peștera Veterani — care poate fi vizitată doar pe apă, cu barca — cunoscută din timpuri străvechi ca sanctuar al zeului Zamolxis, sunt menționate la capitolul atracții ale zonei.

În majoritatea localităților din Parcul Natural Porțile de Fier se desfășoară, anual, evenimente tradiționale ce au la bază frânturi și episoade religioase sau laice: Balul Mărțișorului (Ilovița, 28 februarie), Balul Turcilor (Belobreșca, Svinița, 27 februarie, Sichevița, 2 martie), Balul Izmenelor (Ilovița, 28 februarie), Fiii Satului (Ilovița, ultima duminică din luna iulie), Festivalul Smochinelor (Svinița), Festivalul Satelor Dunărene (Svinița, 1-2 mai), Festivalul Sportului (Svinița, 1-2 mai), Festivalul Muzical al Minorităților (Svinița, august), Ziua Școlii din Liubcova (Liubcova, septembrie), Festivalul minorităților (Bigăr), Concurs de teatru de păpuși pentru copii (Belobreșca) și Nedeile, care au date diferite de organizare pentru fiecare comunitate și sunt legate de hramul bisericii.

Tot pentru turismul recreativ, pe teritoriul Parcului Natural Porțile de Fier, în raza localităților Șușca și Sichevița, s-a construit un loc de popas cu observator pentru păsări.

‘Obiectivele cele mai vizate sunt în Cazanele Dunării: Chipul lui Decebal, Grota Veterani, Peștera Ponicova, iar estimările arată că avem aproape 100.000 de vizitatori anual’, precizează Mircea Jiplea.

Management sustenabil pentru protejarea patrimoniului
Din punct de vedere al banilor europeni, statistica pusă la dispoziție de către Administrația Parcului Natural Porțile de Fier arată că, până la momentul actual, au fost și sunt în derulare trei proiecte în valoare totală de aproximativ 6,2 milioane de euro. De altfel, un proiect ce urmează să se finalizeze în luna noiembrie a acestui an este și singurul rămas în derulare, Este vorba despre o inițiativă prin Programul Operațional Sectorial Mediu, Axa 4, intitulată ‘RNP Romsilva — Administrația Parcului Natural Porțile de Fier, garant al unui sistem adecvat de management a biodiversității’. Administrația Parcului Natural Porțile de Fier este liderul de proiect și a cărui valoare se ridică la 2,477 milioane de euro.

Pe de altă parte, din anul 2004 și până în prezent, s-au mai derulat alte 13 proiecte diverse, prin finanțare comună cu diverse entități naționale și internaționale.

‘Turismul nu se poate dezvolta încă pe măsura potențialului natural existent. Unitățile de cazare nu sunt suficiente, nu prezintă suficiente dotări, aceasta contribuind la limitarea atractivității zonei. Din păcate, în ultima perioadă, există riscul dezvoltării unui tip de turism neorganizat, haotic, limitat la pescuit și petrecerea timpului liber pe malul Dunării, forme de turism ce pot aduce atingere patrimoniului natural al parcului’, atrage atenția directorul Parcului Natural Porțile de Fier.

De altfel, în ceea ce privește vulnerabilitățile sitului, cei care se ocupă de destinele zonei amintesc, printre altele, de introducerea animalelor domestice pe insule, precum și de actele de braconaj la vânătoare și pescuit.

Protecția habitatelor speciilor de floră și faună se impune pentru eliminarea impactelor negative cauzate prin pășunatul cu animale domestice în mod neorganizat și necontrolat, tăieri de nuiele de răchită, recoltarea de plante medicinale și aromatice, extragerea de materiale de construcție: nisip, pietriș și altele, precum și prevenirea poluării apelor cu deșeuri menajere și animaliere provenite din gospodăriile populației din localitățile situate în amonte.

La fel de expuse pericolului sunt și speciile de faună și floră, situație corelată de obicei cu presiunea asupra habitatului ocupat de acestea. În acest context, cartarea, menținerea unei stării de conservare favorabilă sau refacerea stării de conservare specială a habitatelor și monitorizarea lor înseamnă un punct important câștigat în protecția ariei naturale. Lista doleanțelor pe care administrația Parcului Natural Porțile de Fier a întocmit-o este generoasă și face referire la reducerea poluării fonice, interzicerea sau limitarea folosirii îngrășămintelor chimice, ierbicidelor sau pesticidelor, evaluarea calității apelor, combaterea braconajului la speciile de interes cinegetic și conștientizarea educarea continuă a comunităților locale asupra necesității ocrotirii și protecției speciilor de floră și faună.

În urmă cu 54 de ani, cercetătorul P. Jacuks dădea un verdict pentru zona în care, în prezent, și-a găsit locul Parcul Natural Porțile de Fier: Defileul Dunării dintre Porțile de Fier și Cazanele Mari este unul dintre cele mai interesante teritorii din sud-estul Europei centrale. Situație valabilă și azi într-un teritoriu marcat de istorie și biodiversitate.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Badea, editor: Mariana Nica)