Denumirea Sâmburești provine de la numele dealului Sâmburul, cultivat cu sâmburoase, mai exact cu pruni, potrivit site-ului samburesti.com. La începutul secolului al XVI-lea, satul Sâmburești se afla în stăpânirea familiei Rudeanu, ce a dat Țării Românești numeroși dregători.

Prima atestare documentară a satului datează din anii 1597-1598, în perioada domniei lui Mihai Viteazul (1593-1601), când este dat căpitanului Val Armas Marco ca recompensă pentru apărarea Giurgiului împotriva turcilor. În 1611, Armas Marco, împreună cu soția sa, Rada, au fondat biserica Sâmburești, fapt consemnat printr-o inscripție care se află deasupra ușii de la intrarea în biserică.

Armas Marco și-a ridicat la Sâmburești un palat, iar pe dealuri avea și plaiuri mari de vii. Vinul era pregătit direct în vie, fiind trimis la palat, jos în sat, prin burlane de lut ars care se aflau sub pământ, notează prof. dr. Aurel Popa și colaboratorii în ”Oltenia. Mica Românie Viticolă”. Cultivarea viței-de-vie pe aceste meleaguri este atestată printr-o serie de dovezi ce aparțin secolului al XVI-lea. Mihai Viteazul a făcut danii mănăstirilor, ce constau în vii din Sâmburești, Cepari sau Strejești. De asemenea, în secolele XVIII-XIX, este menționat destul de des comerțul cu vin.

De-a lungul timpului, moșia a trecut în posesia nepotului lui Dan Danilovici, marele vistiernic al lui Matei Basarab, iar în jurul anilor 1800, a intrat în proprietatea familiei Brătianu. În 1906, Vintilă Brătianu l-a angajat, la moșia din Sâmburești, pe August Joseph Ville, unul dintre cei mai vestiți oenologi francezi, pentru a reface podgoriile familiei distruse de atacul filoxerei. Acesta l-a sfătuit să defrișeze toate viile pentru a le înlocui cu soiuri nobile franțuzești. Rezultatele acestei decizii s-au reflectat prin obținerea medaliei de aur la Expoziția Universală de la Paris, în 1926. Vintilă Brătianu deținea o suprafață viticolă de 40 de hectare, din care majoritatea erau cultivate cu soiul Cabernet Sauvignon, urmat de Pinot noir și de Crâmpoșie, potrivit acad. Valeriu D. Cotea.

Apropierea Podgoriei Sâmburești de Podgoria Drăgășani a condus la ipoteza conform căreia condițiile din cele două podgorii ar fi asemănătoare. Cu toate că, din punctul de vedere al climei, cele două podgorii prezintă aceleași caracteristici, lucrurile nu stau la fel în privința solurilor, studiile efectuate relevând diferențe semnificative între cele două. De asemenea, expoziția terenurilor ocupate cu viță-de-vie contribuie la crearea unui microclimat propriu podgoriei Sâmburești.

Principala direcție de producție a podgoriei o reprezintă obținerea vinurilor roșii, Sâmbureștii evidențiindu-se printr-o calitate deosebită a acestora, dar există un potențial mare și pentru vinurile albe. Astfel, pentru vinurile roșii sunt cultivate soiurile Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot, Fetească neagră și Burgund mare, iar cele albe sunt obținute din soiurile Riesling italian, Sauvignon, Fetească albă și Fetească regală. Soiurile pentru struguri de masă au o pondere mai mică, fiind reprezentate de Chasselas doré, Chasselas rosé și Muscat Hamburg.

AGERPRES/(Documentare — Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)